Principalele idei din interviu:

Pentru mine, cei care au adus un ultim omagiu lui Navalnii sunt niste eroi. Vazandu-i acolo, continui sa cred ca Rusia mai are un viitor in lumea civilizata.

Pentru ca regimul Putin sa se prabuseasca trebuie indeplinite mai multe conditii, fie sa moara dictatorul, fie o lovitura de palat, fie o revolta populara instrumentalizata de o factiune a sistemului militarizat din Rusia.

Vad ca Bucurestiul, pe axa consacrata PSD-MAE-SIE, incearca sa potenteze ramasitele partidului oligarhului fugar Plahotniuc, sa le urce in barca primarului Ivan Ceban, pentru a construi un partid de centru, alaturi de care PAS-ul prezidential, ar putea pastra – spera unii – orientarea pro-europeana a Moldovei. Cei care promoveaza acest plan au alte obiective, nu le pasa lor de orientarea pro-europeana a Moldovei, de modernizarea tarii, de bunastarea populatiei. Ei vor sa ia banii de la Bruxelles, ca sa-si umple buzunarele.

Intrebarea care se pune este daca Putin poate sa foloseasca trupele rusesti din Transnistria si asa numita armata transnistreana, cifrata la 8 sau 10.000 de oameni ca sa atace Chisinaul? Raspunsul meu este ca poate. Asta nu inseamna ca este si probabila o astfel de actiune. Dar, in logica piromanului care da foc la casa, Putin disperat va incerca sa aprinda cat de multe focare de conflict, poate in intreaga lume.

Liderii si partidele suveraniste provin din zonele daca nu controlate, cel putin influentate de serviciile secrete, si nu ma refer doar la SRI. Cat mai controleaza serviciile actuale pe oamenii inventati de ei acum 15 sau 20 de ani, este greu de raspuns la aceasta intrebare. Dar primul strat poate fi usor vizualizat, e cel al vechii Securitati ceausiste, si al inceputurilor tulburi ale serviciilor care alergau dupa droguri si copiatoare de dolari pe la taranisti in 1990-91.

Pare ca Franta de astazi se intoarce la un joc diplomatic interbelic, de consolidare a prezentei in Europa centrala si de est, intr-un moment in care hegemonul, adica America, da semne ca – la randul ei – se intoarce la o politica mai veche, anume de izolare, adica se concentreaza asupra problemelor interne.

Domnule profesor, vedem inca oameni mergand la cimitir, la mormantul lui Navalnii, la cateva zile de la inmormantare. Ce inseamna asta pentru Rusia, unde Putin si-a intarit dictatura? E un semn ca se poate constitui o masa critica?

Adevarul este ca nu stiu ce inseamna. Trebuie sa mai treaca ceva vreme ca sa inteleg. Imaginile sunt tulburatoare, intr-adevar. Dar, nu uitati ca Navalnii a candidat in 2013 la alegerile locale din Moscova, unde a obtinut peste 27%, undeva aproape de 650.000 de voturi.

Deci, notorietatea lui in Moscova este mai mare decat in restul tarii, unde oamenii se informeaza de la televiziunile controlate integral de Kremlin, care sunt simple instrumente de propaganda sau de pe canalele telegram, la randul lor controlate de putere.

Pentru 1 martie, ziua inmormantarii, am vazut cifra de 16.500 de participanti, la care ar trebui sa adaugam inca pe atat sambata si la fel de multi duminica. Cred ca undeva la 45-50.000 de oameni au venit la mormantul lui Navalnii, in cele trei zile.

A fost ingropat la cimitirul Borisovskoe, de la capatul Moscovei. In centrul capitalei, imediat dupa anuntarea mortii lui, mii de oameni au venit cu flori la monumentul in memoria represiunii politice, de langa Piata Lubianka. Mici altare cu fotografia lui Navalnii, flori si lumanari, au aparut pe tot cuprinsul Rusiei. E vorba de aproximativ 250, ceea ce este remarcabil in conditiile de represiune politica de astazi.

Au fost oameni arestati pentru ca au depus flori, cele mai multe locuri de comemorare au fost inchise si demontate de autoritati.

