Costin Mincu, unul dintre patronii clubului Colectiv, a vorbit in exclusivitate pentru Stirile ProTV despre tragedia in urma careia 65 de persoane au murit si sute au fost ranite, in incendiul din 30 octombrie 2015.



Costin Mincu avea 33 de ani atunci când a pus bazele clubului Colectiv, alaturi de 2 prieteni - Alin Anastasescu si Catalin Gancea, anchetati cu totii în procesul Colectiv.


Reporter: „Cum a început povestea clubului Colectiv?”

Costin Mincu: „A plecat dintr-o pasiune foarte mare pentru muzica. Colectiv a fost pâna în momentul tragediei cotat ca cel mai bun club de muzica live din Bucuresti. Asta a fost directia lui. Un spatiu dedicat muzicii live. În acel moment, este de notorietate ca lipsa spatiilor dedicate concertelor live, fiind mult prea mari sau prea mici...cred ca artistii va pot confirma ca la acel moment era cel mai bun club de nisa în industria muzicii live. Investitia s-a ridicat undeva la peste 160-170.000 de euro. Cât timp a existat clubul Colectiv, noi nu am scos bani din clubul ala, ci i-am investit sa îl „upgradam”, sa îl aducem din ce în ce mai sus ca si calitate. A fost un club facut din pasiune si a fost pentru muzica. Ä‚sta este adevarul.”

Reporter: „Ce fel de oameni mergeau în Colectiv?”

Costin Mincu: „Colectiv a fost mai mult pe o directie muzicala, nu pe un gen muzical, dar mai mult în directia artistilor români noi, contemporani. Evident, publicul a fost în aceeasi balanta: studenti foarte multi, oameni cu studii superioare, oameni din medii creative, oameni din medii de publicitate, oameni dintr-o zona frumoasa a societatii noastre.”

Reporter: „Unii dintre ei va erau apropiati?”

Costin Mincu: „Categoric.”

Reporter: „Dintre cei aproximativ 300 de oameni prezenti la Colectiv pe 30 octombrie, aveati relatii apropiate cu unii dintre ei, membrii trupei?”

Costin Mincu: „Mai putin cu membrii trupei dar da, cu o parte eram prieten.”
 

Reporter: „V-ati pierdut prieteni în Colectiv?”

Costin Mincu: „Da.”

Reporter: „Ce s-a întâmplat în acea noapte, de 30?”

Costin Mincu: „Ma aflam în Bucuresti, am aflat de la... de la Alin, de la colegul meu, si de la unul din angajatii care m-a sunat dupa câteva minute, în care am încercat sa înteleg ce se întâmpla. Am plecat spre club, când am ajuns acolo nu mai puteam sa intru, pentru ca toata zona era securizata de politie si salvari. În momentul în care am vazut ca nu pot sa intru în curtea fabricii, am plecat catre Politia Capitalei.”

Reporter: „Erati constient de proportiile tragediei în momentul respectiv?”

Costin Mincu: „Nu, întelegeam ca s-a întâmplat foarte rau. Mi-au trebuit câteva zile ca sa înteleg ce s-a întâmplat, pentru ca nu puteam... nu puteam explica. Am crezut în primele momente ca a fost vorba de o explozie, de o scurgere de gaze, pentru ca nu-mi puteam imagina, de fapt... Aveam si foarte putine detalii despre ce se întâmpla. Eu ma ocupam de partea de booking. Practic, formatia a facut prin mine rezervarea de data, dar mai mult despre show nu stiam.”

Reporter: „Colegii dvs. stiau ca vor fi montate artificii?”

Costin Mincu: „Alin, singurul dintre colegii mei care s-a aflat acolo în dupa-amiaza evenimentului, în timpul montajului – stiu asta din declaratia lui de instanta – a fost anuntat de unul din angajati ca se monteaza obiecte pirotehnice pe scena. El se afla în birou, înteleg ca a coborât si le-a interzis clar folosirea de obiecte pirotehnice în cadrul spectacolului. Iarasi am înteles ca el a fost asigurat de pirotehnist ca acele artificii sunt cu flacara rece – nu stiu nici acum ce înseamna flacara rece, presupun ca nici el nu stia ce înseamna flacara rece – dar din declaratiile lui stiu ca a fost asigurat ca spectacolul e pus în scena de catre specialisti, ca la scena se afla un pirotehnist de meserie, cu certificare si cu scoala.”

Reporter: „Dar stiati cu totii ca aveati un tavan de lemn.”

Costin Mincu: „Da. Din declaratia lui stiu cu el le-a interzis acest lucru. Ulterior, ce s-a întâmplat din momentul în care a purtat discutia cu pirotehnistul nu stiu sa va spun, dar... poate o sa aflam, sper.”

Reporter: „Ce a urmat pentru dvs. în acea seara?”

