Previziuni infirmate

La aproape trei luni de la invazia Ucrainei de catre Rusia, Moscova se poate lauda cu relativ putine succese in „operatiunea militara speciala,” asa cum a denumit incursiunea sa neprovocata in tara vecina.

Cand a inceput razboiul, la 24 februarie, multi credeau ca va dura doar cateva zile pana cand fortele ruse vor rasturna guvernul Ucrainei. Timp de cateva luni inainte de a da ordinul de atac, presedintele Putin si-a pozitionat trupele la granita cu ucrainienii si a facut constant declaratii amenintatoare impotriva ucrainienilor si a Occidentului.

Amenintarile militare ale Rusiei impotriva Ucrainei, inclusiv prin desfasurarea a zeci de mii de trupe si sute de tancuri, piese de artilerie si transportoare de trupe, au starnit ingrijorarea profunda a americanilor si aliatilor lor din NATO si Uniunea Europeana.

Serviciile de informatii occidentale si cele ucrainiene anticipau ca Rusia pregatea o ofensiva de proportii impotriva Ucrainei cu pana la 175.000 de militari, concentrati in patru locuri, cu 50 de grupuri tactice de lupta.

De exemplu, unii analistii militari au vorbit despre patru scenarii posibile pentru o invazie militara rusa a Ucrainei: ocuparea completa a tarii; capturarea intregii zone de coasta a Ucrainei, de la Donetk pana in Moldova, inclusiv a Odessei; ocuparea coastei de la Donetk pana in Crimeea, de-a lungul Marii Azov, prin Mariupol; anexarea regiunii Donbas, ocupata in prezent de fortele ruse. Defense News care a scris despre aceste scenarii a precizat in acel moment ca, in cazul in care se decidea sa foloseasca forta militara, aceasta a patra alternativa putea fi cea mai atractiva optiune a lui Putin.

Realitatea de pe teatrul de razboi din ultimele doua luni si jumatate a fost insa cu totul alta. Trupele ucrainene au impins fortele ruse departe de capitala lor si au ucis mii de soldati rusi. Rezistenta Ucrainei a fost neasteptata si a pus Rusia intr-o pozitie delicata, deoarece victoria rapida si usoara pe care au prezis-o liderii politici si militari de la Moscova nu s-a materializat.

Nici primirea calduroasa pe care multe personaje apropiate de Kremlin o asteptau cu adevarat pentru trupele ruse in anumite parti ale Ucrainei nu s-a produs. De exemplu, oligarhul Konstantin Malofeiev, un loialist al lui Putin, afirmase inainte de atac ca „razboiul nu va dura mai mult de o saptamana. Se va termina in cateva zile. Intregul regim (ucrainean) va ajunge la Londra si va spune tuturor ca si-ar fi dus tancurile la Moscova daca Occidentul nu i-ar fi abandonat.”

Esecuri pe banda rulanta

Lucrurile nu au mers insa deloc asa cum vroia Kremlinul si cum anticipau expertii. Invazia inceputa in urma cu 80 de zile si-a ratat tintele initiale, iar razboiul a devenit unul de uzura. Care au fost esecurile majore ale rusilor, potrivit expertilor citati de The Hill? Iata cateva dintre ele:

Atacul initial. 

Rusia a invadat Ucraina pe 24 februarie, dupa ce si-a petrecut luni de zile masand soldati la frontiera cu Ucraina si in Crimeea, impreuna cu tancuri, piese de artilerie si transportoare de trupe. A doua zi dupa declansarea ofensivei, in care parasutistii rusi au fost transportati in apropiere de Kiev, blindatele lui Putin au avansat in diferite puncte din Ucraina, iar avioanele si elicopterele lor loveau puncte strategice de pe teritoriul atacat, oficialii occidentali din serviciile de informatii si-au exprimat ingrijorarea ca Kievul va cadea in mainile trupelor ruse in cateva zile.

La mai mult de doua luni si jumatate de la acea ofensiva, capitala ucraineana este insa ferm in mainile ucrainienilor, iar fortele ruse nu au reusit sa faca progrese semnificative decat in zone din sud si est, retragandu-se din restul teritoriului si lasand in urma echipamente militare distruse, capturate sau abandonate.