Poate sa va para putin, dar in conditiile din Rusia lui Putin este mult, este foarte mult, este un act de mare curaj, echivaleaza cu un act de disidenta. Cei care au depus flori la monument sau au mers la cimitir inteleg foarte bine ca puteau sa nu se mai intoarca acasa, multi erau pregatiti sa petreaca noaptea la sectia de politie.

Ei mai stiu ca pot fi chemati la politie peste o saptamana, o luna, un an. Asa s-a intamplat cu majoritatea celor care au participat la proteste in ultimii ani. De la pandemie incoace, sub pretextul combaterii covid-ului, Moscova este inundata de camere video pentru recunoastere faciala. Iar in zona cimitirului au fost instalate cu o zi inainte nenumarate camere video.

Pentru mine, cei care au adus un ultim omagiu lui Navalnii sunt niste eroi. Vazandu-i acolo, continui sa cred ca Rusia mai are un viitor in lumea civilizata.

Care sunt consecintele politice? Vor constitui toti acestia o masa critica pentru a schimba ceva in Rusia?

Nu stiu, e prea devreme de tras concluzii. Probabil ca nu. Sunt inca putini, iar 70% din populatie urmeaza seful, nacialnik-ul, in limba rusa. E o majoritate apolitica, asta a fost miza cea mare a primelor doua mandate ale lui Putin, sa de-politizeze poporul rus. Si i-a reusit foarte bine. Serviciile secrete, mai ales FSB, a jucat un rol decisiv in aceasta operatiune. Si, desigur, controlul mass media, presa transformandu-se in instrument de propaganda.

Asta nu inseamna ca regimul lui Putin este solid. Din contra! Insa, pentru ca el sa se prabuseasca trebuie indeplinite mai multe conditii, fie sa moara dictatorul, fie o lovitura de palat, fie o revolta populara instrumentalizata de o factiune a sistemului militarizat din Rusia. Doar atunci va incepe caruselul schimbarii.

Cu toate ca multe voci, mai ales din afara Republicii Moldova, se asteptau ca Vladimir Putin sa mentioneze Republica Moldova in discursul recent, nu a facut-o. O face insa ministrul Lavrov, cu insistenta. Care este miza, ce poate insemna planul Rusiei de a destabiliza Republica Moldova?

Doua la numar pot fi mizele: deschiderea unui nou front de lupta impotriva Ucrainei, in Transnistria, in coasta regiunii Odesa, care este o tinta a expansiunii rusesti si unde sunt si depozite de munitie; destabilizarea Republicii Moldova intr-o perioada electorala, in acest an vor fi alegeri prezidentiale, anul viitor parlamentare.

Ambele obiective – spera Moscova – ar putea fi atinse cu resursele limitate de care dispune Putin. Accentul este pe razboi hibrid, la care Rusia se pricepe foarte bine si care va specula toate slabiciunile Chisinaului, liderilor politici de acolo, sistemului de justitie inca nereformat, slabiciunile sistemului de partide, care nu prea sunt partide politice in adevaratul inteles al cuvantului, complicitatile mass media din Moldova etc.

Inclusiv directorul SIS a vorbit marti despre pericolul reprezentat de Transnistria si Gagauzia, pe de o parte, dar si de coloana a 5-a, politicianul fugar Sor si ceilalti. Ce sanse are Maia Sandu sa treaca cu bine peste acest referendum de aderare la UE? Ultimul sondaj confirma pozitia Maiei Sandu, dar pentru Parlament, o alianta Dodon+Sor ar putea obtine majoritatea.

E prea devreme ca sa vorbim de aliante, deocamdata sa confirme Maia Sandu pozitia din sondaje la prezidentiale. In acest moment, nu cred ca va avea adversar serios. A introdus acest referendum, tocmai pentru ca spera ca el o va ajuta ceva mai mult, va mobiliza mai bine electoratul, inclusiv pe cel pro-european dar care este dezamagit de prestatia PAS, partidul doamnei Sandu. Si apoi, impins de victoria din toamna de la prezidentiale, PAS-ul va inregistra un rezultat bun si la parlamentarele de anul viitor. Nu va mai reusi sa obtina majoritatea, dar se vor cristaliza alte variante de alianta.

Vad ca Bucurestiul, pe axa consacrata PSD-MAE-SIE, incearca sa potenteze ramasitele partidului oligarhului fugar Plahotniuc, sa le urce in barca primarului Ivan Ceban, pentru a construi un partid de centru, alaturi de care PAS-ul prezidential ar putea pastra – spera unii – orientarea pro-europeana a Moldovei.

