Vreme de decenii, URSS a fost un bastion al pacii: armatele ei nu luptau decat pentru a elibera popoarele nevinovate de sub asuprirea imperialista. Pasnica si senina, URSS infrunta agresivitatea Statelor Unite cu energie marxist-leninista. O tenace propaganda invaluia intreg lagarul socialist si atingea Occidentul, gratie complicilor din retelele comuniste.
Si iata ca succesoarea URSS, Federatia Rusa, devine, la randul ei, in aceste zile tragice, un nou avanpost al pacii. Asemeni sovieticilor de altadata, soldatii si tancurile ruse au primit misiunea de a “elibera” o alta natiune: Ucraina este un poligon de incercare al pacifismului regimului de la Moscova.
Ca si in deceniile sovietice, spre a relua titlul unei memorabile carti a lui Ion Ratiu, Moscova sfideaza lumea. Ceea ce Federatia Rusa infaptuieste acum, din unghiul dreptului international, este o tripla infractiune: crima de agresiune, crime de razboi si crime impotriva umanitatii. Vladimir Putin devine un autentic emul al lui Stalin. Tinta sa este strivirea definitiva a unei natiuni.
Campania Rusiei in Ucraina este, in pofida tentativelor de relativizare morala, cea mai grava incalcare a ordinii internationale de dupa 1945. Nici un argument, nici un sofism legal nu pot face sa dispara o realitate documentabila: atacul Rusiei, neprovocat si pirateresc, impotriva unei tari suverane si independente. Intr-o reeditare macabra a doctrinei Brejnev, Vladimir Putin intervine spre a anihila dreptul de a alege al unei natiuni.
Propaganda rusa , pe urmele celei sovietice, construieste mitul soldatului eliberator. Este acesta un mit prea bine cunoscut Europei centrale si de Est. Datoram acestor eliberatori sovietici o jumatate de veac de sclavie comunista si suferintele a generatii. Eliberatorii din 2022 nu sunt diferiti de cei care au strivit libertatea atator popoare. Instrumentele criminale de care se servesc sunt vizibile unei lumi intregi. Misiunea limitata a Rusiei devine, pe zi ce trece, un autentic carnagiu.
“Eliberatorii” rusi au ca obiectiv, prin atacuri barbare, nasterea unui sentiment de teroare. Rusia reediteaza, in anul 2022, lectia nazista a bombardarii oraselor cu cruzime. Lista cazurilor este , deja, una suficient de ampla spre a nu mai exista indoieli.
Imperiul Rus isi reconfirma ratiunea sa de a fi. Tarist, comunist sau putinist, el este cel mai redutabil dusman al libertatii popoarelor. Ucraina de astazi este cea din urma din aceasta atroce serie istorica. Polonia, la 1830 si 1863, Ungaria la 1956, Cehoslovacia la 1968, Georgia in 2008, iata tot atatea ocaziii in care Imperiul Rus, in variile sale intruchipari, a tagaduit demnitatea natiunilor libere.
Sanctiunile de acum nu sunt, asa cum sugereaza propaganda insidioasa, un atac impotriva natiunii ruse. Scopul lor este de a slabi masina de razboi a lui Vladimir Putin si de a sublinia, dincolo de orice ambiguitate, ca sprijinul acordat unui razboi de agresiune este inacceptabil. Solidaritatea militara cu Ucraina este legitima juridic, de vreme ce Ucraina isi exercita dreptul recunoscut la auto- aparare.
Nu poate exista neutralitate morala in acest conflict, de vreme ce el intruchipeaza raul care a marcat destinul Europei centrale si de est in secolul XX. Echidistanta recomandata de unii este o forma asumata de complicitate cu cei care ataca populatia Ucrainei si incearca sa reduca un stat liber la statutul de gubernie rusa.
Crimele impotriva umanitatii sunt juridic si moral imprescriptibile. Denuntarea Rusiei ca stat agresor si criminal este alternativa la tacerea lasa. Claritatea etica era imperativul asumat de cei care, in anii de dupa 1945, au aparat, cu curaj tragic, demnitatea popoarelor lor in fata stalinismului. Ea redevine, acum , o obligatie pe care nu o putem ignora decat cu riscul renasterii imperialismului sovietic.