Sunt tot mai multe semne ca sfarsitul regimului Putin se apropie. Dar putem asista la un proces indelungat, cu convulsii majore care sa modifice radical evolutiile istorice in spatiul euro-asiatic.
Mult-asteptata ofensiva de vara ucraineana a inceput la debutul toamnei. La 29 august, trupele ucrainene au declansat pe un front larg atacul asupra orasului Herson, dupa ce timp de mai multe saptamani au pregatit terenul prin bombardarea podurilor, aruncarea in aer a punctelor de comanda si a depozitelor de munitie. Pregatirea a culminat cu distrugerea escadrilelor de asalt din doua baze rusesti din Crimeea. Ca urmare a deplasarilor de trupe din Donbass in dreapta Niprului, transfer care a inceput in primele zile ale lunii august, in zona Herson s-a format un grup de armate de 20.000-25.000 de militari rusi, cu misiunea de a apara cu orice pret teritoriul cucerit in primele saptamani ale invaziei. Capul de pod de la vest de Nipru deschide perspectiva avansarii catre Nikolaev si Odessa, si asigura controlul asupra canalului care aprovizioneaza cu apa Crimeea. Atacurile ucrainene din sud, din zona Herson, au fost respinse, un teritoriu limitat a fost eliberat. Insa cei mai multi analisti au fost de parere ca principala lovitura a armatei ucrainene va fi in alta parte. Si au avut dreptate.
Cum au curatat ucrainenii Harkovul de rusi
O saptamana mai tarziu, la 5 septembrie, armata ucraineana a lovit in nord-est, la Harkov, unde rusii controlau 10.000 kmp, adica 33% din teritoriul regiunii. Atacul principal s-a produs inspre Balakleia si a venit din trei directii. Militarii ucraineni au taiat legaturile orasului, l-au inconjurat si izolat si au continuat ofensiva spre est in directia Kupiansk. Ofensiva ucraineana s-a desfasurat dupa scenariul clasic: unitati mobile de asalt sparg apararea inamicului; din spate vin mari unitati motorizate care largesc spartura si extind aria controlata; sunt lansate gruparile de cercetare-diversiune care pregatesc terenul pentru unitatile de asalt. Armata ucraineana a ocolit punctele fortificate ale rusilor, le-a inconjurat si izolat si a mers mai departe. Astfel ca mai multe unitati militare rusesti s-au trezit inconjurate in primele 70 de ore. Comandantii actionau haotic. Instructiunile intarziau sa soseasca, armata era derutata.
De la nord de Balakleia, ucrainenii au inaintat spre est. Au blocat Sevcenkovo, iar in dimineata de 8 septembrie erau la portile Kupiansk, important nod feroviar pe unde se aprovizionau trupele rusesti. Alte unitati ucrainene s-au indreptat spre sud, in directia Izium. Rusii au aruncat in lupta rezervele din grupul trei de armate, trupe de voluntari, despre care s-a spus ca sunt mai bine antrenate si inarmate. Proba focului a indicat insa altceva. Pierderile umane ale armatei ruse sunt considerabile. Inca nu exista o evaluare credibila. Iar pierderile de material militar si munitie sunt coplesitoare, fiind probate cu sute de imagini disponibile pe retelele sociale. In ziua inceperii atacului la Balakleia, Vladimir Putin supraveghea manevrele militare din Orientul Indepartat. Timp de mai multe zile, pana sambata 10 septembrie, cand rusii au fugit abandonand orasul Izium, asupra unitatilor din zona plana incertitudinea. Ministerul Apararii de la Moscova a negat faptul ca armata rusa a pierdut oameni si tehnica de lupta, precum si controlul asupra unor zone intinse. In cele din urma, in seara de 9 septembrie, a recunoscut indirect contraofensiva ucraineana, dar a afirmat ca trupele rusesti s-au retras din Harkov ca sa se regrupeze in Donbas. Intr-o saptamana, ucrainenii au eliberat ceea ce a ocupat armata rusa in cinci luni. Practic, intregul teritoriu al regiunii Harkov a fost curatat de inamic, iar granicerii ucraineni au fixat din nou bornele pe fasia de frontiera. In urmatoarele zile, rusii n-au reusit sa stabilizeze linia frontului pe granita administrativa a Luhansk-ului, trupele ucrainene continuand sa avanseze, intr-una dintre cele mai de succes contraofensive militare.