Si nu este un plan bun acesta?

Nu cred. Cei care promoveaza acest plan au alte obiective, lor nu le pasa lor de orientarea pro-europeana a Moldovei, de modernizarea tarii, de bunastarea populatiei. Ei vor sa ia banii de la Bruxelles, ca sa-si umple buzunarele.

Adresarea Transnistriei catre Rusia, pentru ajutor si protectie, pare inca pe agenda, ca presiune – Lavrov, Peskov au vorbit despre. Cat de aproape e amenintarea militara? La ce sa fim atenti?

Acolo Rusia a declansat razboi hibrid, insa Moldova nu e amenintata militar de Rusia. Cat despre Transnistria, acolo sunt trupe rusesti. Am vazut si eu declaratii sa le zicem interesante, facute de oameni politici din Romania potrivit carora Rusia poate ocupa militar Transnistria in doua - trei zile.... N-au de ce s-o ocupe, ea se afla sub controlul militar al Rusiei.

Structurile militarizate ale Transnistriei sunt sub comanda unor agenti FSB si GRU. Mai mult, acolo sunt doua unitati rusesti, una cu statut legal, asa numitele casti albastre, alta ilegal, care pazeste depozitele de munitie. In total, undeva la 1700-1800 militari rusi. De fapt, majoritatea sunt localnici din Transnistria, cu pasapoarte rusesti, poate si romanesti, care servesc in armata rusa.

Dar Rusia poate sa ocupe militar Republica Moldova?

Acum, nu. Nu reuseste sa se descurce in Ucraina, n-are cum sa ocupe militar Moldova, partea din dreapta Nistrului. Dar, desfasoara – asta se intampla deja – operatiuni hibride impotriva Chisinaului. Cu destul de mare succes.

Intrebarea care se pune este daca Putin poate sa foloseasca trupele rusesti din Transnistria si asa numita armata transnistreana, cifrata la 8 sau 10.000 de oameni, ca sa atace Chisinaul? Raspunsul meu este ca poate. Asta nu inseamna ca este si probabila o astfel de actiune. Dar, in logica piromanului care da foc la casa, Putin disperat va incerca sa aprinda cat de multe focare de conflict poate, in intreaga lume.

Sigur ca armata ucraineana ar putea rezolva problema in trei zile, si ocupa militar Transnistria, dar pentru asta trebuie sa-si detaseze de pe front cateva mii de soldati. Putem presupune ca nu este in interesul elitei de la Tiraspol sa-l urmeze pe Putin, dar nici in cazul ei, cum nici in cazul oligarhilor rusi, nu aveam de-a face cu elite obisnuite. Vorbim de oameni care provin din serviciile secrete rusesti, care sunt controlati la randul lor, si care sunt nu doar lasati, chiar ajutati de Kremlin sa faca averi de miliarde, de care se folosesc in astfel de momente tot serviciile secrete rusesti pentru diverse operatiuni.

In ce priveste holdingul transnistrean Sherif, temerea mea este ca prin el au fost corupti, iar acum pot fi santajati, politicieni nu doar din Republica Moldova si Ucraina, ci si din alte tari occidentale.

Propaganda rusa insista pentru reapropierea Moldovei de Rusia; in paralel, Medvedev vine cu propuneri de impartire a Ucrainei. Cat de mult sunt acestea incercari de a creste suportul romanilor pentru suveranisti si cat de mult perdea de fum in contextul razboiului?

Asta o sa vedem la alegeri. Cred ca este un segment limitat, mai ales in zona militarizata, pensionarii din armata, Interne, serviciile secrete, foarte sensibili la acest tip de mesaje. Ei reprezinta nucleul dur. Asta au invatat in scolile militare, vor impartasi pana la moarte valorile nationaliste. Nu vei putea sa-i schimbi. Din punctul lor de vedere, daca Romania se poate folosi de agresiunea Rusiei impotriva Ucrainei ca sa-si creasca teritoriul, e foarte bine. Scoala ruseasca, ei gandesc intr-o paradigma realista, teritoriu, populatie, nu inteleg ce e cu democratia, calitatea vietii etc. Acesti oameni ar mai pune umarul la o dictatura, au o cultura precara, ei sunt cu pumnul.

