Conform cercetarilor publicate miercuri in Journal of the American Chemical Society, vopseaua de ulei folosita de artistul renascentist italian in stratul de baza al lucrarii are o compozitie chimica distincta de celelalte lucrari ale sale – si chiar de cele realizate de faimosii sai contemporani.

Prezenta compusului chimic rar, numit „plumbonacrit”, a confirmat o teorie de lunga durata a istoricilor de arta, conform careia Leonardo ar fi folosit pulbere de oxid de plumb pentru a ingrosa si usca straturile de vopsea ale „Giocondei”.

„A fost o persoana careia ii placea sa experimenteze, iar fiecare dintre picturile sale este complet diferita din punct de vedere tehnic”, a declarat pentru Associated Press Victor Gonzalez, autorul principal al studiului si chimist la CNRS din Franta. Oamenii de stiinta de la CNRS, un organism de cercetare proeminent, au colaborat cu istorici de arta in cadrul proiectului. „In acest caz, este interesant sa vedem ca intr-adevar exista o tehnica specifica pentru stratul de vopsea al Giocondei”, a adaugat Gonzalez.

Cercetarea subliniaza cat de incredibil a fost sa se detecteze chiar si plumbonacritul, avand in vedere ramasitele sale minuscule: pata de vopsea era aproape invizibila cu ochiul liber si mai subtire decat un fir de par. Oamenii de stiinta au examinat structura sa atomica folosind raze X produse de un sincrotron, o masina care accelereaza particule incarcate prin intermediul unor elemente magnetice pana cand acestea ating aproape viteza luminii.

Desi rar, nu este prima data cand mineralul a fost detectat in operele vechilor maestri. Gonzalez si echipa sa au gasit o pictura de Rembrandt, sugerand ca aceleasi retete de vopsea, sau unele foarte asemanatoare, au fost transmise de-a lungul secolelor.

„Sunt multe, multe alte lucruri de descoperit, cu siguranta. Abia zgariem suprafata”, a declarat Gonzalez. „Ceea ce spunem noi este doar o caramida in plus in cunoastere.”