Neagu Djuvara, boier de vita nobila, aristocrat al spiritului, una dintre cele mai rafinate personalitati ale culturii noastre, a murit intr-un spital privat din Bucuresti.
Avea 101 ani si a trait evenimente cruciale. Ca martor al unui tumultuos veac de istorie, a scapat de comunism la mustata, în 1947, a trait în exil, inclusiv ca diplomat în Africa, si a revenit cu dragoste în România dupa Revolutie. Aici si-a început a doua viata, ca istoric, si a publicat numeroase carti, îndragite si de publicul tânar.
Unul dintre cei mai importanti istorici romani ai secolului XX, diplomat, filozof, jurnalist si romancier, Neagu Djuvara se nascuse la 18 august 1916, la Bucuresti, intr-o familie aristocrata de origine aromana. In perioada comunista, Neagu Djuvara si-a petrecut zeci de ani in exil, el revenind in tara dupa decembrie 1989.
Neagu Djuvara si-a luat licenta în Istorie la Sorbona, în 1937, si trei ani mai târziu a devenit doctor în Drept, la Paris. În 1972, a obtinut doctoratul în Filosofie, tot în capitala franceza, urmând ca, în 1987 sa primeasca Diploma Institutului National de Limbi si Civilizatii Orientale din Paris.
Un sustinator al cercetarilor referitoare la istoria romanilor, preocupat, in special, de filosofia istoriei, Neagu Djuvara a scris 20 de volume, de specialitate si memorii, printre care se numara ‘Civilizatii si tipare istorice. Un studiu comparat al civilizatiilor’ (Paris, 1975), premiata de Academia Franceza in 1976, ’Intre Orient si Occident.
Tarile romane la inceputul epocii moderne’ (1995), ‘O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri, seria Istorie’ (1999) si ‘Amintiri din pribegie’ (2005).
Numele sau apare si pe cateva volume colective, precum ‘Aromanii: istorie, limba, destin’ (1996, 2012) si ‘Cartile care ne-au facut oameni’ (2010).