Republicanul Donald Trump şi democrata Kamala Harris oferă alegătorilor americani un viitor extrem de diferit pentru următorii patru ani. În timp ce Trump propune izolaţionismul şi cedarea rolului SUA în conducerea internaţională, Harris vede stabilitatea într-o ordine globală bazată pe parteneriate şi diplomaţie cu America la cârmă, ca întotdeauna. 

Trump și economia globală 

Pe plan economic, Trump a promovat în mod repetat tarifele vamale ca o modalitate de a stimula producţia din SUA, propunând o taxă de 20 la sută pentru toate produsele fabricate în străinătate şi de 60 la sută pentru cele din China. El a propus chiar tarife de 200 la sută pentru maşinile străine. Cu toate acestea, impunerea de tarife vine cu riscul inerent al escaladării. The Economist a avertizat că planul lui Trump ar fi „dezastruos pentru America şi pentru lume”, numindu-l un „coşmar protecţionist”.

O analiză a Institutului Peterson pentru Economie Internaţională a estimat că propunerile lui Trump ar costa familia americană tipică peste 2.600 de dolari pe an. O analiză a Federaţiei Naţionale a Comerţului cu amănuntul a estimat costul anual pe gospodărie chiar mai mare, la 4.000 de dolari. 

În plus, SUA importă majoritatea alimentelor pe care le consumă, inclusiv 60 la sută din fructele proaspete şi aproape 40 la sută din legume, potrivit Departamentului Agriculturii.

Majoritatea experţilor spun că propunerile politice ale lui Trump ar agrava inflaţia, 16 economişti laureaţi ai premiului Nobel avertizând într-o scrisoare deschisă în iunie cu privire la „efectul destabilizator” asupra economiei SUA în cazul unui al doilea mandat al lui Trump. Ei au spus că „bugetele sale iresponsabile din punct de vedere fiscal” ar putea „reaprinde” inflaţia. 

Planurile lui Trump ar creşte datoria SUA cu aproximativ 7.800 de miliarde de dolari în următorul deceniu, potrivit Comitetului pentru un buget federal responsabil, în timp ce propunerile lui Harris ar duce la o creştere a datoriei cu 4.000 de miliarde de dolari. 

Platforma oficială a lui Trump promite, de asemenea, să pună capăt externalizării şi să facă din Statele Unite „producătorul dominant de energie din lume”, ceea ce este deja. În martie, Statele Unite au obţinut independenţa energetică pentru prima dată în 40 de ani, conform unei analize JP Morgan.

Trump și NATO 

Trump s-a plâns în repetate rânduri că statele membre NATO nu plătesc suficient pentru propria apărare. Statele membre sunt obligate să cheltuiască 2 la sută din PIB pentru bugetele lor militare; în prezent, 23 din cele 32 de state membre îndeplinesc această cerinţă.

Potrivit lui Trump, liderul unei ţări aliate l-a întrebat odată dacă se va angaja să apere împotriva Rusiei chiar şi acei membri NATO care nu îndeplinesc pragul de 2 procente. „Nu, nu v-aş proteja”, susţine Trump că i-a spus acelui preşedinte. „De fapt, i-aş încuraja (pe ruşi – n.r.) să facă ce naiba vor. Trebuie să plătiţi. Trebuie să vă plătiţi facturile”, a punctat Trump. 

Secretarul general al NATO de atunci, Jens Stoltenberg, a ripostat rapid, spunând: „Orice atac asupra NATO va fi întâmpinat cu un răspuns unit şi energic. Orice sugestie că aliaţii nu se vor apăra reciproc subminează securitatea noastră, inclusiv pe cea a SUA, şi expune soldaţii americani şi europeni la riscuri sporite”. 

Interferenţa liderului rus Vladimir Putin în alegerile americane din 2016 pentru a-l ajuta pe Trump şi lauda amplă şi constantă a acestuia din urmă la adresa autocratului rus au aruncat mult timp o umbră asupra carierei politice a lui Trump. O anchetă bipartizană a Senatului din 2020 privind amestecul Rusiei în alegeri a constatat că Rusia lui Putin s-a infiltrat în campania lui Trump şi a colaborat cu WikiLeaks cu „intenţia” de a dăuna campaniei lui Hillary Clinton.

