Jurnalistul descrie calatoria drept o „experienta”.

„Asta au concluzionat toti cei carora le-am povestit despre acest supliciu cauzat de faptul ca am ales voluntar sa petrec aproape 14 ore intr-un tren care arata si se simte drept ceva care transporta dizidentii in Siberia pe vremea lui Iosif Stalin”, spune Davis despre drumul cu trenul din Bucuresti la Chisinau.

El explica motivul pentru care a ales „acest mijloc de transport”: un bilet intr-un vagon de dormit cu 4 paturi este de 5 ori mai ieftin decat un zbor cu avionul intre cele doua capitale.

Un tren mai vechi decat „perioada sovietica”
Davis spune ca „de pe vremea sovietica” nu ilustreaza o imagine tocmai corecta a trenului:

„El este, mai mult sau mai putin, la jumatate de secol distanta de a fi nou. Este primitiv. Calatoria nu este la fel de lina cum te-ai gandi pentru un vehicul care gliseaza pe sine. Cumva se simte de parca ar fi gropi”.

„Mi s-a oferit o saltea despre care ale carei pete cu cate se spun mai putine, cu atat mai bine; o perna; si cearsafuri cu un miros puternic de detergent, un fel de a spune ca erau curate”, mai povesteste jurnalistul american.

El spune insa ca aceste conditii erau „in regula”, la fel ca si baia vagonului, plangandu-se insa de faptul ca trenul nu avea un vagon-restaurant.

„Aduceti-va propria mancare si apa sau veti face foamea si setea”, subliniaza el.

Ce l-a nemultumit pe jurnalistul american
El spune ca adevaratele probleme sunt lipsa intimitatii si ca nu poti sa dormi.

„Daca, pentru a adormi, ai nevoie de liniste, pace si un pat care sa nu se balanseze si zguduie violent de parca trenul a decis sa devina un Jeep off-road care traverseaza cel mai dificil teren din Estul Europei, nu vei avea parte de somn”, afirma acesta.

El povesteste ca trenul a ajuns dupa miezul noptii la granita dintre Romania si Republica Moldova, amintind ca tara noastra este membra a Uniunii Europene, in timp ce Modova nu:

„Un agent [vamal] s-a urcat in tren si a luat pasapoartele tuturor (...) I-a luat in jur de o ora sa reapara cu pasapoartele. Pe el era o stampila proaspata cu un tren micut. Dragut”.

Davis mai spune ca ora trecuse intre timp de 1 noaptea si ca devenise increzator ca se poate culca la loc, presupunand ca nu vor mai exista intreruperi inainte de Chisinau:

„Fals. Imprecis. Tocmai parasisem Romania. Acum intram in Moldova. Din nou, un agent s-a urcat in tren. A intrebat: 'De ce vii?'. S-a dat jos din tren. S-a intors dupa o ora”.

Schimbarea ecartamentului, alt motiv de nemultumire

„Acum ai putea incerca sa te culci la loc, daca inca incerci sa faci asta in acest tren. Glumesc doar. Acum schimba rotile (...) Am aflat asta la putin dupa ora 3 dimineata. Cum schimba de fapt rotile? Cine stie. Era intuneric si nu sunt expert in trenuri”, relateaza jurnalistul.

El spune insa ca a reusit in cele din urma sa adoarma in jurul orei 4.

„Inainte sa ajungem, un barbat m-a zgaltait putin, zicandu-mi sa ma trezesc. Nu stiu daca era un angajat sau un alt pasager dar m-am simtit ca un adolescent trezit pentru scoala. Mai erau 40 de minute pana la sosire. Ce naiba?”, scrie Davis, relatand ca s-a intors la somn.

Nu a fost „trenul nou”

„'Cinci minute!'. De data aceasta barbatul care ma trezea lucra cu siguranta pentru compania feroviara si parea dezamagit. Nu vedeam care era marea scofala - nu era capatul liniei? - dar mi-am adunat in graba lucrurile”, relateaza el.

Charles Davis spune ca translatorul sau care il astepta la Chisinau i-a spus ca „credeam ca acesta va fi trenul nou”.

„Nu a fost categoric trenul nou. A fost o experienta”, concluzioneaza jurnalistul american.