A califica oferta lui Vladimir Putin de încetare a focului pe termen scurt drept „încă o tentativă de manipulare” este o subestimare. De fapt, președintele rus este hotărât să cucerească mult mai mult decât Ucraina, se arată într-o analiză The Independent, potrivit adevarul.ro.

Publicația britanică analizează situația conflictului, motivațiile ambelor părți și impactul mai larg asupra lumii.

Departe de a-și face griji privind recentele mini-amenințări din partea lui Donald Trump de a mări sancțiunile sau de a-i păsa de frustrarea președintelui SUA în fața tergiversării de a încheia unui armistițiu, Putin mimează atenția, în timp ce își vede de treabă.

Un astfel de comportament explică mesajul neobișnuit de dur al fostului șef al spionajului, Alex Younger, care, după o viață în culisele spionajului, are un mesaj simplu: „Dacă nu-i reziști, se va întoarce pentru mai mult – de câte ori trebuie să ni se mai spună asta?”

Ultima mutare a lui Putin este un armistițiu de trei zile începând cu 8 mai, pentru a marca aniversarea victoriei Rusiei asupra Germaniei naziste. Asta în timp ce cel mai recent armistițiu unilateral, de Paște, a fost ignorat de propriile trupe.

Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a denunțat încă o dată o cacealma cerând o încetare necondiționată a ostilităților în timp ce se pregătesc discuții de mai mare amploare.

Însă această propunere a fost pusă în umbră de negociatorii americani, care au adoptat deja majoritatea obiectivelor Rusiei drept baze de pornire înainte de orice negocieri. Recent, acestea au inclus, din nou, declarații ale lui Trump, conform cărora Crimeea, ocupată de Rusia în 2014, este o cauză pierdută pentru Kiev.

Zelenski se va simți încurajat de semnarea unui acord privind mineralele cu Trump, după multă diplomație între Kiev și Washington, prin care SUA își asigură un interes financiar în țara în război.

Orice ajutor militar american, începând cu momentul ratificării acordului de către parlamentul ucrainean, va primi o valoare monetară și va fi creditat într-un fond comun de investiții SUA- Ucraina, în cadrul unui schimb resurse contra arme. Acesta va fi valabil doar pentru exploatarea viitoare a resurselor, astfel încât SUA are un stimulent financiar să continue să sprijine Ucraina.

Însă Rusia va spera, la capătul oricăror viitoare discuții de pace, să obțină un acord pentru a păstra teritoriile pe care le-a cucerit deja în Ucraina.

SUA și Rusia au convenit în prealabil că Zelenski va trebui să accepte aceste condiții ca bază pentru discuții. Miza este însă considerabil mai mare pentru regiune în sens larg.

În cel mai recent raport anual, serviciul de informații externe danez a ajuns la aceeași concluzie: „Războiul din Ucraina va defini securitatea europeană, dincolo de 2025. Rusia își va intensifica în continuare utilizarea mijloacelor hibride, inclusiv a sabotajului și a campaniilor de influență malignă.”

„Mai mult, este posibil ca Rusia să capete o mai mare disponibilitate să conteste țările NATO  prin mijloace  militare. Prin urmare, amenințarea militară din partea Rusiei va crește în următorii ani.”

Chiar acum, pe linia frontului din Ucraina, soldații sunt epuizați și istoviți de lupte, dar și profund frustrați de perspectiva că pierd un război de uzură și că o victorie a Rusiei este inevitabilă.

Ucraina câștigă, pierde sau se află în impas?

La trei ani de la invazia la scară largă de către forțele Moscovei, aliații Kievului, precum și SUA, par confuzi în privința problemei dacă Ucraina pierde, se află în impas sau are șanse să câștige.

Evoluția armatei Ucrainei din 2022 încoace poate fi caracterizată printr-o perioadă inițială de incapacitate, urmată de un succes fulminant; după care, pe măsură ce Ucraina a intrat într-o stare de dependență față de NATO, riposta s-a transformat în incursiuni eșuate și  deznădejde.

