60 de oameni au fost inmormantati in cimitirul militar din Milano doar in prezenta primarului si a unui preot. Sunt oameni despre care nimeni nu s-a interesat, nimeni nu a venit la morga sa intrebe de ei. Pe crucile albe, simple, le este trecut doar numele. E un loc simbolic cimitirul militar. Pentru ca acesti oameni au cazut intr-un altfel de razboi, impotriva unui inamic invizibil: coronavirusul.
Locului i se spune „Campul 87” si se afla intr-un capat al cimitirului militar. Este primul cimitir de razboi populat in timp de pace, facut pentru cei care au murit departe de cei dragi, invinsi de coronavirus. Este un loc al pasilor pierduti. Acei pasi pe care copiii, sotiile, prietenii ar fi dorit sa-i faca pentru a-i insoti pe cei pe care i-au iubit in ultima lor calatorie. Numai ca la inmormantare i-au avut alaturi doar pe angajatii municipalitatii.
Aici, pe „Campul 87”, se ridica saizeci de cruci albe, mici. Razboiul impotriva pandemiei a rupt familii, a facut sa dispara o generatie si a impiedicat pana si ultima alinare, ultimul adio.
Dorintele lor au fost uitate, nu stie nimeni daca ar fi vrut sa fie inmormantati in satul in care s-au nascut sau poate doreau sa fie incinerati si cenusa aruncata pe munte sau in mare. Pentru ca nu a venit nimeni la morga dupa ei.
Unii poate ramasesera singuri, dar in cazul multora, apropiatii lor nu au putut veni: fie sunt obligati sa stea acasa in carantina, fie sunt ei insisi bolnavi la spital, in terapie intensiva, luptand pentru viata. Sunt prizonierii Covid.
Iar pentru a nu lasa mortii in morgi pana la aparitia cuiva care sa intrebe de ei, in aceste saptamani de urgenta, municipalitatea din Milani a preluat totul, de la cheltuieli la organizarea inmormantarii. Si a decis sa dedice un spatiu, la granita cu cimitirul evreiesc din Milano, mortilor singuri, nereclamati de nimeni. Un loc unde sa stea pentru totdeauna sau temporar, pana cand sotiile sau copiii, sotul, cineva care isi va mai aminti de ei, va fi sau vor fi capabili sa le organizeze alte funeralii.
Departe de imaginea marelui mormant comun in care sunt ingropate zeci si zeci de sicrie ieftine de pin, la New York, in Insula Hart, Campul 87 din Musocco va ramane asa, simplu, timp de doi ani de la ultima inmormantare, fara monumente funerare. Doar crucile albe cu numele, ca in cimitirele de razboi pietrele funerare in mijlocul unui camp verde.
„De mai multe ori am spus ca Milano a rezistat. Este adevarat, dar a platit un pret foarte mare. I-am pierdut pe multi dintre fiii nostri. In unele cazuri a fost si mai tragic, pentru ca unii au plecat dintre noi fara nimeni langa ei, fara familie. In acest spatiu pe care il vedeti au fost ingropate acele trupuri pe care nimeni din familie nu le-a revendicat. O tragedie in tragedie”, a declarat Giuseppe Sala - primarul orasului Milano.