Şi relaţia dintre Trump şi Moscova ar fi continuat. Potrivit unui consilier al lui Trump, ar fi existat până la şapte apeluri telefonice între Putin şi Trump de când acesta din urmă a părăsit funcţia prezidenţială. Trump şi alţi consilieri au negat.

Legăturile sale cu Kremlinul i-au determinat pe mulţi să se întrebe dacă Trump ar revoca ajutorul SUA pentru Ucraina în cazul unui al doilea mandat. Fostul preşedinte s-a lăudat în mod nefondat că ar putea pune capăt războiului din Ucraina „în 24 de ore”, dacă este reales. 

Trump şi Israel 

Conflictul israeliano-palestinian a fost mult timp una dintre cele mai dificile probleme ale lumii, însă atacul monstruos al Hamas din 7 octombrie 2023 din sudul Israelului şi bombardamentul nemilos al Israelului asupra Fâşiei Gaza ca răspuns au dus războiul la un nivel cu totul nou. Într-un interviu amplu acordat revistei Time în aprilie, Trump a pus la îndoială ideea că o soluţie cu două state rămâne o propunere viabilă. 

Trump a propus, de asemenea, o reprimare radicală a protestelor pro-palestiniene din Statele Unite, inclusiv deportarea tuturor studenţilor străini implicaţi. Trump şi-a lăudat sprijinul pentru Israel într-un interviu acordat publicaţiei Israel Hayom, afirmând că pentru Israel mai multe decât oricare alt fost președinte american.

În timpul mandatului său din 2017-2021, Trump a luat, de asemenea, decizia controversată de a muta Ambasada SUA la Ierusalim, scandalizând palestinienii care, de asemenea, consideră Ierusalimul drept capitala lor. Despre ofensiva israeliană din Gaza, el a spus că Israelul ar trebui să „termine” războiul, astfel încât lumea să poată „ajunge la pace”, adăugând că ofensiva „nu este un lucru bun pentru Israel”. 

Comentând dacă Israelul ar trebui să atace instalaţiile nucleare iraniene, Trump a spus: „Loviţi-le mai întâi pe cele nucleare şi preocupaţi-vă mai târziu de restul”. 

Trump doreşte, de asemenea, să reimpună interdicţia sa din 2017 privind imigraţia din ţările cu majoritate musulmană şi să o extindă pentru a-i include pe cei care fug de războiul din Gaza. „Voi interzice reinstalarea refugiaţilor din zone infestate de teroare, cum ar fi Fâşia Gaza, şi ne vom sigila graniţa şi vom reintroduce interdicţia de călătorie”, a declarat Trump în septembrie. 

Poziţia lui Trump cu privire la conflictul din Orientul Mijlociu a luat o întorsătură ciudată în octombrie, când fostul preşedinte a susţinut într-un interviu acordat jurnalistului conservator Hugh Hewitt că a fost în Fâşia Gaza – pe care a numind-o „un loc dur” – deşi nu există nicio dovadă că Trump ar fi făcut vreodată o astfel de deplasare. 

Ca răspuns la o întrebare din partea lui Hewitt, Trump a continuat să spună că Gaza ar putea fi reconstruită într-o locaţie de lux care să rivalizeze cu Monaco. „Ar putea fi mai bună decât Monaco. Are cea mai bună locaţie din Orientul Mijlociu, cea mai bună apă, totul”, a spus Trump. 

Trump și Iran 

Trump a continuat politica dură de lungă durată a SUA cu privire la Iran în timpul primului său mandat. După retragerea Statelor Unite din acordul privind programul nuclear iranian, el a reimpus, de asemenea, sancţiunile americane care fuseseră ridicate ca parte a acordului. 

Trei iranieni au fost acuzaţi în septembrie că au piratat campania lui Trump şi au încercat să transmită materialele furate campaniei lui Biden şi presei americane. Casa Albă ar fi refuzat să răspundă la ofertă, în timp ce mass-media a decis, de asemenea, să nu publice – în contrast puternic cu publicarea pe scară largă a mii de e-mailuri furate de hackerii ruşi de la campania Clinton în 2016. 

Serviciile secrete americane consideră că Iranul a avut planuri de a-l asasina pe Trump împreună cu mai mulţi dintre foştii săi consilieri, posibil ca răspuns la uciderea în 2020 a generalului Qassem Soleimani în timpul primului mandat al lui Trump. Informat cu privire la posibilele eforturi de a-l viza pe el sau pe alţi candidaţi prezidenţiali, Trump a declarat că, dacă ar fi preşedinte, ar ameninţa să „arunce în aer cele mai mari oraşe (iraniene – n.r.) şi ţara însăşi”. 

