Barsa-Kelmes era o insula din Marea Aral. Numele ei vine de la expresia kazaha „Taramul fara intoarcere” si este plina de legende despre fenomene paranormale. In anii 1960, Marea Aral a secat, iar Barsa-Kelmes se afla acum in mijlocul unui desert. Este una dintre putinele rezervatii naturale din lume care se afla intr-o zona de catastrofa ecologica, relateaza BBC.
 

Toata lumea ne intreaba de ce insula se cheama „Taramul fara intoarcere”? E adevarat ca putem gasi aici OZN-uri? Sunt si alte lucruri misterioase? Nu negam niciodata. La urma urmei, e „Taramul fara intoarcere”, asta spune totul”, spune Zauresh Alimbetova, directoarea rezervatiei Barsa-Kelmes.

Insula a fostt descoperita in 1848. Dupa 100 de ani, a devenit rezervatie naturala. Fosta insula se afla la 350 de kilometri de orasul Aral din Kazahstan.


O parte din drumul spre „Taramul fara intoarcere” merge pe fundul fostei mari Aral.

„Sunt multe mituri si legende despre acest loc. Chiar si eu am vazut doua obiecte care leganau pe cer. Daca mi-ar fi spus altcineva, nu as fi crezut”, spune Alimbetova.

Oamenii cred ca aici timpul se scurge mai incet.

„Exista o legenda despre o familie care a mers pe insula si nu s-a mai intors. Unele legende sunt bazate pe intamplari adevarate. La tarm erau multi pesti si asta ii atragea pe pescari. Dar ei nu vedeau cat de abrupt e tarmul, asa ca multe barci s-au zdrobit de stanci. De aceea oamenii i-au spus „Taramul fara intoarcere”, spune Alimbetova.

Pentru ca era atat de greu accesibila, insula era protejata. Asa ca au fost aduse aici specii pe cale de disparitie, iar Barsa-Kelmes a devenit rezervatie naturala.

Oamenii de stiinta au venit aici sa studieze flora si fauna insulei. Aveau un aerodrom, o statie meteo, un club si o biblioteca. Unii dintre ei s-au atasat atat de mult de acest loc, incat au ales sa fie si inmormantati acolo.

„Cand vorbesc cu copiii despre trecut, im zic sa incetez cu basmele. Dar nu sunt basme. Locuiam la malul marii. Aveam o viata ocupata, aveam o fabrica de peste, aveam portul Aral, aveam locuri de munca”, spune o localnica.

In anii 1960, Marea Aral, al patrulea lac ca marime din lume, a inceput sa se micsoreze, dupa ce cele doua rauri care o alimentau a fost deviata pentru a iriga campurile de bumbac din Asia Centrala. In urmatorii 40 de ani, marea a secat in proportie de 90%.

Cand marea a disparut, insula a devenit si mai izolata. Rezervatia Barsa-Kelmes a fost inchisa temporar. Nu se mai putea ajunge cu avionul, cu atat mai putin cu barca, iar sa mergi cu masina era imposibil, pentru ca fundul marii devenise o mlastina sarata. Animalele au fost duse in alte rezervatii.

Fundul marii s-a transformat cu timpul intr-un desert, iar fosta insula risca sa dispara.

Oamenii s-au intors acolo abia in anii 2000.

„Am obtinut slujba asta in 2003. Am mers pe insula cand s-a putut calatori pe fundul uscat al marii. In ciuda catastrofei ecologice, nu am vrut sa o abandonez”, spune Alimbetova.

Teritoriul rezervatiei este acum de 10 ori mai mare si face parte din patrimoniul biosferelor UNESCO.

„Insula supravietuieste inconjurata de nisip. Avem grija de acest teritoriu pentru ca si altii sa vada ce se intampla cand te comporti iresponsabil fata de ape, fata de natura, spune Alimbetova.

Sursa: Digi24.ro