Noile drone subacvatice, cu nume precum Ghost Shark, Herne și Manta Ray, se pot scufunda în mod obișnuit la mii de metri sub suprafața apei și pot funcționa în mare parte fără intervenție umană zile în șir. Această abilitate le face ideale pentru a colecta informații, a proteja infrastructura submarină și a contracara potențialele amenințări din Pacific.

„Este un moment oportun pentru aceste vehicule”, a spus Cynthia Cook, un membru senior la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, un think tank. „Submarinele sunt fantastice, dar sunt scumpe.” 

Perfecționarea tehnologiei nu este ușoară. Menținerea comunicațiilor la adâncime sub apă este mai dificilă decât pe cer, iar condițiile de sub suprafața mării pot fi dure. 

Dronele subacvatice au fost folosite de oameni de știință și companii energetice offshore de zeci de ani. O dronă subacvatică a găsit Titanicul, în 1985, de exemplu. Marinele au folosit de mult timp nave subacvatice mai mici – de obicei telecomandate – pentru deminare și alte sarcini. 

Acum, companiile de apărare dezvoltă vehicule mai mari, mai autonome, care pot călători pe distanțe mai mari și pot face mai mult. 

Boeing urmează să livreze Marinei americane cinci dintre vehiculele sale extra-mari Orca, fără echipaj, până la sfârșitul anului viitor. Cu o lungime de până la 25 de metri, Orca poate călători echivalentul a aproape 12.000 de kilometri cu intervenție umană minimă.

Dronele subacvatice, o prioritate pentru Marina militară a SUA

Amiralul Lisa Franchetti, șeful operațiunilor navale, a declarat că dezvoltarea sistemelor robotice și autonome este una dintre prioritățile de vârf ale Marinei SUA în pregătirea pentru un posibil război cu China. 

„Sistemele fără pilot au un potențial enorm de a ne multiplica puterea de luptă”, a spus Franchetti la o conferință la începutul acestui an. 

În altă parte, Australia lucrează cu startup-ul în domeniul apărării, Anduril, la o dronă subacvatică numită Ghost Shark. Proiectul face parte dintr-o investiție de 4,65 miliarde de dolari pe care o face țara în capabilități de război submarin și noi vehicule maritime autonome și fără echipaj. 

Alte drone subacvatice includ Herne de la BAE Systems, care este testată în Marea Britanie, și Manta Ray de la Northrop Grumman, care are o formă similară cu o pisică de mare uriașă.

Franța, Coreea de Sud și Germania lucrează, de asemenea, la noi vehicule subacvatice fără pilot. Ucraina testează o dronă de atac subacvatică numită Maricika. 

Un factor care ajută la dezvoltarea acestei noi clase de drone subacvatice este îmbunătățirea tehnologiei. Bateriile pot dura mai mult, senzorii sunt mai precisi, iar piesele electronice sunt mai mici. Aceste progrese înseamnă că vehiculele pot fi mai autonome, pot călători mai mult timp și pot face mai multe.

Vulnerabilitățile din Europa

Îmbunătățirile vin într-un moment oportun pentru marinele occidentale. China a construit cea mai mare flotă navală de suprafață din lume și propriile sale vehicule subacvatice autonome mari. 

În Europa, cazurile în care cablurile de fibră optică au fost tăiate au stârnit temeri că Rusia și alte forțe ostile ar putea viza linii cruciale care transportă energie și date pe fundul oceanului. NATO a efectuat recent un exercițiu de antrenament în largul coastei Finlandei, în care dronele subacvatice au fost folosite pentru a proteja infrastructura submarină. 

Marinele europene care ar contracara astfel de amenințări s-au micșorat în dimensiune, în timp ce SUA au făcut eforturi ca să construiască vehicule mari, în timp util. Marina Regală a Marii Britanii, cândva cea mai mare din lume, are acum mai puțin de 20 de distrugătoare și fregate și aproximativ 10 submarine. 

Marina britanică „se luptă să facă tot ceea ce își dorește să facă în modul în care își dorește”, a spus Tim O'Neill, manager de dezvoltare a afacerilor la divizia de servicii maritime a BAE. „Aici intervine autonomia.” 

Herne de la BAE se bazează pe o dronă subacvatică produsă deja pentru industria energetică de Cellula Robotics, o companie canadiană. BAE a adăugat sisteme informatice, camere și senzori care permit navei să funcționeze în mod autonom, precum și să colecteze și să analizeze informații.

Herne, care arată ca un mini-submarin, se ghidează pe mare folosind senzori care potrivesc împrejurimile cu hărți preîncărcate. Analizează navele pe care le vede comparându-le cu o bază de date, permițându-i să facă distincția între ambarcațiunile militare și cele civile. Datele pe care le colectează pot fi transmise printr-un catarg asemănător unui periscop care se ridică din spate. 

BAE a dezvoltat Herne de aproximativ 11 luni și își propune să aibă aparatul gata de luptă în următorul an și jumătate. Bateria Herne durează până la trei zile. Cellula experimentează cu celule de hidrogen care ar putea permite navei să funcționeze timp de 45 de zile și să îi ofere o autonomie de aproape 5.000 de kilometri - aproximativ distanța dintre Irlanda și New York. 

În timp ce Herne este conceput în primul rând pentru recunoaștere, BAE explorează adăugarea de torpile și mine.

Probleme etice legate de adăugarea capabilităților mortale 

Adăugarea de forță mortală vehiculelor autonome ar putea ridica preocupări etice. Regulile occidentale de angajare insistă ca o ființă umană să apese trăgaciul în așa-numitul lanț de ucidere. 

O'Neill de la BAE a spus că Herne va folosi forța letală numai la directva unui om. Comunicarea cu dronele subacvatice este mai dificilă decât cu cele aeriene, pentru că undele radio nu pot călători prin apele adânci. Vasele pot, totuși, să iasă la suprafață pentru a primi instrucțiuni. 

Deși mai ieftine decât submarinele, care pot costa miliarde de dolari, noile nave sunt mai scumpe și mai greu de produs decât majoritatea dronelor folosite în Ucraina. 

Marina SUA, de exemplu, a fost de acord inițial să plătească aproximativ 379 de milioane de dolari pentru cinci Orca și un prototip de testare, deși până în 2022 proiectul a întârziat cu câțiva ani, iar costul a crescut la 620 de milioane de dolari, potrivit Guvernului SUA. 

Un raport a citat provocări legate de bateria vehiculului și dificultăți de asigurare a materialelor. Boeing a spus că orice costuri de supracontractare au fost suportate de companie. Navele trebuie să reziste la o presiune uriașă adânc sub apă și să fie de încredere în mare - dacă ceva nu merge bine, nu este nimeni la bord care să o repare. „Oceanul este un mediu cu adevărat dur”, a spus Duane Fotheringham, președintele sistemelor fără echipaj la constructorul de nave Huntington Ingalls Industries, care are propria sa gamă de drone subacvatice. „A trimite ceva în adâncul oceanului este ca și cum ai trimite ceva în spațiu.”

Pe Telegram-ul  Pro TV Chisinau  găsiți imaginile, dar și știrile momentului din Moldova și din întreaga lume! Fii reporter Pro TV. Dacă ai surprins imagini care pot deveni o știre, ni le poți trimite pe Viber, Whatsapp sau Telegram la numarul 079400508.