Minciuna institutionalizata, de la mic la mare
Cum se explica succesul armatei ucrainene? Pe langa moralul excelent al militarilor ucraineni, increderea lor in victorie, aportul de intelligence al americanilor si britanicilor… ar mai fi alte cateva detalii. Linia frontului de la Balakleia era aparata de trupe ale Rosgvardia (Garzii Nationale), trupe speciale OMON ale Ministerului de Interne, care sunt antrenate pentru represiune impotriva manifestantilor, nu pentru a lupta in „operatiune speciala”. Unitatile militare din „voluntari” din Donbas, care aparau si ele Harkov, sunt formate din oameni ridicati de pe strada, care n-au niciun fel de pregatire militara, sunt prost echipati si au un moral scazut. Si asta nu explica totul.
Poate ca detaliul cel mai important este necunoasterea situatiei din teatrul de operatiuni. Asta se datoreaza informatiilor eronate pe care majoritatea ofiterilor rusi le trimit superiorilor ierarhici, de la nivelul comandantilor de mici unitati si pana la nivelul conducerii Ministerului Apararii. Birocratia militara ruseasca, de la FSB la Armata si Flota, e dominata de cultura minciunii institutionalizate. Practica raportarilor false este generalizata, astfel ca aceia care iau decizia de la Kremlin sau Ministerul Apararii au in fata un tablou eronat. Aceasta cultura a minciunii institutionalizate se explica prin presiunea care exista asupra ofiterilor de a nu-si pune in pericol carierele. Practic, ofiterii raporteaza ceea ce comandantii lor ar dori sa auda. Astfel se formeaza un lant al minciunii si al incompetentei, in toate structurile militarizate. De la ofiteri inferiori la generali, toti mint. Daca anumite informatii contrazic punctul de vedere al superiorilor ierarhici, ele sunt ignorate si ascunse de ochii sefului. Ucraina a luat initiativa operationala inca de la mijlocul lunii august, din momentul atacurilor din Crimeea. Succesele din Herson si Harkov confirma capacitatile de planificare operationala ale armatei ucrainene. Si abilitatea de a raspunde adecvat tactic pe un lung front de lupta.
Intr-un singur punct armata ucraineana mai este in defensiva, la Bahmut, unde mercenarii Wagner incearca de doua luni sa ocupe localitatea. Insa regiunea Donetk, pe care Putin o dorea ocupata pana la 15 septembrie, este bine fortificata de ucraineni. Tactica ruseasca bazata pe o coplesitoare superioritate de artilerie si ofensiva grupurilor de mercenari, motivati financiar, nu au reusit. Ultimul mare succes al Rusiei pe frontul din Donbas a fost ocuparea Severodonetk si Lisiceansk, la sfarsitul lunii iunie-inceputul lui iulie. De atunci, atacurile rusesti concentrate pe regiunea Donetk, au esuat.
Putin, groparul imperiului
Chiar daca razboiul va mai dura, soarta lui este decisa. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil in care Rusia iese invingatoare. Sunt tot mai multe semne ca sfarsitul regimului Putin se apropie. Dar putem asista la un proces indelungat, cu convulsii majore, care sa modifice radical evolutiile istorice in spatiul euro-asiatic. In centrul acestor evolutii ramane Rusia, o tara uriasa, cu un regim hibrid, intre autoritarism electoral si dictatura autentica.