Această stare de fapt i-a determinat pe mulți europeni, în special pe generalii NATO cu experiență, să ajungă la concluzia că Ucraina va trebui să accepte pierderea unor porțiuni din teritoriul său în schimbul păcii - asta deși națiunile europene se grăbesc să astupe golurile lăsate de un aliat de la Washington care brusc nu mai este de încredere.

Ideea pe care o trec cu vederea este însă că Ucraina este acum lider mondial și câștigă ultima revoluție în tehnologia câmpului de luptă - războiul dronelor.

Indus în eroare de propriile servicii de informații, Putin a ordonat armatei sale să invadeze Ucraina pe 24 februarie 2022.

Fiind practic în război cu Ucraina din 2014, după ce a ocupat Crimeea și s-a alăturat forțelor proxy din regiunea Donbass, Putin ar fi trebuit să fie prevenit la ce să se aștepte.

Ucrainenii aveau deja conștiința faptului că dragostea „frățească” a Moscovei pentru patria mitică a poporului rus s-a tradus în genocid în anii 1930, s-a soldat cu moartea a între trei și șapte milioane de ucraineni în timpul Holodomorului, înfometarea deliberată în masă a ucrainenilor de către Uniunea Sovietică, în timp ce istoria, limba și artele Ucrainei au fost epurate.

Structurile militare ale Kievului erau pesemne nepregătite să apere națiunea la începutul anului 2022, dar nu și poporul său.

Teritoriu pierdut și apoi recuperat

În timp ce formațiunile militare ale lui Putin intrau în Ucraina, mici grupuri de voluntari au plecat să întâmpine coloanele invadatoare, prinzându-i pe ruși în ambuscadă și furându-le tancurile cu tractoare.

Bătrânele au aruncat cu cocktailuri Molotov asupra coloanelor blindate în Sumî. În Harkov, parașutiștii ruși rătăciți au fost răniți de partizani și bătuți până la moarte de bunici cu cotoare de mături.

Atacurile Rusiei asupra Kievului, dinspre nord și est, au stagnat și s-au împotmolit. În Donbas, Moscova a atacat cu putere spre Harkov, cucerind Izium – dar a fost ținută la distanță.

În sud, Hersonul a căzut rapid în fața invadatorilor veniți din Crimeea. Dar aceștia nu au putut avansa prea mult – fiind opriți de sătenii și soldații ucraineni care și-au unit forțele..

Exploatând aceste succese, Ucraina a fost rapid aprovizionată cu apărare aeriană, piese de artilerie cu obuze de 155 mm și rachete antitanc. Într-un efort condus de SUA, Ucraina a primit acces la cele mai bune informații ale NATO și a început să distrugă sistemele de comandă și control ale Rusiei.

Însă, în mod crucial, Ucraina nu a primit armele cu rază lungă de acțiune, rachetele de croazieră și sistemele antiaeriene antiaeriene (ATACMS) care ar fi putut aduce victoria rapid și ar fi putut zdrobi armata rusă în cele mai vulnerabile puncte ale sale.

Emmanuel Macron a rezumat cămașa de forță strategică pe care Ucraina a fost obligată să o poarte. „Nu trebuie să umilim Rusia, astfel încât în ​​ziua în care luptele se vor opri, să putem croi o cale de ieșire pe canale diplomatice”, declara președintele francez în iunie 2022.

Mulți lideri și generali se temeau că, dacă Rusia ar fi învinsă, s-ar instaura haosul în interiorul Federației Ruse. Se temeau de ceea ce armata numește „succes catastrofal”.

Și guvernul britanic se temea de o victorie categorică a Ucrainei, dat fiind că Federația Rusă este un imperiu ce rezistă datorită fricii.

În mod semnificativ, unitățile de infanterie rusă care ocupau provincia Herson erau în mare parte buriați, un popor siberian stăpânit de Moscova. Localnicii au povestit că puțini dintre ei vorbeau rusă. Moscova domnește peste cel puțin 190 de naționalități.

