Războiul a afectat grav agricultura din Ucraina și mai ales pe micii fermieri, care sunt nevoiți acum să-și cultive câmpurile sub amenințarea unui atac aerian cu drone, relatează The Guardian, într-un reportaj realizat în așezările de graniță situate aproape de front, conform adevarul.ro.

Înainte de invazia rusă la scară largă, agricultura era unul dintre sectoarele cu cea mai rapidă creștere, contribuind cu 10,9% la PIB-ul țării și asigurând 17% din locurile de muncă în 2021. Acum lucrătorii s-au împuținat în urma recrutărilor obligatorii.

Trei zile pe săptămână, fermierul Mykola Mondrayev, în vârstă de 55 de ani servește într-o unitate de apărare teritorială. În celelalte zile își lucrează pământul.

Ferma sa se află la mai bine de 30 km de linia frontului, în afara orașului de graniță Sumî, dar asta nu înseamnă că se simte în siguranță, spune el.

„Rușii nu atacă doar obiective militare. Atacă și ferme. Agricultura este în centrul culturii ucrainene și asta încearcă ei să distrugă”, spune el.

Războiul amenință comunitățile rurale din Ucraina, iar provocările sunt multiple. Un sfert din terenurile agricole ale țării se află sub ocupație rusă. Câmpurile sunt contaminate cu mine și muniție neexplodată. Fermierii și muncitorii au acum îndatoriri suplimentare: ei sunt și soldați.

În apropierea frontului, fermierii au interdicție să-și lucreze terenurile, în timp ce pe unele câmpuri agricole au fost săpate fortificații.

Războiul a exacerbat problemele cu forța de muncă, pe fondul depopulării satelor. Fermele mai mici, care nu sunt eligibile pentru scutiri de la înrolare, sunt cel mai grav afectate. 

Cei trei ani de război au fost brutali”, explică Oleh Khomenko, directorul general al Clubului Agricol din Ucraina. „Potrivit Băncii Mondiale, pierderile au fost de ordinul a 100 de miliarde de dolari, inclusiv ale infrastructurii cheie, cum ar fi ascensoarele, precum și a terenurilor agricole, a fabricilor și a facilităților de producție, în afară de pierderile umane, de exemplu forța de muncă.”

Deficitul de lucrători a ajuns la 30%, comparativ cu 10% înainte de război, a explicat el, precizând: „Fermierii care și-au pierdut terenurile își pierd afacerile pentru că nu se pot muta pur și simplu în altă parte.”

Periculos de aproape de linia frontului

Riscurile implicate de agricultura la 30 km de linia frontului i-au fost dramatic demonstrate lui Mikola Panasenko anul trecut, când hambarul și biroul său din Sumî au fost lovite de două ori de drone, la un interval de o săptămână.

Panasenko cultivă secară, ovăz și floarea-soarelui.

„Nu există muncitori pentru ferme”, spune el. „Aproape toată lumea a fost recrutată fie în armată, fie în unitățile teritoriale. Nimănui nu-i pasă.”

În regiuni precum Harkov și Sumi, situate aproape de front, afacerile agricole au devenit dificil de administrat fermele mai mari necesitând escorte de securitate cu bruiaje anti-drone pentru a semăna câmpurile.

„Efectul este unul de domino. Micii fermieri ca noi aprovizionează atât piața internă, cât și exportul. Moara locală cumpără de la noi. Îi sprijinim pe sătenii care cumpără animale și semințe [pentru fermele mici]. Angajăm lucrători din comunitățile locale. Fără fermieri, sate întregi vor muri”, spune fermierul citat mai sus.

Alți fermieri mici spun povești similare.

Andri Sema, în vârstă de 52 de ani, are 150 de hectare de pământ agricol. 

El povestește despre o dronă rusească doborâtă pe terenul său în primăvară.

