Aceasta placa tectonica denumita India-Australia-Capricorn, se rupe in doua si cele doua parti se distanteaza una de cealalta cu aproximativ 1,7 milimetri pe an. Peste 1 milion de ani, o eternitate pentru oameni dar o simpla clipa in timp geologic, cele doua parti ale acestei placi se vor afla la distanta de 1,7 km una de cealalta, transmite Agerpres.

“Nu este o structura care se deplaseaza rapid, dar totusi distantarea se face cu o viteza semnificativa daca o comparam la alte placi tectonice”, a declarat co-autoarea acestui studiu, Aurelie Coudurier-Curveur, cercetator principal la Institutul de Fizica a Pamantului din Paris.

Spre exemplu, Falia Marii Moarte din zona Orientului Mijlociu se deplaseaza cu o viteza de doua ori mai mare (0,4 centimetri pe an), in timp ce mai celebra Falie californiana San Andreas se deplaseaza de 10 ori mai repede (1,8 cm pe an).

Aceasta placa tectonica se rupe atat de lent si se afla la o adancime atat de mare sub Oceanul Indian incat a trecut aproape neobservata. Doua evenimente majore au dat-o insa de gol - doua seisme puternice produse intr-un loc neobisnuit din Oceanul Indian.

La 11 aprilie 2012, un cutremur cu magnitudinea de 8,6 si unul de 8,2 s-au declansat sub Oceanul Indian, in apropiere de Indonezia. Aceste seisme nu s-au produs asa cum se intampla de obicei, de-a lungul unei zone de subductie, unde o placa tectonica se inalta peste o alta placa ce se scufunda. In schimb aceste doua seisme s-au produs intr-un loc neobisnuit: in mijlocul unei placi tectonice.

Aceste seisme, precum si alte indicii geologice, au indicat ca in subteran, intr-o regiune geologica denumita Bazinul Wharton, de pe placa tectonica India-Australia-Capricorn, se produce ceva neobisnuit.

“Este ca un puzzle”, a declarat Coudurier-Curveur pentru Live Science. “Nu este o placa (tectonica) uniforma. Este vorba de trei placi care, mai mult sau mai putin, se tin inca laolalta si se deplaseaza impreuna in aceeasi directie”, a mai spus ea.

Echipa de cercetatori a examinat o zona de fractura particulara din Bazinul Wharton, de unde s-au produs cele doua seisme. Doua seturi de date din aceasta regiune, adunate de oameni de stiinta de pe vase de cercetare in anii 2015 si 2016, au dezvaluit topografia zonei de fractura. Prin cronometrarea timpului necesar pentru ca undele emise de sonare sa se loveasca de patul de roca de sub fundul marin, cercetatorii au reusit sa cartografieze intregul bazin. Prima expeditie a fost condusa de Satish Singh, celalalt co-autor al acestui studiu, profesor de seismologie la Observatorul din Singapore.

Cand Coudurier-Curveur si colegul ei au examinat cele doua seturi de date, au descoperit dovada ca placa tectonica se rupe in doua - prin identificarea liniei de-a lungul careia se produce aceasta ruptura. Aceasta falie este similara Faliei San Andreas, fiind rezultatul actiunii a doua blocuri tectonice care aluneca unul pe celalalt in plan orizontal.

In continuare, cercetatorii au identificat nu mai putin de 62 de bazine sau depresiuni rezultate in urma fracturarii acestei placi, care se intind pe cel putin 350 de kilometri. Unele dintre aceste depresiuni de fractura sunt foarte mari, avand pana la 8 km lungime si 3 km latime.

In plus, bazinele sunt mai adanci spre sud (pana la 120 de metri adancime) si mai superficiale spre nord (unele ajung la doar 5 metri adancime). Aceste bazine, care au inceput sa se formeze in urma cu aproximativ 2,3 milioane de ani, au urmat o linie care a trecut foarte aproape de epicentrele cutremurelor din 2012.

“Nu s-a format inca o frontiera intre cele doua bucati ale placii. Insa mesajul clar este ca aceste doua bucati sunt pe cale sa se desprinda”, a comentat si William Hawley, seismolog de la Lamont-Doherty Earth Observatory din cadrul Universitatii Columbia din New York, care insa nu a fost implicat in noul studiu.

Coudurier-Curveur a mai explicat ca zona de fractura, o zona mai slabita din crusta oceanica, nu s-a format din cauza cutremurelor. Mai degraba, asa-numitele fisuri pasive au aparut, in parte, atunci cand o noua crusta oceanica a aparut din creasta de la mijlocul oceanului (granita dintre placi tectonice prin care magma iese la suprafata) si apoi s-a crapat din cauza curburii Pamantului.

Iar pentru ca diferitele parti ale placii tectonice India-Australia-Capricorn se deplaseaza cu viteze diferite, aceasta zona de fractura, odinioara doar o fisura pasiva, va deveni noua granita pentru cele doua placi tectonice rezultate din ruperea placii India-Australia-Capricorn. Insa, pentru ca aceasta rupere se produce atat de lent, un alt seism puternic s-ar putea produce pe aceasta linie de falie peste aproximativ 20.000 de ani si va fi nevoie de zeci de milioane de ani pentru ca ruptura sa fie completa, conform lui Coudurier-Curveur.

“Placile (tectonice) se formeaza si sunt distruse constant pe Pamant. Studii detaliate, asa cum este acesta, ne permit sa intelegem mai bine acest puzzle al placilor tectonice care formeaza stratul solid extern al Pamantului”, a comentat si Oliver Jagoutz, profesor de geologie la Massachusetts Institute of Technology, care nu a participat la acest studiu publicat de revista Geophysical Research Letters.