„Avem inima frântă că glorioasa Roberta Flack a murit în această dimineață, 24 februarie 2025”, scrie într-o declarație a reprezentanților artistei.

„A murit liniștită, înconjurată de familia ei. Roberta a depășit limite și recorduri. Ea a fost, de asemenea, o educatoare mâmdră”. Moartea sa vine după ce s-a confruntat mai mulți ani cu probleme de sănătate, inclusiv un diagnostic, dezvăluit public la sfârșitul anului 2022, de scleroză laterală amiotrofică, sau ALS. Această afecțiune progresivă, denumită adesea boala Lou Gehrig, a făcut ca Flack să nu mai poată cânta, au declarat reprezentanții ei la momentul respectiv.

 Născută în Carolina de Nord și crescută în Arlington, Virginia, muziciana americană a început ca pianistă clasică, predând mai întâi muzică. Cariera sa discografică a început după ce a fost descoperită cântând într-un club de jazz de muzicianul Les McCann, care a scris ulterior că „vocea ei a atins, a prins și a lovit fiecare emoție pe care am cunoscut-o vreodată”. 

Primul succes a venit abia la vârsta de 30 de ani, când înregistrarea ei a piesei „The First Time Ever I Saw Your Face” a lui Ewan MacColl a fost folosită pentru coloana sonoră a unei scene explicite de dragoste din filmul lui Clint Eastwood din 1971, „Play Misty For Me”.

Ulterior, a fost desemnat cântecul anului la premiile Grammy. Flack a câștigat premiul a doua oară în anul următor, pentru „Killing Me Softly With His Song”.
 

După ce a intrat din nou în topuri în 1974 cu „Feel Like Makin' Love”, Flack a luat o pauză de la concerte pentru a se concentra pe înregistrări și pe cauze caritabile. De-a lungul carierei sale, a colaborat cu artiști precum Donny Hathaway și Miles Davis, iar în 2012 a înregistrat un album de cover-uri după Beatles. În 2020, la un an după ce a suferit un accident vascular cerebral, Flack a primit un Grammy pentru întreaga carieră.

 „Este o onoare extraordinară și copleșitoare”, a spus ea la acea vreme. „Am încercat întreaga mea carieră să spun povești prin muzica mea. Acest premiu este o validare pentru mine a faptului că colegii mei mi-au auzit gândurile și au acceptat ceea ce am încercat să ofer.”