După mai bine de doi ani de război total în Ucraina, președintele Rusiei, Vladimir Putin, și-a făcut simțită prezența în regiunea de frontieră Kursk, într-un gest mai degrabă teatral decât strategic. Aflat la doar 60 de kilometri de granița ucraineană, liderul de la Kremlin a fost receptiv la solicitările oficialilor locali care au cerut o „zonă tampon” în apropierea regiunii ucrainene Sumî – o solicitare căreia Putin i-a dat girul, cu ecou într-o eventuală retorică de pace pe care Moscova o poate oricând transforma într-o nouă pretenție teritorială, scrie Focus.ua, potrivit adevarul.ro.

O demonstrație de implicare, nu o ofensivă de anvergură

Potrivit unui raport al Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), vizita președintelui rus nu a fost întâmplătoare. Pe de o parte, Putin a dorit să proiecteze imaginea unui lider activ în timpul războiului, conectat la nevoile „poporului de la graniță”. Pe de altă parte, avansarea simbolică spre Sumî, un oraș cu circa 250.000 de locuitori înainte de război, ar putea servi ca monedă de schimb în eventuale negocieri: „Vrem pace, dar vrem și Sumî”, ar fi mesajul subliminal.

În ciuda acestor gesturi, analiștii avertizează că Federația Rusă nu dispune, în acest moment, de resursele necesare pentru o ofensivă de anvergură asupra orașului Sumî. În prezent, în regiunea Kursk se află două divizii de infanterie motorizată (a 18-a și a 72-a) și o brigadă aeropurtată (a 83-a), însumând între 20.000 și 25.000 de soldați. O forță semnificativă pe hârtie, dar insuficientă pentru o ofensivă susținută asupra unui oraș urbanizat, bine apărat și situat la doar 25 km de graniță.

ISW amintește că ultima victorie urbană notabilă a trupelor ruse a fost cucerirea orașului Lîsîceansk în vara anului 2022 — un asediu lung, cu pierderi grele, într-o fază a războiului în care Ucraina era mai vulnerabilă decât astăzi.

Sumî — obiectiv simbolic într-un război de uzură

„Este puțin probabil ca trupele ruse să reușească să ocupe orașul Sumî în viitorul apropiat, având în vedere incapacitatea demonstrată în a cuceri localități mult mai mici în ultimii trei ani de conflict”, conchid analiștii americani.

Cu toate acestea, Moscova menține presiunea pe acest front. Atacurile aeriene și cu drone asupra regiunii Sumî s-au intensificat, în paralel cu incursiuni ale unor unități de infanterie ușoară — de obicei grupe de 10-12 soldați — care se deplasează rapid cu vehicule ușoare, precum ATV-uri sau motociclete. Este o tactică de hărțuire, menită să testeze reacțiile defensivei ucrainene și, eventual, să creeze haos în zonele gri de la frontieră.

Oficiali ai Gărzii de Frontieră ucrainene au declarat că regiunea este o prioritate pentru Federația Rusă, care vizează ocuparea unor fâșii de teren înainte de posibile discuții de pace. „Tactica ocupanților s-a schimbat: nu mai vedem tancuri, ci grupuri rapide care testează limitele apărării noastre”, a explicat Ivan Șevțov, reprezentant al brigăzii de grăniceri „Frontiera de Oțel”.

Mesaje pentru audiențe diferite

Gestul lui Putin vine într-un moment în care Rusia transmite simultan două tipuri de mesaje: unul de forță — prin înaintările lente, dar constante din Donețk și Harkov — și unul de disponibilitate pentru „negocieri”, ilustrat de declarațiile recente ale emisarului rus Vladimir Medinski, potrivit cărora Moscova ar putea pretinde încă patru regiuni dacă Kievul nu acceptă termenii impuși de Kremlin.

În spatele acestei retorici duale se profilează însă realitatea unei armate întinse la maximum. Ucraina, la rândul său, se confruntă cu lipsa de armament, întârzierea ajutoarelor externe și epuizarea psihologică a unei populații aflate de mai bine de doi ani sub teroare constantă. În acest context, fiecare kilometru contează — nu doar pe hartă, ci și în propagandă.

Sumî nu este doar un punct strategic pe harta de nord-est a Ucrainei — este și un simbol. Iar simbolurile, în războiul dus de Kremlin, sunt convertibile în pretenții teritoriale, negocieri manipulate și campanii de imagine internă. Cu toate acestea, până în prezent, nici armata rusă, nici condițiile de pe teren nu indică faptul că o ocupare a orașului este fezabilă în viitorul apropiat.