Oficialii au spus ca rezistenta pe care a aratat-o Ucraina a socat oficialii serviciilor de informatii straine si conducerea Rusiei, care se asteptau la o victorie usoara in primele zile ale invaziei. De altfel, documente recente lasate in urma de soldatii rusi si descoperite de Biroul de Investigatii de Stat al Ucrainei au indicat ca presedintele Putin intentiona sa puna mana pe toata Ucraina. Fortele ucrainene au descoperit documentele in timp ce cautau prin orasul Trostyanets din nord-estul regiunii Sumi.

Esecul de a captura Kievul in primele zile nu doar ca a ranit moralul armatei lui Putin, dar a costat vietile a mii de soldati rusi si pierderea a sute de tancuri, avioane, elicoptere, drone si alte echipamente militare.

Capturarea Kievului. 

In etapele initiale ale razboiului, Rusia a vizat Kievul, trupele federatiei ajungand la doar cative kilometri in afara capitalei ucrainiene. Suburbiile orasului, cum ar fi Bucea, au fost invadate de trupele ruse, oficialii occidentali asteptandu-se la intrarea iminenta a fortelor invadatoare in Kiev.

In ciuda a concentrarii masive de soldatii si blindate in jurul capitalei (cu coloane de tancuri si vehicule grele ale rusilor intinzandu-se la un moment dat pe zeci de kilometri), trupele ucrainene au reusit sa-si mentina pozitiile si sa impiedice trupele ruse sa intre in oras.

Saptamanile continue de rezistenta inversunata au epuizat, in cele din urma, unitatile ruse, care au parasit complet zona la inceputul lunii aprilie dupa ce au inregistrat pierderi semnificative in soldati, vehicule si tehnica de lupta. Ucrainienii au folosit cu mare succes sistemele de racheta mobile livrate de occidentali (Stinger, Javelin etc.), drone primate din tarile NATO sau de productie proprie, unitati de artilerie etc.

Retragerea trupelor federatiei din jurul Kievului a fost vazuta ca o lovitura majora pentru Rusia, deoarece capitala a fost una dintre tintele cele mai ravnite de rusi de cand a inceput invazia.

Arestarea/asasinarea lui Zelenski. 

Unul dintre esecurile majore ale fortelor rusesti a fost cel de a-l captura/ucide pe presedintele Zelenski. Aceasta in ciuda relatarilor ca rusii au trimis mai multe unitati de elita, inclusiv una compusa din luptarori ceceni, cu misiunea clara de a-l elimina pe presedintele ucrainean.

Acest insucces, coroborat cu ofensiva mediatica la care a recurs liderul de la Kiev – cu numeroase aparitii la televizor, cu conferinte de presa si interviuri, cu postari pe canalele de socializare media -, l-au transformat pe Zelenski in simbolul rezistentei ucrainiene. Fostul actor de comedie, devenit aproape peste noapte comandantul determinant al fortelor ucrainiene, este in prezent fata cea mai vizibila a Ucrainiei si simbolul sau in lupta impotriva rusilor.

Zelenski s-a folosit cu maiestrie de sansa mediatica oferita si a luat cu asalt cancelariile occidentale, adresandu-se virtual Congresului de la Washington, Parlamentului de la Londra, Bundestagului german, Parlamentului de la Bucuresti etc., solicitand izolarea Rusiei si livrarea de echipament letal pentru Ucraina.

Spre deosebire de Putin, izolat de Vest si considerat in prezent un autocrat sangeros, Zelenski este inconjurat acum de o aura aproape mitica, fiind vizitat pe banda rulanta de lideri occidentali si perceput ca un candidat aproape cert la Premiul Nobel pentru eforturile sale de a aduce pacea in Ucraina.

 Pierderile uriase. 

Pe masura ce moralul soldatilor rusi a scazut dramatic, iar rezistenta ucraineana a devenit tot mai acerba, mii de soldati rusi au fost raniti, capturati sau ucisi in cele aproape trei luni de confruntari violente.

NATO a anuntat in martie ca aproximativ 40.000 de soldati rusi au fost ucisi, capturati, disparuti sau luati prizonieri. Numarul actual al militarilor rusi ucisi este inca disputat de ambele parti: Ucraina a spus ca totalul pierderilor inregistrate de rusi este de peste 26.000, in timp ce Moscova a admis putin mai mult de 2.000 de morti.

Printre morti se numara insa si cel putin 10 comandanti rusi de rang inalt, cu mai multi generali care au cazut victime atacurilor ucrainienilor.

