Strategia a împins Ucraina și mai mult într-un război de anduranță. Însă, deocamdată, orice câștig pentru Rusia este progresiv, iar tactica nu a reușit să îi ofere un progres operațional la scară largă, spun experții citați de cotidianul britanic Telegraph, potrivit hotnews.ro.

Rusia aplică în Ucraina o strategie militară cunoscută sub numele de „tripla sufocare”, care îi oferă un avans lent pe câmpul de luptă.

Tactica, spun experții citați de The Telegraph, presupune integrarea a trei elemente de luptă într-o strategie coerentă.

Astfel, forțele lui Vladimir Putin demarează atacuri terestre pentru a imobiliza trupele Kievului, apoi aruncă mine cu ajutorul dronelor și lansează bombardamente pentru a restricționa mișcările ucrainene, înainte ca bombele cu planare să lovească pozițiile defensive.

Primele semne că Rusia desfășoară această tactică pe câmpul de luptă au devenit mai clare la începutul acestui an, dar armatele Moscovei au sporit semnificativ utilizarea strategiei în ultimele două luni, de-a lungul liniei frontului.

„Întreaga armată rusă folosește strategia triunghiului”, a declarat Serhii Kuzan, președintele Centrului ucrainean de securitate și cooperare. „Noi o numim strategia și războiul epuizării”, a mai spus acesta.

Un război de atriție

De la începutul acestui an, Rusia se confruntă cu o reducere a resurselor, după numeroase ofensive eșuate.

Se presupune că armata lui Putin pierde peste 1.000 de soldați pe zi, în timp ce forțele armate ucrainene au lovit 1.159 de tancuri rusești și peste 2.500 de vehicule blindate de la începutul anului 2025.

Pierderile grele înseamnă că Rusia încearcă din ce în ce mai mult să își pună în valoare principalele avantaje față de Ucraina – o aprovizionare constantă cu soldați și capacitatea de a produce rapid drone și bombe cu planare.

Aceste eforturi se dovedesc eficiente, forțele Rusiei capturând bucăți importante de teritoriu anul trecut – cele mai semnificative câștiguri de când Putin și-a lansat invazia în 2022.

„Este o strategie de război de atriție”, a explicat Nick Reynolds, cercetător în domeniul războiului terestru la Royal United Services Institute (RUSI).

„Aceste trei elemente creează imperative contradictorii pentru apărătorii ucraineni”, a spus el pentru The Telegraph.

Mai întâi, atacurile terestre, apoi dronele

Abordarea metodică a Rusiei începe cu atacuri terestre care au scopul de a imobiliza trupele ucrainene, forțându-le să ocupe poziții defensive și blocându-le capacitatea de manevră.

Asalturile continue pun o presiune puternică asupra apărării ucrainene.

„Folosind un număr mare de oameni și trimițându-i în atacuri asupra pozițiilor ucrainene, ei încearcă să ne epuizeze soldații și resursele”, a declarat Kuzan.

„Intensitatea luptelor în locuri precum Pokrovsk este foarte mare, cu atacuri la fiecare două ore. Acest lucru este, desigur, epuizant pentru soldații noștri”, a spus acesta.

În continuare, dronele sunt desfășurate pentru a restricționa mobilitatea ucrainenilor, pentru a supraveghea zona, pentru a ținti punctele vulnerabile și pentru a perturba mișcările trupelor prin lansarea strategică de mine.

Dronele de supraveghere permit forțelor ruse să urmărească pozițiile ucrainene în timp real și să răspundă rapid la orice mișcare a trupelor. Dronele care aruncă mine sunt utilizate pentru a tăia căile de scăpare.

Importanța bombelor cu planare

A treia componentă a „triplei sufocări” constă în desfășurarea bombelor cu planare, pentru a ținti poziții ofensive cheie de la distanțe mari, slăbind capacitatea Ucrainei de a susține operațiunile.

Bombele sunt construite prin adăugarea de aripi pliabile și navigație GPS la munițiile vechi din era sovietică. Acestea sunt apoi lansate din avioane care zboară mult în spatele liniei frontului și sunt ghidate către țintă.

Aceste muniții cu rază lungă de acțiune și ghidate cu precizie au permis Rusiei să utilizeze stocurile sale vaste de armament sovietic pentru a ținti poziții-cheie ucrainene, în special artilerie și instalații defensive.

Această combinație îi obligă pe soldații ucraineni să aleagă între a-și menține pozițiile – riscând pierderi grele și epuizarea resurselor – sau a rămâne mobili, ceea ce le crește expunerea la atacuri cu drone și atacuri izolate.

„Ceea ce ține forțele ucrainene pe loc este amenințarea combinată a operațiunilor terestre rusești, a artileriei și a dronelor”, a explicat Reynolds.

Bombele cu planare au devenit elementul cel mai important pentru această strategie, datorită capacității Rusiei de a le produce rapid.

„Rata de producție și de utilizare de către Rusia a bombelor cu planare și a dronelor a crescut foarte mult pe măsură ce războiul a continuat”, a declarat pentru The Telegraph John Hardie, director adjunct al Programului pentru Rusia din cadrul Fundației pentru Apărarea Democrațiilor.

Rusia intenționează să producă 75.000 de bombe cu planare în 2025, în medie 205 pe zi, potrivit RUSI, ceea ce îi sporește considerabil capacitatea de a desfășura această tactică.

Rezistența Ucrainei

Ucraina s-a adaptat la „tripla sufocare” prin trecerea la o strategie de apărare dinamică, care presupune repoziționare constantă și impredictibilitate, mai degrabă decât menținerea unor poziții fixe.

Hardie a explicat că Ucraina folosește o combinație de mine, diverse modele de drone de atac și focuri de artilerie tradiționale împotriva forțelor ruse înainte ca acestea să reușească să identifice îi pozițiile sale de infanterie subdimensionate.

Ucraina a extins, de asemenea, unitățile dotate cu drone de atac, care servesc drept multiplicator cheie al forței, și a crescut dramatic producția de drone FPV și alte sisteme fără pilot.

„Ucrainenii au devenit foarte pricepuți și inovatori în contracararea tuturor tipurilor de atacuri rusești”, a declarat Hamish de Bretton-Gordon, fost colonel al armatei britanice și expert în arme chimice.

Problemele nerezolvate ale Rusiei

Strategia a împins Ucraina și mai mult într-un război de anduranță. Însă, deocamdată, orice câștig pentru Rusia este progresiv, iar tactica nu a reușit să ducă la niciun progres operațional la scară largă.

„Rusia blochează forțele ucrainene, dar nu poate manevra pentru a da o lovitură decisivă”, a declarat de Bretton-Gordon.

Pentru Rusia, problemele legate de soldații insuficient pregătiți și de lipsa vehiculelor blindate rămân nerezolvate.

Bombele cu planare au, de asemenea, o rată de eșec semnificativ ridicată.

„Le-a fost foarte dificil să concentreze forțele, deoarece acest tip de manevre necesită multă pregătire și coordonare”, a declarat de Bretton-Gordon.

„Majoritatea soldaților de pe linia frontului sunt acum recruți abia instruiți care pot ataca doar în linie dreaptă”, a adăugat el. „Mulți nici măcar nu-și pot curăța corect armele”, a spus acesta.