Imperiul rus include 21 de republici care, fără îndoială, ar fi bucuroase să fie independente și care au furnizat un număr mare de oameni ce au contribuit la război.

Așadar, Kievul a continuat să lupte cu o mână legată la spate. În 2022, a lansat un contraatac devastator pentru a elibera Izium în nord și ulterior a recucerit orașul Herson în sud. A fost ultimul act al perioadei de defensivă strălucită a Ucrainei.

Rușii au reușit să se regrupeze, să se înfigă și să adapteze tacticile, bazându-se în principal pe atacuri în masă din epoca sovietică, în care valuri de trupe rusești se angajează în așa-numite „atacuri ale mașinii de tocat carne”.

Un voluntar străin a declarat în toiul bătăliei pentru Bahmut, unde mii de soldați de ambele părți au fost uciși și care acum se află sub control rusesc, că „împușca 20-40 de ruși pe zi și ei continuau să vină”.

Numărul de victime

The Independent a aflat din relatările martorilor oculari că pierderile rusești au fost uriașe pe frontul de est. Ucraina a fost, de asemenea, grav afectată.

Rusia are o populație de aproximativ 144 de milioane. Ucraina are în jur de 38 de milioane – așadar, teoretic, Rusia are de trei ori mai mulți oameni și poate rezista mai mult decât Ucraina.

De asemenea, se bucura de o putere de foc superioară. Trupele ucrainene din prima linie vorbeau adesea despre un avantaj de 20:1 în ceea ce privește artileria.

Estimările pierderilor de trupe și echipament de ambele părți sunt inexacte și nu reflectă cu acuratețe cine câștigă sau cine pierde.

Numărul victimelor rusești variază enorm, de la 95.000 de morți, potrivit BBC în ianuarie anul acesta, la 200.000 de morți, conform guvernului britanic în mai anul trecut - dar dublul acestei cifre este estimat în unele media ucrainene.

Zelenski a susținut în decembrie anul trecut că 43.000 de soldați au murit, iar ONU a raportat 12.000 de civili uciși. O estimare rusească  a arătat că un milion de ucraineni au murit, o ilustrare că veridicitatea cifrelor este aproape imposibil de evaluat.

În război, contează cine controlează care teritoriu. Conform acestui indicator, niciuna dintre părți nu câștigă sau pierde. Rusia a realizat mici progrese tactice în Ucraina în ultimul an, în timp ce Ucraina a schimbat însăși natura războiului.

Ucraina a primit suficiente echipamente de la aliați precum SUA, Marea Britanie, Germania, Franța și Polonia pentru a face Rusia să sângereze, dar nu și pentru a câștiga.

Presa britanică a accentuat cele 14 tancuri Challenger 2 trimise în Ucraina în primăvara lui 2023, ca și cum ar fi fost arme strategice. Sunt tancuri bune, dar nu este nici măcar o escadrilă completă.

Ucraina se afla sub o presiune internă și externă puternică pentru a da o nouă lovitură dură forțelor lui Putin.

Generalii NATO credeau că acest lucru îi va pune pe ruși în dificultate și, simultan, observau că Ucraina nu avea forțele aeriene, transportul, artileria sau avantajul de trei la unu de care ar fi avut nevoie trupele NATO în acest scop.

O serie de atacuri în est și sud, nu departe de Zaporijie, au fost un eșec. Deznădejdea s-a instalat, în timp ce luptele în est continuau.

Susținătorii Ucrainei au început să vorbească despre necesitatea de a accepta inevitabilul – o împărțire a țării, lăsând Rusia cu 20% din teritoriu. Generalii și analiștii serviciilor secrete au fost de acord că numărul victimelor era „nesustenabil” pentru Ucraina.