„Unele dintre aceste drone de supraveghere sunt capcane. Așa că fermierilor le este frică să le mute. Auzim drone aproape în fiecare zi. E din ce în ce mai rău. În fiecare zi auzim despre o fermă sau alta care este lovită.”

Terenuri intersectate de tranșee

Ca multe alte ferme din apropierea zonei de luptă, cea a fermierului este străbătută de zig-zagurile adânci ale tranșeelor ​​proaspăt săpate, întrerupte de baricade împotriva amenințării Rusiei cu o nouă ofensivă în regiunea Sumî.

„Am pierdut aproximativ o treime din venitul meu. Deocamdată supraviețuim cultivând secară și floarea-soarelui, pe care le vindem statului. Nu mai am niciun lucrător acum. Sunt singur la fermă și mă ocup de ea cu ajutorul fiului meu. Înainte, angajam cinci persoane”, spune Sema.

Zone restricționate

Deși marile ferme s-au descurcat mai bine în timpul războiului, acestea au propriile dificultăți.

„Aproximativ 20% din terenul nostru se află în zona militară restricționată”, spune Serhi Bondarenko, director executiv al companiei Victoria, care cultivă grâu, floarea-soarelui și rapiță pe aproximativ 45.000 de hectare de teren și are peste 500 de angajați. Dar acum productivitatea s-a redus cu 10-15%.

„În zona noastră e mai rău decât anul trecut. Unul din lifturile de cereale a fost avariat, în timp ce un al doilea nu funcționează pentru că este aproape de linia frontului. De pe acoperiș poți vedea cel mai apropiat sat rusesc.”

„Pe lângă toate acestea, 10% dintre lucrătorii noștri au fost recrutați, chiar dacă avem statutul de infrastructură critică”.

Cea mai mare problemă este însă lucrul sub amenințarea dronelor.

„E ca și cum am avea propria noastră zonă de luptă pe câmpuri, dar dacă ne-am opri, compania nu ar mai exista. Avem propria noastră echipă de securitate. Merg pe câmpuri pentru a verifica locația și țin legătura cu armata. Au arme anti-drone și, după ce verifică sectorul în care vrem să semănăm, le spunem lucrătorilor când credem că este un moment sigur, iar apoi echipa de securitate rămâne cu lucrătorii pentru a-i liniști.”

Impact în lanț

Dar cele mai vulnerabile sunt gospodăriile rurale ale Ucrainei, care cultivă peste o treime din producția agricolă pentru consum intern.

„În comunitățile din prima linie, acestea nu sunt înregistrate în baze de date, deoarece nu sunt considerate întreprinderi agricole în sensul larg. Una dintre prioritățile noastre este sprijinirea persoanelor vulnerabile care doresc să rămână”, spune  Rein Paulsen, directorul departamentului de urgență din cadrul Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură.

„Evident, una dintre principalele provocări are legătură cu riscul fizic al muniției neexplodate și al contaminării solului, iar aceasta este o problemă foarte importantă pentru un număr mare de familii de fermieri. Iar situația se înrăutățește.”

„Estimăm că 138.000 km pătrați sunt contaminați cu muniții neexplodate, iar apa este, de asemenea, în pericol. O altă provocare este că războiul a accelerat schimbările demografice, cu o proporție tot mai mare de capi de familie în vârstă și acum de femei cap de familie.”

Și chiar și departe de linia frontului, conflictul îi afectează și pe cei mai mici fermieri.

„Am întâlnit pe cineva în zona Lviv, în vestul îndepărtat al țării, departe de linia frontului, care ne-a povestit cum se confruntă cu dublarea costului așchiilor de lemn”, spune Paulsen. „Cu cât războiul durează mai mult, cu atât impactul este mai mare.”

„Au fost văzute ca o prioritate mai puțin vizibilă”, spune el, referindu-se la eforturile internaționale uriașe de a menține fluxul de cereale ucrainene către țările care depind în mare măsură de acestea, în special în sudul lumii.

„Dar vorbim despre structura societății ucrainene, despre viața rurală invizibilă a țării.”