Războiul dintre artilerie și drone intră într-o nouă fază. Ceea ce părea până de curând o soluție eficientă de protecție, adăpostirea obuzierelor în tranșee camuflate, își pierde din eficiență. Dovada vine de pe frontul din Ucraina, anunță DefenseExpress, transmite techrider.ro.
Două obuziere rusești D-30, calibrul 122 mm, au fost distruse recent de forțele ucrainene, în ciuda faptului că se aflau în poziții fortificate, semi-îngropate și atent camuflate. Informația a fost făcută publică pe rețelele sociale de militarii implicați în operațiune, o colaborare între operatori UAV și artileriști din armata ucraineană.
Cazul, deși pare unul obișnuit într-un război în care pierderile zilnice sunt raportate în mod constant, ridică semne de întrebare serioase cu privire la viitorul tacticii de „adăpostire” a artileriei. Până de curând, astfel de poziții fortificate erau considerate greu de detectat și și mai greu de lovit cu precizie. Nu mai este cazul.
Sfârșitul unui avantaj tactic?
În ultimele luni, atât armata rusă, cât și cea ucraineană au apelat masiv la săparea de poziții subterane pentru piese de artilerie. Aceste „vizuini” săpate în pământ aveau rolul de a ascunde echipamentele de ochii dronelor și de a le proteja de atacuri aeriene. În cazul rușilor, chiar și tunurile autopropulsate, care prin definiție sunt mobile, au fost adăpostite în astfel de tranșee, în ideea de a sacrrifica mobilitatea pentru un plus de protecție.
Problema e că, în realitate, orice avarie a unei piese de artilerie, oricât de mică, impune, de cele mai multe ori, înlocuirea țevii. Iar în actualul context de război, țevile sunt la fel de greu de procurat ca și muniția.
Această trecere de la mobilitate la poziții fixe a fost unul dintre motivele pentru care Ucraina a dezvoltat o versiune tractată a tunului 2S22 Bohdana. Dar eficiența pozițiilor îngropate este acum pusă sub semnul întrebării.
Dronele văd tot
Lovirea celor două obuziere D-30, în ciuda măsurilor de camuflare, sugerează că operatorii ucraineni de drone au reușit să perfecționeze o metodă nouă de localizare și atac a țintelor fortificate. Deocamdată, nu se știe exact cum au fost detectate obuzierele, iar armata ucraineană nu a oferit detalii, semn că ar putea fi vorba de o tactică nouă, clasificată încă .
Totuși, o astfel de reușită, chiar dacă izolată, ar putea fi replicată și extinsă rapid, mai ales dacă metoda este împărtășită și altor unități aliate. Pe de altă parte, surse apropiate operațiunii spun că a fost nevoie de „resurse considerabile”, ceea ce ar putea limita aplicarea pe scară largă.