Dupa sase luni de razboi, sunt destul de limpezi unele tendinte. Rusia pierde pozitia de mare putere si controlul asupra fostului spatiu sovietic. Procesul a inceput de ceva vreme. Revolutiile colorate au semnalizat ca Ucraina, Georgia si Moldova vor sa se integreze in Occident. Azerbaidjan si Kazahstan au resursele energetice necesare Europei pentru a o scapa de dependenta de Rusia. Baku e sustinut activ de Ankara. Influenta Rusiei in Caucazul de Sud scade tot mai evident, in vreme ce influenta Turciei creste. Razboiul pentru Nagorno Karabah e termometrul care ia temperatura geopolitica in Caucaz. Cu un potential militar afectat, cu prestigiul sifonat, izolata international, cu o economie afectata de sanctiuni si de pierderea pietelor, Rusia devine tot mai putin atragatoare chiar si pentru satelitii apropiati. De mai bine de un deceniu, in Asia Centrala si Caucazul de Sud, China si Turcia promoveaza proiecte atractive de integrare. Acest razboi declansat de Putin ingroapa, poate pe vecie, planurile imperiale ale Kremlinului.
Moartea a zeci de mii de militari si ofiteri, precum si pierderile de tehnica de lupta afecteaza pentru decenii capacitatea armatei ruse. Cei circa 50.000 de morti si tot pe atatia raniti si invalizi vor influenta evolutia sociala, economica, demografica a Rusiei pentru multi ani de acum incolo.
Rusia a intrat in dependenta economica, tehnologica si politica de China. Din cauza sanctiunilor, industria ruseasca nu mai poate produce rachete de ultima generatie, bazate pe radio-electronica, cu care sa loveasca Ucraina. Ceea ce reduce dramatic potentialul militar al Rusiei. Si submineaza pozitia Moscovei pe piata armamentului. Aici nu doar sanctiunile sunt responsabile, cat faptul ca au aparut dubii serioase privind calitatea armamentului rusesc care e depasit de cel vestic, in luptele din Ucraina.
Modernizarea Rusiei s-a bazat pe exploatarea hidrocarburilor. Santajul gazului cu care se ocupa Kremlinul a obligat cancelariile europene sa ia masuri, ca sa limiteze dependenta. Dupa izbucnirea razboiului, statele europene au refuzat sa mai cumpere gaz rusesc. Au fost introduse limitari si taxe la importul de petrol si carbune. Chiar daca razboiul se termina si situatia se normalizeaza in cativa ani, Occidentul nu va mai fi interesat de revenirea gazului rusesc pe piata lui.
Dar cel mai dramatic este lovita Rusia in domeniul culturii si stiintei. Daca soft power-ul rusesc mai functiona in spatiul ex-sovietic datorita limbii ruse, bisericii ortodoxe, istoriei comune, traditiilor, astazi limba rusa pierde serios teren, nu doar in Caucazul de Sud, ci si in Asia Centrala, in favoarea limbilor engleza, turca si chineza. In ultimele luni a avut loc o pierdere uriasa de capital uman. Sute de mii de tineri educati, cel mai bine pregatiti specialisti in domenii de varf, au fugit din Rusia, de la izbucnirea razboiului. Sanctionarea civila sau penala a celor care indraznesc sa aiba alta parere decat cea oficiala, introducerea cenzurii, inflorirea imposturii agresive au transformat intr-un mediu toxic universitatile si centrele de cercetare. Este un proces ale carui consecinte se vor vedea in urmatoarea jumatate de secol si va condamna Rusia la subdezvoltare si irelevanta.
Putin a aruncat Rusia cu cel putin doua decenii inapoi. Rusia de astazi nu mai este o tara normala, nu mai apartine lumii civilizate. Poate ca asta e „operatiunea speciala” proiectata de Putin. Sa distruga Rusia. Daca acesta era planul lui Putin, inseamna ca i-a reusit.