“Eu pot sa spun ca am murit.”

“Vroiam sa vorbesc si nu puteam, nu aveam voce, nu vedeam, nu ma miscam.”

Parascovia, o femeie in varsta de 65 de ani originara din raionul Criuleni, povesteste ca primele simptome au aparut la sfarsitul lunii noiembire, dar nu le-a acordat multa atentie. Femeia spune ca a sperat ca va trece usor prin boala, pentru ca a fost vaccinata si chiar a refuzat initial recomandarea medicului de familie de a merge la spital. 

Parascovia, PACIENTA:“Eu mor acasa, dar in spital nu ma duc, cand vad pe televizor ce arata.”

Pentru ca are comorbiditati, boala a evoluat rapid, iar in cateva zile, plamanii au fost afectati in proportie de 75 la suta. Pentru ca simtea ca se sufoca,pe data de 2 decembrie pacienta a decis sa cheme ambulanta. Iar de atunci a inceput calvarul. 

Parascovia, PACIENTA:“La Criuleni era inchisa sectia COVID, am umblat pe la toate spitalele din oras pana cand au gasit aici loc. Cand m-au luat, mi-au pus masca cu oxigen. Si m-am trezit deja pe 8 ianuarie.” 

Mai bine de o luna femeia a fost intubata, pentru ca nu mai putea respira singura. Evident ca tot ce s-a intamplat cu ea in acea perioada nu isi aminteste, pentru ca a fost indusa in coma. 

Parascovia, PACIENTA:“Pe data de 8 am inceput sa imi revin si unul din doctori mi-a spus ca pe 8 ianuarie este ziua mea de nastere. Eu i-am spus ca nu poate fi ziua mea, pentru ca a fost pe 20 decembrie.”

Medicul insa i-a dat de inteles ca ea a fost scoasa la propriu din ghearele mortii, iar a doua sa zi de nastere este ziua in care si-a revenit. Tratamentul i-a luat peste 15 kg pacientei si i-a lasat semne pe corp care vor ramane pana la sfarsitul vietii.

Parascovia, PACIENTA:“Aici mi-au pus un tub, imi dadeau oxigen. Scoteau din mine rautate. Si aici in umar am avut cateva.”

Dupa alte 14 zile la terapie intensiva, Parascovia a fost transferata in sectia post COVID. Toate cele 42 de zile in care femeia a fost la reanimare au fost un adevarat cosmar si pentru familia ei. 

Cu un nod in gat si lacrimi in ochi fiica acesteia isi aminteste acele zile de nestiinta. 

Aliona, FIICA PACIENTEI:“A fost o perioada de calvar extraordinar. Am stat cu inima cat un purice si mi-am facut griji, ne-am consumat mult, nu se poate de aflat multe cand sta la terapie intensiva, in coma avansata, intubata si dependenta de oxigen.”

Atat pacienta, cat si fiica ei recunosc ca boala a afectat atat de sever sanatatea femeii pentru ca aceasta a refuzat sa mearga la spital si s-a adresat prea tarziu la medici. 

Parascovia, PACIENTA:“Sa nu stea sa astepte pana cand vine moartea in ochi. Sa se duca la medic, sa se vaccineze, si masca.”

Dupa doua luni de lupta continua, femeia a fost externata weekend-ul trecut. Acum urmeaza o perioada lunga de reabilitare. In prezent in institutiile spitalicesti din tara sunt internati la terapie intensiva peste 240 de pacienti.