Trump și schimbările climatice 

Trump a numit schimbările climatice o „păcăleală”, anulând peste 125 de controale de mediu în cei patru ani de mandat. La un dineu organizat la Mar-a-Lago în aprilie, Trump a promis să anuleze măsurile de protecţie a mediului luate de Biden şi să blocheze altele noi în timp ce le cerea directorilor de companii petroliere să strângă un miliard de dolari pentru campania sa, surprinzându-i chiar şi pe unii dintre cei prezenţi cu natura tranzacţională a abordării sale. 

Site-ul de campanie al lui Trump promite să pună capăt „reglementărilor costisitoare şi împovărătoare”, extinzând în acelaşi timp producţia de energie nucleară şi „terminând-o” cu Green New Deal. 

El s-a angajat, de asemenea, să iasă din Acordul climatic de la Paris din 2015, aşa cum a făcut în primul său mandat. Biden s-a alăturat acestuia în 2021, în prima sa zi în funcţie. 

Trump și imigrația 

Trump a pledat în mod constant pentru politici de imigrare mai stricte, inclusiv construirea unui zid de-a lungul frontierei de sud şi deportări în masă. O analiză CBS News a constatat că propunerea lui Trump de a deporta milioane de imigranţi ar costa sute de miliarde de dolari. Deportarea a 1 milion de imigranţi ar costa 20 de miliarde de dolari. În ultimii cinci ani fiscali, deportarea unei persoane a costat în medie aproximativ 19.599 de dolari. 

Prima administraţie Trump a promis, de asemenea, că va deporta milioane de persoane, însă doar 325.660 de persoane au fost expulzate în timpul anilor fiscali în care a fost la Casa Albă, în timp ce traversarea ilegală a crescut de peste două ori. 

Deportarea în masă ar putea avea o altă consecinţă neintenţionată asupra preţurilor la alimente: sectorul agricol din SUA, care se luptă cu o lipsă constantă de forţă de muncă, se bazează în principal pe lucrătorii imigranţi, dintre care aproximativ jumătate sunt fără documente. 

Un proiect de lege bipartizan privind frontierele a eşuat în Senat primăvara trecută, după ce Trump le-a cerut aliaţilor săi să îl pice, pentru a refuza actualei administraţii democrate o „victorie” legislativă într-un an electoral. 

Harris și economia globală 

În ciuda eforturilor de a se diferenţia de Joe Biden ca parte a campaniei sale, pare probabil că Harris va continua să acorde prioritate multora dintre aceleaşi probleme – în special alianţelor globale, inclusiv NATO, precum şi protecţiei mediului şi tranziţiei către energia verde – în plus faţă de stabilirea a ceea ce ea a numit o „economie a oportunităţilor” în care fiecare are „şansa de a reuşi”. 

Harris susţine politicile menite să sporească oportunităţile economice, cum ar fi creşterea salariului minim, sprijinirea întreprinderilor mici şi investiţiile în programe de formare profesională. Ea a susţinut în mod constant politicile menite să reducă inegalităţile sistemice şi a solicitat reforme în domeniul educaţiei, inclusiv cursuri universitare accesibile şi creşterea finanţării pentru şcolile publice. De asemenea, ea a susţinut în mod constant drepturile femeilor şi egalitatea la locul de muncă. 

Harris doreşte să introducă o deducere fiscală de 50.000 de dolari pentru noile afaceri mici, o creştere de zece ori faţă de reducerea fiscală actuală de 5.000 de dolari. De asemenea, Harris a declarat că va colabora cu Congresul pentru a interzice corporaţiilor să profite de situaţiile de urgenţă sau de inflaţie pentru a „scumpi” alimentele. 

Totodată, Harris a declarat că va respecta promisiunea preşedintelui Biden de a nu creşte impozitele pentru gospodăriile din SUA care câştigă mai puţin de 400.000 de dolari pe an, dar susţine creşterea impozitelor pentru cei bogaţi şi corporaţii. 

