Atunci cand ti se pare ca viata a mers impotriva ta, poti sa renunti, dar poti sa te ridici si sa ajungi acolo unde te-ai pornit. Alegerea este doar a ta. Asta ne spune Vlad Andreev, omul care a ales sa isi urmeze visul si sa il vada realizat. Diagnosticat inca din primele zile de viata cu paralizie cerebrala, Vlad si-a infruntat dizabilitatea si a transformat-o intr-un avantaj. A ajuns un fotograf solicitat si apreciat, asa cum si-a dorit dintotdeauna, iar acum le spune celor care au indoieli - ca orice este posibil daca vrei cu adevarat.
Cu aparatul de fotografiat in mana, Vlad Andreev se simte de parca ar zbura prin viata. Si acest sentiment este mai presus decat faptul ca isi taraste cu greu picioarele.
Munceste cu migala pentru fiecare cadru, fiecare unghi, fiecare expresie a personajului din fotografie.
Si-a dorit sa devina un fotograf apreciat si respectat si a facut totul incat faptul ca a fost diagnosticat inca din copilarie cu paralizie cerbrala sa nu il impiedice.
Vlad ANDREEV, FOTOGRAF:„Eu de la inceput am invatat de la sine, pentru ca eram foarte entuziasmat de momentul asta si stateam nopti intregi, editam fotografii si deseori plecam in parc ca sa opresc oamenii si sa le spun „Buna ziua! Va rog frumos, se poate sa va fac o fotografie?”
Acum munceste ca fotograf la nunti si evenimente de familie, pentru mai multe site-uri, dar si pentru propriile sale expozitii. Ajunge sa lucreze chiar si 12 ore si, desi se misca cu dificultate, are multe solicitari. La inceput insa, clientii il priveau sceptic.
Vlad ANDREEV, FOTOGRAF:„Multi oameni nu au crezut in mine, multi oameni si-au pus intrebarea asta „el nu va reusi, nu va putea sa faca fata”. Deseori cand era plecat chiar si dupa un an de activitate cand plecam la diferite evenimente, simteam momentul acesta ca oamenii ma privesc diferit si se gandesc daca o sa faca fata baiatul dat sau nu o sa faca fata.”
Vlad este protagonistul si autorul copertii pentru cartea „Sunt om”, a realizat mai multe proiecte fotografice: „Dizabilitatea vazuta altfel”,
„Fetele Roscate”, prin care si-a propus sa inspire si alti tineri cu dezabilitati.
Desi fiecare efort fizic este o adevarata provocare pentru el, spune ca energia pe care o primeste de la oamenii pe care ii fotografiaza, compenseaza totul.
Vlad ANDREEV, FOTOGRAF:„ De multe ori cand vin de la evenimente eu nu simt oboseala si ma simt mult mai energic, mult mai implinit, mult mai puternic pentru ca imi da o doza de energie si plus ca eu in timpul evenimentelor interactionez foarte mult cu oamenii si prind cele mai interesante emotii.”
A avut nevoie sa multa vointa ca sa urce fiecare treapta in cariera si isi aminteste ca a inceput urcand cu greu, la propriu, scarile din scoala. Si, desi asta era un chin, nu a renuntat.
Vlad ANDREEV, FOTOGRAF:„Am mers la o scoala normala, desigur, impreuna cu alti copii. Eram tot timpul ajutat in actiuni, in miscare, pentru ca erau cazuri cand aveam si eu o geanta mare cu carti, caiete si nu faceam fata ca sa o duc pana la final. Profesorii ma ajutau sa fac fata la lectii, la tot ce este dat.”
A infruntat neincrederea celorlalti, stereotipurile si replicile pline de rautate aruncate dintr-o societate nepregatita sa primeasca oamenii cu nevoi speciale.
Vlad ANDREEV, FOTOGRAF:„Ma simteam un pic singur pentru ca simteam lipsa asta, ca nu sunt la fel ca si toti, oamenii ma privesc diferit, alti copii nu doreau cu mine sa se joace.”
In drumul pe care l-a urmat, parintii i-au fost de mare ajutor.
Vlad ANDREEV, FOTOGRAF:„Eu am avut un mare noroc ca am parinti care au stiut ce fac si nu au renuntat la mine, sa ma abandoneze de exemplu la o casa de copii.”
Prin proiectele sale, Vlad ii incurajeaza pe tinerii care au anumite probleme sa le depaseasca. Pe unii i-a sustinut personal.
Vlad ANDREEV, FOTOGRAF:„Avand niste posibilitati in spatele meu intre timp eu am hotarat sa ajut alti tineri cu dizabilitati sa invete ceva util, ceva placut si am inceput cu momentul acesta, ce pot eu sa le ofer lor? Motivatie, imbold, suport motivational, suport psihologic, pentru ca multi dintre ei nu au cu cine sa discute, nu spun probleme lor pe care le au.”
Valeriu este si el un tanar fotograf. Se deplaseaza cu ajutorul unei proteze care i-a fost pusa din cauza unei malformatii, cand un picior i-a fost amputat, imediat dupa ce s-a nascut. A indragit arta fotografiei datorita lui Vlad.
Valeriu BURUIANA, FOTOGRAF:„ Vlad mi-a dat aparatul de fotografiat sa incerc sa fac vreo cateva secvente si au iesit foarte frumoase pozele, dupa care mi-a spus „Valeriu incearca si tu in acest domeniu sa te ocupi pentru ca o sa reusesti.”
Acum Vlad viseaza sa organizeze o expozitie in care sa fie expuse fotografiile lui despre orasele si oamenii Moldovei, dar si sa ajute tinerii cu nevoi speciale sa inteleaga ca sunt importanti si pot face lucruri mari.