Numarul mare de victime inregistrate de tabara rusa a venit in contextul in care, se pare, multe dintre unitatile desfasurate de Moscova nici nu erau pregatite in mod adecvat pentru invazie (de exemplu, tanchistii suferind degeraturi din cauza saptamanilor petrecute in vehiculele de metal, fara surse de caldura), in timp ce altora nici macar nu li s-a spus ca participa la invadarea Ucrainei.

De asemenea, Rusia a inregistrat pierderi masive in tehnica de lupta, un fapt socant pentru o armata considerata initial moderna, profesionista si gata de actiune. De exemplu, lipsa adecvata de pregatire a echipajelor, incompetenta unora dintre comandantii de unitati, greselile tactice facute de rusi, drumurile desfundate si pline de noroaie, precum si eficienta cu care ucrainienii utilizeaza armele antitanc, inclusiv ‘Sfanta Javelin,’ sunt cateva dintre motivele principale pentru care tancurile armatei lui Putin nu au reusit pana acum sa se impuna decisiv pe campul de lupta din Ucraina, in ciuda renumelui formidabil pe care-l aveau inainte de invazie. Analistii cred ca imaginile cu vehicule rusesti – intre care multe tancuri – distruse, abandonate, capturate sau tractate de fermierii ucrainieni au dat dureri de cap liderilor militari de la Moscova si ar putea avea efecte dramatice pentru cursul razboiului.

Pe de alta parte, Rusia nu a reusit sa-si impuna suprematia aeriana asupra unor zone intinse din tara vecina, in ciuda faptului ca forta sa aeriana este nu doar a doua ca marime din lume, ci si una dintre cele mai avansate tehnologic. De exemplu, la inceputul campaniei sale in Ucraina, Rusia se afla pe locul al doilea din lume in ceea ce priveste forta aviatiei sale militare, cu 4.172 de aparate de lupta, adica 8% din numarul total la nivel global. Cu aproape 4.000 de avioane de lupta si cu o experienta vasta in bombardarea tintelor in Siria, Georgia si Cecenia, se astepta ca fortele aeriene ruse sa joace un rol vital in invazie, permitand armatei Rusiei sa patrunda adanc in Ucraina, sa puna mana pe Kiev si sa distruga armata ucraineana.

Pregatirea deficitara a atacului initial, eficacitatea neasteptata a apararii anti-aeriene a ucrainienilor si folosirea cu succes de catre acestia a armamentului performant livrat de occidentali au facut insa ca aviatia rusa sa se confrunte cu dificultati majore in Ucraina. Zone intinse din Ucraina sunt controlate complet de fortele aeriene ale ucrainienilor, iar Pentagonul aprecia recent ca Ucraina „continua sa-si foloseasca propriile aparate de vanatoare si de atac avioane impotriva trupelor ruse.”

Conform datelor oferite de Ministerul Apararii de la Kiev, fortele aeriene ale Rusiei au pierdut pana sambata 200 de avioane si 163 de elicoptere.

Reactia Vestului. 

O consecinta majora a razboiului pentru Rusia este unitatea care a aparut intre aliatii occidentali, cu Statele Unite, NATO, Uniunea Europeana sau Japonia prezentand, cu mici exceptii, un front comun impotriva agresiunii Moscovei.

Imediat dupa invadarea Rusiei, SUA si alti aliati au sarit in actiune, oferind ajutor Ucrainei si punand in aplicare mai multe valuri de sanctiuni paralizante impotriva Rusiei. De exemplu, doar Administratia de la Washington a oferit miliarde de dolari in ajutor militar si umanitar guvernului de la Kiev, precum si instruire pentru soldatii ucraineni.

Adunarea Generala a Natiunilor Unite a votat, de asemenea, cu o majoritate covarsitoare, sa condamne atacul Rusiei asupra Ucrainei la inceputul razboiului, iar Moscova a fost suspendata din Consiliul ONU pentru Drepturile Omului.

De asemenea, sute de companii occidentale si-au suspendat operatiunile din Rusia sau si le-au inchis de tot, intr-o lovitura economico-financiara majora pentru Kremlin.

Implicarea indirecta a aliatilor occidentali in razboi a determinat Rusia sa dea vina in repetate randuri pe Occidentali pentru escaladarea luptei si sa ameninte in mod direct cu repercursiuni nucleare.