Jens Stoltenberg, pe atunci secretar general al NATO, a declarat că Ucraina ar trebui să primească ajutorul de care are nevoie, dar că „Ucraina va fi cea care va decide ce fel de compromisuri este dispusă să facă... pentru a obține un rezultat acceptabil la masa negocierilor”.

Zelenski și echipa sa, adversarii săi politici și parlamentul ucrainean au insistat că singurul rezultat acceptabil al războiului este retragerea Rusiei. Așa că Ucraina a rezistat.

Costul financiar brutal al războiului și al recrutării

Anul următor, în august 2024, Ucraina a lansat costisitorul, dar reușitul atac asupra Kursk, la granița de nord. Decizia a fost luată fără a informa aliații și s-a folosit permisiunea limitată pentru obține, în cele din urmă, undă verde să lanseze rachetele furnizate de SUA și Marea Britanie asupra teritoriului rus.

Lovitura a fost umilitoare pentru Putin, care până atunci cheltuia 40% din bugetul federal rus pentru război, 8% din PIB. Controlul său asupra mass-media și a discursului despre războiul din Ucraina a menținut sprijinul popular pentru liderul Kremlinului.

PIB-ul Ucrainei a suferit o scădere de 30% după invazia rusă la scară largă din 2022, de atunci și-a  mai revenit, dar se luptă să își țină sub control obligațiile legate de datorii și ar putea intra în incapacitate de plată în această lună cu scadențe în valoare de 600 de milioane de dolari.

Pentru a-și suplimenta efectivele, Putin a anunțat în aprilie o nouă campanie de recrutare pentru alți 160.000 de oameni. Forțele Kremlinului au inclus recruți, soldați contractuali – care se înrolează pentru salarii de până la 2.000 de dolari pe lună – prizonieri și, mai recent, trupe nord-coreene.

Ucraina nu dezvăluie câte persoane a recrutat și a ținut grupul de vârstă între 18 și 25 de ani scutit de serviciul militar obligatoriu. Vârsta medie a soldaților ucraineni este de 43 de ani.

Aproximativ 12.000 de soldați nord-coreeni au fost trimiși să consolideze Kursk-ul și apoi au intrat în ofensivă la începutul acestui an. .

Soldații ucraineni au vorbit despre faptul că au fost copleșiți de numărul de soldați trimiși de Rusia la Kursk și de utilizarea dronelor cu fibră optică, care nu pot fi deviate.

Războiul cu drone

Un domeniu cheie în care Ucraina domină acum războiului cu drone. A cucerit Marea Neagră și a împins marina Moscovei înapoi în porturile sale.

Kievul a folosit rachete Neptun fabricate în țară pentru a scufunda nava-amiral Moskva, în aprilie 2022. Dar de atunci, a fost pionier în utilizarea dronelor subacvatice, de suprafață și aeriene, ceea ce a însemnat că Kievul, care nu are o marină, domnește asupra Mării Negre.

Ucraina produce peste 90% din cele patru milioane de drone pe care susține că le obține anual. Dronele cu rază lungă de acțiune au lovit în mod repetat Moscova. Acestea trec de apărarea aeriană pentru a viza infrastructura energetică și rutele de aprovizionare ale Rusiei.

Comandantul de drone, maiorul „Kalas”, a declarat pentru The Independent că operațiunile din prima linie sunt acum dramatic diferite față de perioada în care Rusia putea angaja volume uriașe de blindate și trupe.

„Dronele au schimbat totul. Suntem în fața rușilor – la limită, dar în față. Acum trimit grupuri mici de infanterie înainte, majoritatea sunt ucise, o parte cad în capcană, apoi trimit alții. Așa avansează”, a spus el.

„Per total, calitatea forțelor lor [rusești], în special a forțelor terestre, a scăzut pe tot parcursul conflictului”, a declarat generalul american și comandantul suprem al Forțelor Aliate din Europa al NATO, Christopher Cavoli, în fața comisiei de apărare a Senatului la începutul lunii aprilie.

