Maine, in prima zi din 2012, euro implineste 10 ani de la lansare. In 2002 momentul era sarbatorit cu fast si euforie, drept primul pas spre suprematia economica a Uniunii Europene in lume. Nimeni nu se gandea ca dupa un deceniu insasi existenta monedei euro va fi pusa sub semnul intrebarii.
Pe 1 ianuarie 2002, aproape 300 de milioane de europeni din 12 tari renuntau la valutele proprii, adoptand moneda euro cu un imens entuziasm. Dupa fix zece ani opinia publica din Occident incepe sa-si faca un bilant, intrebandu-se: cu ce ne-am ales?
Intre timp, alte cinci tari s-au alaturat treptat Zonei Euro. Iar dorinta lui Prodi parea sa se implineasca. Euro adusese o prosperitate fara precedent in vestul continentului si se impusese in fata dolarului. Visul frumos a inceput sa se destrame in urma cu trei ani, cand criza a scos la iveala slabiciunile proiectului.
Acesta este si motivul pentru care tot mai multi europeni vad acum moneda euro intr-o lumina proasta.
Problemele au inceput in 2010, cand cheltuielile pe datorie din anii de boom economic au inceput sa ajunga din urma, rand pe rand, tarile membre.
In interiorul si in afara Zonei Euro parerile sunt impartite. Grecii s-ar intoarce si maine la drahma, iar britanicii n-ar renunta in ruptul capului la lira. Vechile resentimente si nelinisti, care mocneau acum zece ani, au reinviat in 2011. Sondajele efectuate printre britanici arata ca 65 la suta dintre ei prevad sfarsitul rapid al acestui experiment. Spaniolii declara in proportie de 70 la suta ca n-au vazut nici un avantaj de pe urma instituirii monedei unice, iar grecii considera ca nenorocirera lor de la euro se trage. Cele mai optimiste pareri despre viitorul monedei unice le gasim in Germania, Franta si Italia.