Liderul de la Kremlin „este un maestru al manipulării și, până nu va fi forțat să înfrunte realitatea, nu există nicio speranță să pună capăt vărsării de sânge”, scrie profesorul Olga Chyzh, care cercetează violența politică și regimurile represive, într-o opinie publicată de The Guardian, transmite hotnews.ro.

Discuțiile de pace dintre Rusia și Ucraina purtate în ultimele zile mai intens decât în ultimii trei ani nu au adus, de fapt, niciun progres semnificativ, iar convorbirea telefonică de două ore dintre Donald Trump și Vladimir Putin, care a urmat luni, s-a încheiat cu aparenta retragere a lui Trump de la intermedierea negocierilor, astfel că președintele rus a obținut încă o dată ce și-a dorit, spune profesorul din cadrul Departamentului de Științe Politice de la Universitatea din Toronto, Olga Chyzh, în opinia publicată marți de ziarul britanic.

În opinia Olgăi Chyzh, declarația lui Trump conform căreia „condițiile (de pace) vor fi negociate între cele două părți, așa cum se poate” a sunat ca opusul spuselor lui de anul trecut, când a afirmat că el poate pune capăt războiului ruso-ucrainean într-o singură zi.

„Și mai strident a fost accentul pus de Trump pe oportunitățile economice oferite de Rusia – un ton surd, având în vedere amploarea atrocităților rusești, și o palmă dată aliaților europeni ai SUA”, scrie profesorul din Toronto. Ea punctează că retragerea lui Trump din rolul de mediator al discuțiilor de pace „ar fi o schimbare binevenită față de eforturile sale anterioare de a forța Ucraina să încheie un acord în termenii Rusiei”.

„Putin nu este interesat de negocieri autentice”

Profesorul mai crede că oricine speră la succesul negocierilor directe Rusia-Ucraina ar trebui să-și tempereze așteptările. Ea explică:

„Putin nu este interesat de negocieri autentice și probabil că nu va fi niciodată. El a refuzat în mod repetat să se întâlnească cu Zelenski – nu pentru că nu ar exista o agendă, ci pentru că recunoașterea liderului Ucrainei ar însemna recunoașterea suveranității Ucrainei. În viziunea imperială a lui Putin, Ucraina nu este o țară și, prin urmare, nu poate avea un guvern legitim. Acest lucru vine din partea unui om a cărui legitimitate politică este susținută de falsificarea buletinelor de vot și de un spectacol electoral care rivalizează cu teatrul Bolshoi”.

Potrivit profesorului din Canada, cercetătorii conflictelor internaționale descriu adesea războiul și negocierea ca două fețe ale aceleiași monede. Olga Chyzh spune că războiul este, în esență, un proces costisitor de colectare a informațiilor, iar acesta dezvăluie și stabilește adevărul de bază – capacitățile fiecărei părți. Prin urmare, cheia pentru a obține un avantaj în negocierile de pace este de a folosi câmpul de luptă pentru a vă demonstra capacitatea de a câștiga, obligând astfel cealaltă parte să își reducă pierderile și să facă concesii la masa negocierilor.

Ucraina, mai puternică și mai rezistentă decât se așteptau mulți

Ea continuă: „După trei ani de război, Rusia – și nu Ucraina – a fost confruntată cu limitele puterii sale. Așa-numita a doua cea mai puternică armată din lume nu a reușit să își atingă obiectivele strategice. Din ianuarie, progresele teritoriale ale Rusiei s-au rezumat la o mână de câmpuri și sate abandonate, totalizând mai puțin de 1.000 km pătrați. Iar economia sa se prăbușește sub greutatea sancțiunilor și a mobilizării. După eșecul planului său inițial de cucerire a Kievului în trei zile, planul B al lui Putin pare să se rezume la a vorbi cu încredere și a spera la noroc”.

Ucraina, în schimb, s-a dovedit a fi mai puternică și mai rezistentă decât se așteptau mulți, scrie Olga, care reamintește că Zelenski a forjat o coaliție internațională impresionantă, iar forțele ucrainene au recuperat teritorii cheie și au stabilizat o mare parte a liniei frontului.

„Cu toate acestea, Rusia continuă să se agațe de cererile sale maximaliste de demilitarizare, concesii teritoriale radicale și schimbare de regim. Putin refuză să își revizuiască obiectivele de război în lumina dovezilor de pe câmpul de luptă. El continuă să ceară teritorii pe care nu le poate lua cu forța, ca și cum le poate face ale sale prin simpla afirmație că sunt ale lui”, spune Olga Chyzh.

Olga Chyzh mai spune că pentru a înțelege logica liderului rus, trebuie să înțelegem mai întâi contextul politic intern în care acesta operează. Potrivit ei, spre deosebire de un lider ales în mod democratic, Putin nu se confruntă cu niciun control real din partea instituțiilor interne sau a publicului, iar singura sa constrângere politică este cercul interior al elitelor care îl mențin la putere.

„Pentru elite, Ucraina nu este un teritoriu oarecare care să fie împărțit proporțional cu succesul de pe câmpul de luptă. Mai degrabă, este un premiu râvnit, esențial pentru restabilirea măreției pierdute a Rusiei. Victimele civile și suferințele economice sunt preocupări secundare. În această viziune a lumii, concesiile nu sunt doar inutile – sunt de neconceput”.

„Nemulțumirile lui Putin și-au găsit teren propice”

Profesorul amintește declarația negociatorului șef al Rusiei la Istanbul,  Vladimir Medinski, care i-a spus delegației ucrainene că Rusia a luptat cu Suedia timp de 21 de ani, mesajul lui fiind că Putin este pregătit să aștepte. Însă liderul de la Kremlin speră că nu va trebui să aștepte atât, iar speranța lui se poate împlini prin Donald Trump.

„Nemulțumirile lui Putin și-au găsit teren propice prin intermediul lui Donald Trump și în cercul lui de apropiați”, scrie profesorul de la Universitatea din Toronto, care spune că liderul rus este un maestru al manipulării: „El crede că, dacă nu poate cuceri teritoriul ucrainean cu forța, îl poate asigura prin narațiune – convingând voci simpatizante din Occident că Rusia îl merită oricum”.

„De la Crimeea la acordurile de la Minsk, de la Siria la Cecenia, Putin și-a construit moștenirea inventând fapte pe teren și provocând lumea să le conteste. De ce s-ar opri acum?”, se întreabă Olga Chyzh, care dă și răspunsul: „Nu o va face”.

„Ucraina a demonstrat că se poate descurca singură. Dacă obiectivul este de a opri vărsarea de sânge, singura cale de urmat este de a forța Rusia să înfrunte realitatea, în loc să o producă pe a sa”, conchide profesorul de la Toronto.