Costin Mincu: „La politie, în acea noapte, m-am dus cu ideea ca e singurul mod prin care pot ajuta, pentru ca nu stiam unde sa ma duc. În capul meu era ca daca sunt lucruri cu care pot ajuta, cui sa i le spun: te duci la politie daca e o tragedie asa mare. În primele momente, nu era nimeni care sa poata sa stea de vorba cu noi, ne-au invitat undeva în zona birourilor. Era, practic, o alarma în institutie. Criminalistii veneau de acasa, foarte multi care erau la locul tragediei. A durat câteva ore pâna când am discutat cu o echipa, doi investigatori, si noi i-am întrebat ce se întâmpla. De la ei am aflat ca dimensiunile sunt catastrofale. Tot de la ei am aflat ca... primele momente, dupa parerea lor, era ca totul a plecat de la un foc de artificii. Eu, personal, nu stiam ca exista, nici cine executa jocul pirotehnic.”

Reporter: „Stiati ca aveti în club un material extrem de inflamabil, acel burete?”

Costin Mincu: „Nu. Eu nu pot sa înteleg de ce în acest dosar procurorii nu au considerat ca o parte din responsabilitate este a constructorului. Noi am angajat o firma, care pe internet scria ca e cea mai buna firma de decoratiuni acustice pentru cluburi, o firma care avea prezentari pentru alte cluburi. Noi am cerut o solutie acustica, ne interesa o solutie acustica.”

Reporter: „Vi s-a zis ca e un material inflamabil?”

Costin Mincu: „Nu. Ä‚sta este unul dintre lucrurile care apasa cel mai mult pe umerii nostri. În opinia publica, totul a plecat de la declaratiile constructorului, date chiar a doua zi, care a iesit în presa si a spus ca ne-a oferit mai multe variante. E foarte simplu ca un constructor, care e un profesionist, nu îi poate oferi unui neprofesionist materiale neconforme. Dvs. nu puteti sa va duceti într-un magazin de bricolaj si sa vi se vânda o vopsea toxica. Mai mult, vorbesc actele, nu vorbim noi. Pe factura noastra, ce am achizitionat de la dânsul scrie burete phono-absorbant si adeziv acustic, asa a trecut dânsul în factorui. Iar specialistul numit de Parchetul General constata ca pe facturile lui de achizitie este burete de tapiterie si adeziv de tapiterie. Aceste documente spun clar ca noi am fost înselati de acest constructor. Cumva, nu înteleg de ce procurorii nu fac nimic în privinta acestui constructor, care pot oferi aceste materiale si la trei ani dupa. Domnii procurori au cerut prin expertiza sa înteleaga daca buretele se vindea legal pe piata, iar raspunsul procurorilor este: nu. Nu trebuia sa se afle pe piata, pentru ca nu îndeplinea o serie de norme si o serie de cerinte. Nimeni nu a mai vorbit despre acest burete, iar buretele asta poate exista si acum într-o gradinita, într-o scoala, într-un alt club. El are aceeasi compozitie chimica si este un material extrem de periculos si, cu toate astea, nimeni nu întreprinde nimic în directia asta.”

Reporter: „Ofiterii ISU v-au avertizat ca nu aveti suficiente cai de acces?”

Costin Mincu: „Nu, iar pentru mine e foarte simplu: daca ofiterii ISU considerau ca acel loc e neconform, cum au putut ofiterii ISU sa „trainuiasca” si sa faca tot ce înseamna parte de preventie si protectie la incendiu pentru angajatii nostri. Pentru ca e un lucru pe care l-au recunoscut în fata procurorilor. Angajatii au avut carnetele de protectie si instructajul facut, sunt angajatii care traiesc si vor spune cine le-a facut acest instructaj. Nu pot sa uit asta: când au venit la prima vizita – ca au venit aceeasi ofiteri de mai multe ori – au spus ca e un loc care arata foarte bine, este extrem de înalt, are foarte putin mobilier, este în parter, nu e la subsol, nu e la etaj. Îmi amintesc, comparatia a fost facuta cu Centrul Vechi, ca nu este un subsol din Centrul Vechi, ci este un club ok. Sunt documentele... un teanc de documente facute de dânsii: le-au redactat, le-au adus de la birou, fiind ofiteri ai Ministerului de Interne. Dumneavoastra ati putea sa nu credeti un ofiter al Ministerului de Interne când va face instructajul pentru personal? Acesti ofiteri trebuiau sa previna si sa autorizeze. Daca patronii sunt prosti, pai tu ca institutie trebuie sa faci niste reguli si niste norme, încât sa îi împiedici sa mai fie prosti.”

Reporter: „La trei ani de la Colectiv, simtiti ca s-a schimbat ceva, ca suntem în siguranta în barurile si cluburile din România?”

Costin Mincu: „Este parerea mea personala, eu cred ca nu. Eu cred ca este, dimpotriva, autoritatile si institutiile competente, care au oameni calificati, pregatiti, se duc cât mai departe de partea de responsabilitate si partea de responsabilitate este lasata, în continuare, pe umerii unor oameni care nu au pregatire: proprietarii, administratorii, oricine altcineva, dar nu ei – institutiile care au ca scop sa ne protejeze si sa ne normeze. Legislativ, vad ca toate institutiile se îndeparteaza si mai mult de responsabilitate...”

Costin Mincu: „Nu consider neaparat ca sunt demn de iertarea lor, dar asta simt sa le spun. Ca îi rog sa ma ierte si ca-mi pare rau ca n-am stiut sa fac ceva ca tragedia asta imensa sa nu se întâmple.”