Cat despre liderii si partidele suveraniste, provin din zonele daca nu controlate, cel putin influentate de serviciile secrete, si nu ma refer doar la SRI. Cat mai controleaza serviciile actuale pe oamenii inventati de ei acum 15 sau 20 de ani, este greu de raspuns la aceasta intrebare. Dar primul strat poate fi usor vizualizat, e cel al vechii Securitati ceausiste, si al inceputurilor tulburi ale serviciilor care alergau dupa droguri si copiatoare de dolari pe la taranisti in 1990-91.

Acela e pamantul fertil, cernoziomul in care au crescut plantele politice care au inflorit astazi, dar care au miros rusesc.

Trump pare a avea calea larg deschisa catre Casa Alba, iar mult-asteptatul ajutor pentru Ucraina este blocat in Congresul SUA. Cum va fi vara pentru Ucraina foarte slabita de razboi, mai poate rezista ea? Ce ne facem daca Rusia chiar ajunge la Dunare?

Ucraina va mai rezista, cel putin un an, chiar si fara ajutor american. Vor veni europenii, care se vor misca mai greu, dar se vor mobiliza. Nici Rusia nu o duce mult mai bine, chiar daca propaganda ei ne asigura ca ar fi o chestiune de zile... ca sa ocupe Kyiv-ul si sa ajunga la Dunare.

Cat despre Dunare, in etapa actuala a razboiului, este putin probabil sa ajunga acolo Rusia. Pericolul cel mare era in februarie, martie, aprilie 2022, cand establishment-ul de la Bucuresti dormea... de se auzea pana la Londra si Washington cum sforaie. Dupa ce au pierdut controlul Insulei Serpilor si crucisatorul Moskva, adica dupa aprilie 2022, sansele ca rusii sa desfasoare cu succes o operatiune de desant la Odesa sunt destul de mici.

Presedintele Macron pare a ridica tonul la Rusia, pozitionandu-se ca liderul Europei in materie de politica externa. Cat de mare e posibilitatea ca statele UE chiar sa trimita trupe in Ucraina? E necesara, mai ales?

Necesar ar fi sa trimita arme si munitie. Nu cred ca multe din armatele statelor din Europa de Vest au militari suficient de bine pregatiti ca sa poata face fata armatei ruse in teatrele de operatiuni din Ucraina. Cu siguranta armata franceza se numara printre acestea.

Pare ca Franta de astazi se intoarce la un joc diplomatic interbelic, de consolidare a prezentei in Europa centrala si de est, intr-un moment in care hegemonul, adica America, da semne ca – la randul ei – se intoarce la o politica mai veche, anume de izolare, adica se concentreaza asupra problemelor interne. Cum natura are oroare de vid, locul lasat liber de SUA va fi repede umplut, initial parea sa fie vorba de un binom, franco-german, dar dupa balbaielile cancelarului Olaf Scholz, Franta pare sa fi ramas singura, iar Macron joaca rol de protagonist in aceasta piesa.

Relatiile dintre Moscova si Paris in ultimul deceniu si jumatate sunt destul de complicate. Franta s-a ciocnit cu Rusia in Africa, unde mercenarii Wagner au preluat controlul asupra unor state si asupra unor afaceri prospere. In relatiile cu Moscova si Kyiv, Macron a incercat sa medieze.

Prima intalnire Putin-Zelenski in formatul Normandie s-a desfasurat la Paris, in decembrie 2019. La inceputul anului 2022, Macron a facut naveta intre Moscova si Kyiv, incercand sa detensioneze situatia. Fara succes, insa!

Dupa inceperea agresiunii rusesti, din toamna 2022, Parisul a inceput sa lucreze mai strans cu Varsovia pe dosarele Estului. Vedem ca se implica mai serios in Moldova. Acum cateva saptamani, Macron a uimit cancelariile occidentale propunand trimiterea de trupe in Ucraina.

Deci nu e intamplatoare mobilizarea diplomatica a Frantei in acest moment. Franta vrea sa redevina ce a fost candva.

Profita de faptul ca SUA da semne de oboseala si revine la izolationism, establishment-ul de la Washington a ramas fara busola, intr-un moment de criza dramatica care anunta un razboi mondial.