Harris și NATO 

Harris a vorbit despre importanţa diplomaţiei şi a alianţelor internaţionale, precum şi despre abordarea problemelor globale cum ar fi schimbările climatice şi drepturile omului. Statele Unite ar rămâne un membru angajat al NATO sub o preşedinţie Harris, care ar oferi probabil continuitate, urmând paşii administraţiei Biden-Harris. 

Harris a declarat că Statele Unite trebuie să rămână angajate în asigurarea unei victorii împotriva „agresiunii neprovocate” a Rusiei în Ucraina, criticându-l pe Trump pentru că este dispus să se „predea” Rusiei. De asemenea, ea a respins orice negocieri care ar include cedarea unor mari părţi din teritoriul ucrainean Rusiei, numind astfel de propuneri „periculoase şi inacceptabile”, alături de preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, luna trecută. „Acestea nu sunt propuneri de pace”, a spus ea. „În schimb, sunt propuneri de capitulare”. 

Cu toate acestea, unii analişti europeni se aşteaptă ca priorităţile SUA să pivoteze spre Asia în următorii ani pentru a contracara ameninţările din partea Chinei. 

Harris şi Israel 

Harris a subliniat sprijinul său neclintit pentru Israel, cerându-i în acelaşi timp lui Netanyahu să facă mai mult pentru a proteja civilii din Gaza. Ea a făcut apel în mod repetat la o încetare a focului şi la încheierea conflictului. 

„Ceea ce este extrem de important în acest moment este să recunoaştem tragedia a ceea ce s-a întâmplat în Gaza, în ceea ce priveşte numărul extraordinar de palestinieni nevinovaţi care au fost ucişi, să luăm acest lucru în serios şi să spunem adevărul despre acest lucru”, a declarat ea în octombrie. 

Relaţiile glaciale au caracterizat relaţia administraţiei Biden/Harris cu Netanyahu, pe care Biden l-ar fi numit „mincinos” şi „om rău”. Harris însăşi a refuzat să prezideze discursul lui Netanyahu în faţa Congresului SUA în calitate de vicepreşedinte, în iulie. 

Harris și Iran 

În ultimele săptămâni, Harris a indicat că va continua actuala linie dură a SUA cu privire la Iran. Întrebată ce ţară consideră a fi principalul adversar al SUA, ea a fost fără echivoc. „Cred că există una evidentă în minte, care este Iranul”, a declarat ea pentru emisiunea 60 Minutes, adăugând: „Iranul are sânge american pe mâini”. 

Ea a continuat să numească Iranul o „forţă destabilizatoare şi periculoasă în Orientul Mijlociu” şi a declarat că printre „cele mai mari priorităţi” ale sale ar fi să se asigure că Iranul nu va deveni niciodată o putere nucleară. 

Administraţia Biden/Harris nu a sprijinit însă un atac israelian asupra instalaţiilor nucleare iraniene, ci a îndemnat la proporţionalitate în răspunsul său la atacurile cu rachete iraniene. 

Harris a criticat retragerea lui Trump din acordul nuclear iranian ca fiind „nesăbuită”, afirmând în continuare că aceasta pune în pericol securitatea naţională a SUA. Ea a declarat că ar fi dispusă să se alăture din nou acordului, atâta timp cât Iranul oferă o „conformitate verificabilă”. 

Harris și schimbările climatice 

Harris a subliniat urgenţa abordării schimbărilor climatice, a promovării energiei regenerabile şi a aderării la acorduri internaţionale precum Acordul de la Paris din 2015. Administraţia Biden/Harris a finalizat până în prezent peste 110 reglementări de mediu, inclusiv Legea privind reducerea inflaţiei, care a „supraîncărcat” tranziţia către sursele de energie verde cu investiţii de sute de miliarde de dolari. 

Este probabil de aşteptat ca Harris să continue să acorde prioritate eforturilor de combatere a schimbărilor climatice, atât pe plan intern, cât şi în colaborare cu aliaţii mondiali. 

Susţinătorii climei s-au mobilizat în jurul lui Harris, citând eforturile sale privind protecţia mediului, inclusiv în calitate de procuror districtual din San Francisco. 

Harris a arătat că Statele Unite ar trebui să fie un lider în combaterea schimbărilor climatice, care, în opinia sa, duc la creşterea numărului de secete, uragane şi incendii de vegetaţie. „Ştiinţa este clară”, a spus ea. „Vremea extremă nu va face decât să se înrăutăţească, iar criza climatică nu va face decât să se accelereze”, a avertizat ea. 

