Am aici linga mine o masina care a dat nastere celei de-a treia generatii de automobile Moskvici. Este vorba de modelul 408, de la care a pornit Moskvici 412, cel despre care v-am vorbit data trecuta.

Totul a inceput in septembrie 1964 si s-a incheiat in decembrie 1975 – aceasta a fost perioada de productie a automobilului de clasa mica, Moskvici 408. In primii trei ani, acesta a fost modelul de baza al uzinei ÐЗÐА/ AZLK, dupa care acest statut i-a revenit modelului 412. Ce-i drept, si dupa 1967 aceste doua masini se produceau in paralel. inceput, Moskvici 408 a pastrat din gabariturile modelului precedent, 407/403, dar a venit cu o caroserie noua,mai joasa, si cuun ampatamentmai mare.

Modelul de baza 408 a cunoscut caroseria berlina cu 4 portiere, dar a existat si vesiunea break cu numele Moskvici 426, combi – Moskvici 433, dar si alte modificari. Pinala sfirsitul anilor ’60 masina a fost solicitata si peste hotarele URSS, mai bine de jumatate dinautomobileleproduse fiind destinate exportului, inclusiv in tarile numite pe atunci capitaliste. Intarile scandinave acesta era cunoscut ca Carat, Franta -Moskvitch Elite 1360, in Marea Britanie se producea versiunea cu volanul in dreapta oskvich 408 etc.


Moskvici 408 se deosebea de predecesori printr-un design modern pentru acele timpuri si era destul de confortabil. Totusi, masina a mostenit de la modelele precedente motorul invechi si insuficient de puternic, dar si cutia de viteze cu primul raport nesincronizat.


Masina facea parte din clasa B, avea o inaltime de 4090 mm si o inaltime 1480 mm. Mostenea motorul modelului 407 de 45 CP dar era dotat cu un nou carburator, datorita caruia puterea a crescut pana la 55 CP si avea o cutia de viteze in patru rapoarte. Masina avea o constructie conservatoare si simpla – a fost gindita in asa fel incit sa fie intretinuta si reparata cu eforturi minime chiar de catre proprietar. Interiorul era unul obisnuit pentru masinile europene din prima jumatate a anilor ’60.

Desi ingusta, masina era destul de spatioasa, datorita ampatamentului mare. Chiar daca fotoliile din fata erau impinse la maxim, acest lucru nu incomoda pasagerul de pe bancheta din spate. Totusi, in spate se puteau afla doar doi pasageri, fapt caracteristic masinilor de clasa mica din acea vreme. Pina in ianuarie 1968, Moskvici 408 avea in fata un fotoliu cu doua spatiere separate. Ulterior, locurile soferului si cel al pasagerului au fost separate.


In 1969, modelul 408 a primit o noua caroserie. La inceput, masina avea faruri rotunde care mai tirziu au fost inlocuite cu cele dreptunghiulare. Stopurile erau  orizontale, cu indicatoare triunghiulare. Masina respecta standradele europene de securitate si avea unda verde pentru export.


In toata perioada in care a fost produs, Moskvici 408 a fost modernizat semnificativ de cateva ori. Restilingul din 1969 a fost unul dintre cele mai de luat in seama. Automobilul era asamblat cu o caroserie noua avind o altfel de fata. De aceeasi caroserie a avut parte in paralel si modelul 412, insa putin schimbata – ea urma sa gazduiasca noul propulsor de 1,5 l care producea 75 CP. Modernizarea din 1971 aducea un nou torpedou, iar in 1973 masina a primit levier de schimbat vitezele fixat in podea.


Caracteristicile tehnice par foarte modeste acum, dar erau destul de avansate in acea perioada. De exemplu, masina accelera de la 0 la 100 de km pe ora in 29 de secunde!!!. Iar de viteza maxima, eh! Acum si motostivuitoarele probabil ar putea circula cu mai mult de 120 de kilometri la ora


Daca partea tehnica a masinii corespundea in mare parte imperativelor timpului si standardelor internationale, la capitolul confort si comoditate lucrurile stateau mai prost. Mentionam calitatea plasticului si a tapiteriei, mult mai slaba fata de modelele occidentale similare. Sistemul de ventilare care lipsea putea fi compensat de oberlichturile celor doua geamuri din fata – ca la sovietici! De asemenea, modelul nu avea parte de versiuni imbunatatite sau de lux, care ar fi avut un interior captusit cu materiale de o calitate superioara. Putina atentia s-a acordat normelor de securitate, mai ales in anii ’60.

Astfel, coloana de directie nu era telescopica, adica nu se strangea in caz de impact, torpedoul nu era acoperit cu materiale moi, multe detalii nu erau prevazute sa se autodistruga in cazul loviturilor. Multe detalii erau dreptungiulare si prezentau un pericol real sanatatii in caz de accident. Aceste neajunsuri au fost inlaturate cu timpul odata cu modernizarile caror a fost supus Moskvici 408. Oricum, cu timpul, au aparut noi cerinte, carora Moskvici 408, la fel ca si modelul 412, nu le mai putea face fata. Era sfirsitul anului 1975. Era sfirsitul modelului Moskvici 408


Moskvici 408 si-a trait viata bara la bara cu fratele sau mai mic, 412, care a fost ceva mai norocos. Acestea au fost produse in paralel, la fel au trecut si etapele modernzarii, chiar daca 412 a fost mai avantajat din acest punct de vedere… Tot impreuna le-a venit si sfirsitul: farurile li s-au stins cind pe piata a aparut noul 2140.