„De partea ucraineană, vedem exact opusul. Vedem o armată care a pornit aproape de la zero. Îi ajutam înainte de război, dar nu la scara la care am început după război, iar ei au evoluat și s-au dezvoltat foarte, foarte repede.”

În Toretsk, oraș pe care Rusia susține că l-a cucerit în mare parte, înregistrările video  arată grupuri mici de soldați de ambele părți luptând într-un peisaj plin de moloz, izolați și scanând cu disperare cerul în căutarea zumzetului revelator al unei drone ucigașe.

Ce este de așteptat să se întâmple în continuare

Imagini similare ar putea apărea într-o zi în Lituania, Moldova, chiar și în Polonia, dacă Putin triumfă în Ucraina. SUA nu mai sunt dispuse să suporte povara apărării Europei și se îndepărtează de Kiev.

SUA au alocat aproximativ 114 miliarde de euro Ucrainei din 2022. Europa, inclusiv Regatul Unit, a alocat 132 miliarde de euro.

Până acum, Trump s-a comportat ca și cum ar fi schimbat tabăra și ar fi favorizat Rusia. Chiar a exclus Moscova de la ultima sa rundă de tarife vamale.

A cerut un armistițiu privind atacurile împotriva energiei și în Marea Neagră, ceea ce îl favorizează pe Putin. A spus că Kremlinul ar putea păstra teritoriul pe care Rusia l-a cucerit în Ucraina și că Kievul poate uita de aderarea la NATO și de orice ajutor american, cu excepția cazului în care accepta oferta lui Trump.

Însă analiza Institutului Kiel concluzionează că costul înlocuirii întregului sprijin militar american pentru Ucraina „ar fi posibil cu relativ puțin efort suplimentar”.

„În prezent, guvernele europene contribuie anual cu aproximativ 44 de miliarde de euro la apărarea Ucrainei, sau aproximativ 0,1% din PIB-ul lor combinat, un angajament fiscal relativ modest”, a constatat studiul.

Dar planurile lui Putin privind Europa merg mai departe,

De aceea, sprijinirea Ucrainei este prioritatea principală a Europei acum. Dr. Rachel Ellehuus, directoarea Institutului Regal al Serviciilor Unite și fostă membră a personalului american la NATO, a rezumat agenda lui Putin.

„Ar putea fi suficient pentru a-și atinge obiectivele doar să ia bucăți din Ucraina, să ia porturile, să ia autostrăzile, să ia infrastructura critică – acest lucru este realmente important pentru supraviețuirea Ucrainei ca stat independent”, a declarat ea pentru Independent TV.

„Asta ar putea fi suficient pentru a-și atinge obiectivele de a-i împiedica să devină vreodată membri ai NATO sau ai UE.”

Acest scenariu este alarmant de aproape de obiectivul pe care SUA (și Rusia) doresc să îl atingă în propunerile de pace pe care le-au prezentat înainte începerea negocierilor.

„Putin are un obiectiv secundar pe care oamenii îl trec uneori cu vederea, și anume acela de a contesta și submina NATO și Uniunea Europeană”, a spus ea. „El va testa limitele a ceea ce numim Articolul 5, care este sentimentul sau angajamentul că un atac împotriva unui aliat NATO este un atac împotriva tuturor.”

„Așadar, avem obiectivul principal de a împiedica integrarea deplină a Ucrainei în Occident și viabilitatea ei ca stat independent. Și apoi avem obiectivul secundar, probabil mai larg, de a submina structurile occidentale.”

Putin a declarat deja că lucrează la „subminarea Occidentului” prin atacuri cibernetice și război informațional, provocând îndoieli universale într-o eră „post-adevăr”. Ruperea relațiilor cu NATO de către Trump, amenințările de a anexa Canada și Groenlanda și provocările de tulburări economice ajută, de asemenea, Kremlinul.

Putin așteaptă următoarea etapă – și va interveni atunci când lucrurile se vor destrăma și centrul nu se va mai putea susține.