Harris și imigrația 

Harris susţine o reformă cuprinzătoare a imigraţiei, inclusiv o cale către cetăţenie pentru imigranţii fără acte şi un tratament uman al solicitanţilor de azil la frontieră. Dar ea a cerut, de asemenea, reguli mai stricte pentru solicitanţii de azil şi a promis să facă din oprirea fentanilului la trecerea frontierelor SUA o „prioritate absolută” a administraţiei sale. 

Traversarea frontierei de sud de către migranţi a atins un nivel record în perioada 2021-2023 – parte a unui vârf post-pandemic – dar de atunci traversările au scăzut la cel mai scăzut număr din august 2020, cu câteva luni înainte ca administraţia Biden/Harris să intre în funcţie. 

Harris a fost, de asemenea, un critic vocal al politicii lui Trump de a separa mii de copii de familiile lor la frontieră, numind această politică un „abuz al drepturilor omului”. La începutul acestei luni, ea a invitat familiile reunite să discute despre experienţele lor în cadrul unui eveniment în Florida. 

Dilemele Ucrainei 

Amenințate de conflictul din Ucraina, mai multe ţări şi-au văzut procesul de aderare accelerat, Finlanda şi Suedia aderând oficial la Alianţă în 2023 şi 2024. Consolidată şi extinsă, NATO rămâne totuşi puternic dependentă de cel mai mare contributor al său, a cărui putere militară este de neegalat. 

Cât despre ucraineni, aceştia îşi ţin respiraţia în aşteptarea rezultatului alegerilor din 5 noiembrie, o victorie a lui Trump slăbind perspectiva unui sprijin necondiţionat din partea Washingtonului. Dar nivelul de angajament al unei administraţii Harris, în cazul în care candidatul democrat ar câştiga, ar depinde în primul rând de interesele americane şi de cauzele pe care ea le consideră prioritare pentru ţara sa. 

Cu toate acestea, preocupările liderilor americani, fie ei democraţi sau republicani, s-au îndepărtat de ceea ce erau în timpul Războiului Rece. Washingtonul trebuie să se teamă mai degrabă de China decât de Rusia, după cum a demonstrat în mod regulat administraţia Biden/Harris. Sub acest mandat democrat a fost creată alianţa AUKUS în Indo-Pacific, între Statele Unite, Australia şi Regatul Unit. 

Specialista americană Nicole Bacharan comenta recent că Harris, o californiană a cărei mamă este de origine indiană, „a privit Pacificul toată viaţa ei şi nu a vizitat Europa decât recent”. 

Bucureștiul și Washingtonul mizează pe parteneriatul strategic 

Indiferent de rezultatul alegerilor prezidențiale din SUA, Washingtonul și Bucureștiul vor rămâne cel mai probabil parteneri strategici, conform acordului lansat la 11 iulie 1997 și celebrat printr-o vizită efectuată de Klaus Iohannis la Casa Albă în august 2019, sub mandatul lui Donald Trump. 

„Securitatea, siguranța României se bazează pe parteneriatul strategic cu SUA, fără discuții. Suntem unul dintre stâlpii principali ai partenerului strategic în Europa, de departe. Faptul că ni s-au aprobat tehnologie de vârf, la F-35, este o dovadă că ești un partener de încredere, predictibil și ei nu pot concepe să nu fie alături de români. Statele Unite trebuie să devină partenerul principal non-UE al României”, a comentat premierul Marcel Ciolacu într-un anunț cu privire la posibilitatea ridicării vizelor pentru români. 

România a încercat după Revoluție să fie acceptată în programul Visa Waiver, astfel încât viza pentru SUA să nu mai fie necesară pentru călătoriile de mai puțin de 90 de zile, dar nu a reușit să atingă pragul minim cerut de americani. 

O condiție obligatorie este ca rata de respingere a vizelor de vizitator (tip B) să fie mai mică de 3%. Cu toate acestea, România a înregistrat anul fiscal trecut o rată de refuz de 8,79%, acesta fiind cel mai scăzut nivel din toată istoria relațiilor cu americanii până în prezent. 

Ultimul an fiscal s-a încheiat în SUA pe 30 septembrie, iar autoritățile americane sunt așteptate să facă anunțul în perioada imediat următoare.