Implicarea unui membru al familiei regale poate avea beneficii incalculabile – dar această vizită a președintelui Zelenski chiar în casa din Norfolk a regelui este fără precedent, se arată într-un editorial din The Independent semnat de Hugo Vickers, reputat istoric, biograf și prieten al Familiei Regale Britanice.

Invitația Regelui către președintele Zelenski a provocat reverberații în întreaga lume. Este cel mai direct pas până acum al Regelui în arena politică, consideră biograful Casei Regale.

Știm că Regele sprijină Ucraina. El a vorbit de multe ori despre „agresiunea de nedescris” cu care s-au confruntat ucrainenii de la „atacul neprovocat asupra pământului lor”. A arătat solidaritate și sprijin față de președintele unei țări invadate de o națiune tiranică. El este de partea dreaptă în apărarea democrației.

Dar acum sfidează deschis nedreptatea arătată lui Zelenski în urmă cu trei zile de către președintele Trump. Astfel de intervenții sunt rare pentru că există un echilibru delicat între ce este diplomație și ce este politică atunci când familia regală este implicată. Monarhul trebuie să fie deasupra politicii. Este singurul mod în care poate reprezenta întregul Regat Unit, indiferent de apartenența politică.

Cea mai memorabilă astfel de intervenție a Reginei Elisabeta a II-a a avut loc chiar înainte de votul pentru independența Scoției din 2014. Întrebată în afara Bisericii Crathie despre părerile ei, ea a răspuns subtil că oamenii ar trebui să se gândească cu atenție la viitor. Traduceți asta unui bărbat care stă pe marginea unei stânci, căruia Regina îi spune: „Gândește-te bine la ce ai putea face” și vedem cum ea nu l-a sfătuit, de fapt, pe bărbat să sară.

Englezii mizează pe dragostea lui Trump pentru regalitate

Este un act curajos al Regelui. Fie că a fost ideea lui sau a Guvernului, nu s-ar fi întâmplat fără susținerea premierului. A fost curajos și va fi amintit ca un punct culminant al domniei sale. Există, desigur, pericole. S-ar putea întoarce împotriva lui. Trump se poate simți scos din joc și este greu de înțeles în ce direcție s-ar putea întoarce.

Între timp, invitația pentru o vizită de stat a lui Trump rămâne valabilă, în ciuda protestelor unor politicieni. Invitându-l pe Trump la ceea ce a fost salutat ca fiind o a doua vizită de stat fără precedent, Keir Starmer a jucat în mod clar pe ceea ce a detectat ca fiind călcâiul lui Ahile al președintelui american- dragostea lui pentru regalitate și fast și ceremoniile organizate în onoarea sa.

I-au plăcut foarte mult cele două vizite făcute Reginei în timpul primului său mandat de președinte. La Windsor, în 2018, i-a plăcut să vorbească cu el și l-a reținut dincolo de programul stabilit, pentru a lua ceaiul împreună.

Apoi, în vizita sa de stat din 2019 la Palatul Buckingham, Trump a fost plin de laude la adresa Reginei. De atunci, el a declarat că ea îl considera președintele ei favorit din SUA, deși este mai mult decât posibil ca Regina să fi trimis acasă pe fiecare președinte american gândindu-se exact la asta.

Întâmpinarea unui președinte american în Marea Britanie și renunțarea la toate opreliștile pentru a-l distra – procesiuni cu trăsuri și banchete de stat – poate avea un mare efect.

Vizitele în Marea Britanie sunt în primul rând diplomatice, la fel ca și vizitele de stat în alte țări. Ele deschid calea pentru discuții politice și oportunități ulterioare de afaceri și tranzacții comerciale. Când Regina a făcut acele vizite, ea a fost în primul rând un conciliator. Cu multe țări precum Germania și, mult mai târziu, Irlanda, linia ei a fost întotdeauna: „Nu putem schimba trecutul. Dar putem construi punți către viitor”.

Implicarea unui membru al familiei regale poate avea beneficii incalculabile 

Implicarea unui membru al familiei regale poate avea beneficii incalculabile. În 1955, Sir Archibald Nye, Înalt Comisar în Canada, a raportat Ministerului de Externe despre vizita Reginei Mame și despre importanța menținerii legăturilor Commonwealth-ului cu Canada. El a spus: „Este un fapt izbitor – și unul îngrijorător pentru politicieni și diplomați – că vizita de câteva zile a acestei doamne amabile a făcut probabil mai mult pentru acest mare obiectiv decât toate eforturile noastre din ultimul an”.

Am fost în Rusia pentru vizita de stat din 1994 și am asistat la primirea oficială de către președintele Elțîn a Reginei la Kremlin și apoi la plecarea acesteia din Sankt Petersburg, câteva zile mai târziu. Chiar înainte ca ea să plece, președintele Elțîn a aranjat un marș special pe chei pentru ea, iar el i-a sărutat mâna Reginei. Simțea că și-a făcut un nou prieten pe care de fapt nu l-ar mai vedea niciodată.

Uneori, palatul simțea că Regina este folosită greșit. După o vizită de stat neplăcută a președintelui Mobutu al Zairului (acum RDC) în 1973, secretarul ei privat, Sir Martin Charteris, a scris Ministerului de Externe întrebând care au fost dividendele pozitive ale acestei vizite.

Răspunsul Ministerului de Externe a fost că „oricât de stângaci s-a arătat președintele Mobutu în a fi un oaspete (și în mod clar el și partidul său au respectat reputația de mitocani a zairienilor), cu siguranță ar fi existat o reacție negativă foarte substanțială dacă invitația nu ar fi fost extinsă. Lui Mobutu personal pare să-i fi plăcut vizita și să fi apreciat atenția acordată lui, în special din partea Reginei”.

Dar această vizită a lui Zelenski la rege în casa sa din Norfolk este fără precedent. Nu este o audiență formală de rutină la Palatul Buckingham - este o vizită privată la Sandringham. Momentul este crucial. Vine într-un moment volatil în negocierile privind Ucraina. Starmer poartă conversații telefonice cu Trump și promite ajutor suplimentar Ucrainei. Există un summit al liderilor europeni reunit la Londra pentru a discuta despre război.

Fără îndoială, Regele speră că demonstrația sa de solidaritate va fi un pas către ceea ce majoritatea liderilor pretind că își doresc – încheierea războiului din Ucraina. Să sperăm că ajută la aducerea raționalității și calmului într-o situație explozivă.