De asemenea, unul dintre efectele directe ale actiunilor Rusiei impotriva Ucrainei a fost si schimbarea dramatica a atitudinii unor state nord-europene fata de aderarea la NATO. Liderii Finlandei, presedintele Sauli Niinisto si premierul Sanna Marin, au cerut joi, printr-o declaratie comuna, ca tara lor sa adere imediat la NATO. Conducerea Suediei ar urma sa faca un anunt similar in urmatoarele zile. Solicitarile celor doua tari sunt semnificative si ar modifica dramatic situatia geopolitica pe continentul european si in zona arctica, foarte disputata.

Campania din Donbas. 

Dupa ce Rusia nu a reusit sa faca progrese in jurul Kievului, trupele sale s-au retras in zona Donbas, unde Moscova sustine conflictul declansat de pro-rusii din regiune inca din 2014.

Trupele ruse au avut ceva mai mult succes in aceasta zona, iar orasul Mariupol este capturat aproape in totalitate de soldatii rusi. Un grup mic de trupe ucrainene rezista insa intr-o otelarie din oras, intr-o operatiune vazuta de multi comentatori americani drept „Alamoul ucrainean,” cu referire la cei circa 250 de texani care au rezistat aproape doua saptamani in fata trupelor mexicane in Misiunea Alamo in timpul Revolutiei Mexicane in 1936.

In ciuda unor castiguri teritoriale, aliatii occidentali spun ca Ucraina rezista inca bine la bombardamentele ruse din regiune. „Ucraina a respins numeroase atacuri rusesti de-a lungul liniei de contact in regiunea Donbas,” a declarat Ministerul britanic al Apararii la sfarsitul lunii aprilie.

Rusia a semnalat ca vrea sa cucereasca sudul si estul Ucrainei pentru a crea o cale de acces din Crimeea catre Transnistria, teritoriul separatist sustinut de rusi in Republica Moldova.

Razboiul informational si de imagine. 

Rusia a pierdut complet razboiul mediatic cu Ucraina, dupa ce Kievul a foslosit cu succes canalele de socializare media, internetul si relatarile de televiziune pentru a-si prezenta cauza justa, vorbind despre ororile comise de rusi, prezentand soarta dramatica a milioanelor de refugiati, presand Occidentul sa sanctioneze Moscova si sa se forteze iesirea companiilor straine din Rusia.

Campania a avut succes. In Occident cel putin, soarta Ucrainei a fost imbratisata la scara larga de opinia publica, in timp ce Rusia este considerata in prezent un stat paria, condus de un autocrat, sprijinit de elite politice si militare, de oligarhi si silovarhi care duc un razboi de agresiune.

Imaginile cu victimele atrocitatilor comise de soldatii rusi in Bucea sau filmarile cu trupe rusesti impuscand civili nevinovati au facut inconjurul lumii si au amplificat oprobiul Occidentului la adresa Moscovei.

In acest context, analistii straini au afirmat ca imaginea Rusiei a fost facuta praf si pulbere de razboiul declansat de Putin, ca rusii vor suporta consecintele liderilor lor mult timp de acum inainte si ca vor trece decenii la rand pana cand federatia va reusi sa scape de statutul de stat paria, barbar si violent care a atacat fara motiv o tara vecina, a comis atrocitati impotriva civililor si a provocat nu doar cea mai mare criza de securitate din Europa de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, ci si una umanitara de proportii.

Pe ce se bazeaza Putin

Esecurile invaziei Rusiei in Ucraina sunt numeroase si importante. O campanie militara despre care se credea ca va dura cateva zile va intra foarte curand in a treia luna. Am vazut cateva dintre rateurile fortelor Moscovei. Care sunt insa lucrurile pe care se bazeaza Putin pentru a-si continua agresiunea impotriva tarii vecine si care fac ca, in lipsa unei solutii diplomatice, ostilitatile sa nu para ca se vor opri foarte curand?

