Într-un nou semnal al transformării lente, dar deliberate, a regiunilor de frontieră din vestul Rusiei într-un spațiu tampon militarizat, o convorbire telefonică interceptată de serviciile de informații militare ucrainene (GUR) relevă tensiunea crescândă din comunitățile afectate. Înregistrarea, făcută publică pe 29 mai, surprinde vocea unui locuitor din regiune Belgorod, care acuză autoritățile că distrug în mod intenționat condițiile de trai pentru a forța evacuarea civilă, scrie adevarul.ro.

„Au tăiat gazul la graniță. E clar ce urmează – vor să-i alunge pe toți din satele de frontieră și să facă o zonă gri,” spune bărbatul, a cărui identitate nu este dezvăluită.

Potrivit acestuia, se pregătește un perimetru închis, cu caracter provizoriu doar în teorie, care ar urma să fie împrejmuit cu sârmă ghimpată. Un spațiu de tranziție, dar în realitate unul de control total, unde prezența civilă va fi eliminată în favoarea desfășurării militare.

„Vor face zone temporare, tabere... și gata. Ne vor îngrădi,” adaugă interlocutorul.

O strategie declarată: „zonă de securitate” pe teritoriul propriu

Pe 22 mai, Vladimir Putin a anunțat oficial intenția de a crea o „zonă de securitate” de-a lungul graniței cu Ucraina, în regiunile Kursk, Briansk și Belgorod. Este o mișcare pe care Kremlinul o justifică drept măsură defensivă, ca răspuns la atacurile tot mai frecvente pe teritoriul rus. Însă în spatele acestei retorici se conturează o realitate mai dură: militarizarea accelerată a zonelor de graniță și începerea unui proces de evacuare sistematică a populației.

Oblastul Belgorod, aflat la granița cu regiunile ucrainene Sumî, Harkov și Lugansk, a devenit deja o platformă de lansare pentru atacuri asupra Ucrainei. De la începutul războiului, autoritățile ruse au raportat în mod constant atacuri venite dinspre Ucraina asupra orașului Belgorod și a localităților învecinate.

O frontieră tot mai activă și tot mai vidată de civili

La sfârșitul lunii martie, Ucraina a desfășurat o incursiune de mică amploare în reginea Belgorod – al doilea astfel de atac transfrontalier după operațiunea din regiunea Kursk, în august 2024. Acțiunile Kievului au provocat reacții dure la Moscova, iar autoritățile ruse au început să concentreze trupe în apropierea graniței cu oblastul Sumî. Potrivit Serviciului ucrainean de Grăniceri, aceste desfășurări ar putea prefigura o nouă ofensivă.

Între timp, violențele în creștere de-a lungul frontierei au dus la evacuări în masă în regiunea Sumî, unde zeci de mii de civili ucraineni au fost deja relocați din cauza riscului de atacuri.

Modelul pare să se extindă și de partea rusă a graniței. Doar că aici, evacuarea nu este o consecință directă a bombardamentelor, ci mai degrabă o decizie administrativă, susținută de măsuri concrete: tăierea gazului, lipsa de servicii publice, absența comunicării transparente și o atmosferă generală de abandon forțat.

„Zone gri” - între tăcere oficială și frică populară

Conceptul de „zonă gri” – spațiu de frontieră lipsit de control clar, deseori transformat în câmp tactic sau zonă interzisă – nu este nou în conflictele hibride moderne. Dar aplicarea sa pe teritoriul unei puteri ca Rusia, împotriva propriei populații, aduce o nuanță gravă.

În absența unor explicații oficiale coerente, cetățenii ruși din regiunile afectate se simt abandonați. Pentru unii, evacuarea înseamnă pierderea definitivă a casei, a stabilității, a vieții așa cum o știau. Pentru alții, este o confirmare că războiul, dincolo de linia frontului, are efecte directe și ireversibile asupra vieții civile.

Este tăcerea autorităților ruse, combinată cu măsurile administrative drastice, cea care alimentează temerile și neîncrederea. Și poate că, în aceste „zone gri” de la marginea imperiului, încep să se vadă primele fisuri ale sistemului care, în numele securității, pare dispus să sacrifice tocmai viețile pe care pretinde că le apără.