Printre altele, analistii au vorbit de urmatoarele:

Putin nu are in prezent prea multe variante la dispozitie, asa ca vede in continuarea razboiului optiunea cea mai convenabila. Liderul de la Kremlin continua sa-si prezinte „operatiunea militara speciala” drept un razboi defensiv legitim – atat in sensul politicii marii puteri impotriva influentelor occidentale in crestere, cat si pentru a proteja drepturile rusilor si vorbitorilor de limba rusa din regiunea Donbas. Putin si cei din jurul lui se declara partea vatamata in acest conflict si il prezinta in acest fel populatiei ruse cu ajutorul media controlata aproape in exclusivitate de Kremlin. Mai mult, Putin pare sa aiba sprijinul intern de partea lui, iar opozitia rutilor fata de razboi nu este deloc atat de importanta pe cum se spera in Occident.

Rusia are rezerve imense de soldati, asa ca inlocuirea militarilor morti sau raniti se poate face relativ usor. Recent, informatii din mai multe surse indicau declansarea unor actiuni de mobilizare in diferite zone din tara.

Disensiunile dintre aliati. 

Neintelegerile dintre unii membri NATO sau UE – asa cum este pozitia Ungariei fata de energia ruseasca sau a Turciei fata de aderarea Finlandei si a Suediei la NATO – sunt momentele de care profita Putin. Tarul de la Kremlin s-a folosit ani la randul de pozitiile divergente dintre aliatii occidentali pe diferite subiecte pentru a-i atata pe unii impotriva altora si a le amplifica divergentele. De ce n-ar face-o in continuare, cand stie ca acest lucru ii serveste perfect interesele?

Rusia continua sa aiba aliati. 

India, China, Venezuela sau Africa de Sud se numara printre tarile care continua sa sustina regimul de la Moscova. Analistii cred ca sprijinul pe care zeci de state il ofera Kremlinului arata ca Putin este mai putin izolat decat se crede la nivel international, lucru care ii ofera un avantaj important si o portita de scapare de valul sanctiunilor. De asemenea, in timp ce sanctiunile impotriva Rusiei sunt importante, ele sunt limitate in principal la membrii NATO si la alti aliati apropiati ai SUA, cum ar fi Australia, Japonia si Coreea de Sud.

Pozitia privilegiata a Moscovei la ONU. 

Sistemul international postbelic a fost creat de asa natura incat, in afara unor rezolutii de condamnare a razboiului, interventia directa in criza ucraineana – prin interventie militara multinationala sau o misiune de casti albastre – este extrem de dificila. Este sigur ca Rusia va respinge orice incercare de a implica Natiunile Unite in conflict prin votul sau din Consiliul de Securitate. Dreptul de veto al Rusiei ar putea bloca, de asemenea, orice incercare de a trage la raspundere oficialii sau militari rusi in fata Curtii Internatioale de Justitie.

Arsenalul nuclear al Rusiei. 

Este, fara doar si poate, principalul motiv care a impiedicat o interventie militara a aliatilor occidentali. Rusia are cel mai mare arsenal atomic din lume, iar oficialii rusi au avertizat in repetate randuri ca-l vor folosi impotriva unei „amenintari existentiale” la adresa federatiei. Liderii occidentali sunt constienti de acest risc, de aceea evita sa recurga la o interventie in scopuri umanitare, asa cum au facut-o in Kosovo in 1999 si in Libia in 2011. Liderul rus s-a dovedit pana acum imun si indiferent la indignarea globala. Avand in vedere amploarea carnagiului deja comis de fortele sale, inclusiv atacuri asupra blocurilor de apartamente, spitalelor si adaposturilor pline de civili, tarul de la Kremlin pare sa fi depasit de mult momentul in care sa dea dovada de retinere. Riscul folosirii bombei atomice sau recurgerea la arme chimice de catre rusi este de aceea real.

Bani din energie. 

Masina de razboi a Rusiei continua sa fie sustinuta masiv de banii obtinuti din vanzarile de titei si gaze. Bloomberg estima recent ca Rusia va castiga 320,7 miliarde de dolari din exporturile de energie in acest an – in crestere cu 36% fata de 2021. Daca UE si SUA au renuntat sau vor renunta treptat la importurile din Rusia, nu acelasi lucru se poate spune despre alte state. Putin va continua sa se foloseasca de santajul energetic impotriva unor tari, va descuraja participarea altora la sanctiunile impotriva Rusiei si va recurge la arma energetica ca sa agite pietele si preturile combustibililor in diferite zone de pe glob. De asemenea, Moscova va continua sa exporte masiv energie, iar o parte importanta din banii obtinuti vor finanta razboiul impotriva Ucrainei.