„Există o mare diferență între oprirea luptelor și încheierea războiului”, spune fostul ministru de Externe al Ucrainei, Dmitro Kuleba, într-un interviu pentru publicul HotNews, referitor la pacea cu Rusia promisă de Donald Trump. Fostul diplomat este de părere că a devenit clar că SUA nu intenționează să continue să susțină militar UE, iar țările europene, fie vor trebuie să investească în propria apărare, fie să negocieze cu Rusia, scrie hotnews.ro.

Publicat:13.02.2025, 21:20

Fostul ministru al Afacerilor Externe din Ucraina, Dmitro Kuleba, a oferit un interviu pentru publicul HotNews.ro, în care a vorbit despre viziunile și așteptările sale privind noul mandat al lui Donald Trump, liniile roșii pentru Ucraina în eventualele negocieri cu Rusia, dar și despre recentele declarații ale lui Călin Georgescu referitoare la pretențiile teritoriale ale României față de Ucraina. 

„Atâta timp cât Putin crede că poate câștiga acest război, va fi reticent să se angajeze într-o înțelegere serioasă” 

– Ce așteptări aveți de la mandatul lui Donald Trump în ceea ce privește Ucraina? În special, în ceea ce privește negocierile dintre Rusia și Ucraina (n.r.- interviul a fost realizat înainte de anunțul lui Trump, de pe 12 februarie, că a vorbit cu Putin pentru începerea negocierilor de oprire a războiului) ?
Dmitro Kuleba: Cred că întreaga lume a auzit angajamentul președintelui Trump de a încheia războiul. Va începe cu o încercare de a stabili măcar un armistițiu, de a opri luptele. Există o mare diferență între oprirea luptelor și încheierea războiului. Sunt două faze diferite. 

Acesta va fi ceea ce va încerca să facă în săptămânile și lunile viitoare. Am auzit că generalul Kellogg, reprezentantul lui Trump pentru războiul Rusia-Ucraina, a anunțat că planul de pace al lui Trump va fi prezentat la Conferința pentru Securitate de la Munchen (n.r. – între 14 și 16 februarie). 

Așadar, să vedem ce va pune pe masă. Dar, după cum am spus, se vor concentra pe armistițiu. Armistițiul este un pas înainte, dar nu înseamnă și sfârșitul războiului. 

– Cum poate Donald Trump să-l influențeze pe Putin și ce ar putea să ceară în legătură cu Ucraina?
Va încerca să pună presiune și să introducă stimulente pentru Rusia și Ucraina pentru a ajunge la un acord. Problema cu care se va confrunta cel mai mult este că Rusia, în acest moment, crede că poate câștiga războiul, în timp. Și atâta timp cât Putin crede că poate câștiga acest război, va fi reticent să se angajeze într-o înțelegere serioasă. 

Dar care ar trebui să fie liniile roșii pentru Ucraina în eventualele negocieri cu Rusia?
Liniile roșii sunt aceleași. Va fi vorba despre teritorii și NATO. Dar subliniez intenționat că acestea sunt liniile de start și ambele părți, Rusia și Ucraina, vor începe cu cele mai mari cerințe posibile în acest sens. Apoi, ce se va livra ca rezultat al negocierilor, este imposibil de prezis în acest moment.

„Nu alegerile din Ucraina sunt o problemă în sine, ci încheierea unui armistițiu”

– Credeți că va fi o condiție din partea SUA sau a partenerilor europeni organizarea alegerilor în Ucraina (n.r.- Zelenski este președinte din 2019. Alegerile prezidențiale au fost amânate în 2024 din cauza războiului)?
Conform legii, alegerile pot avea loc atunci când legea marțială va fi ridicată. Și acest lucru poate fi realizat legal doar când războiul se va încheia. Așadar, generalul Kellogg (n.r.- reprezentantul președintelui Trump pentru Ucraina) a spus că Statele Unite cred că alegerile ar trebui să aibă loc după armistițiu. 

Va fi necesară o abordare juridică pentru a găsi o cale de ieșire din această situație. Dar rezultatul acestor alegeri nu este deja decis. Zelensky poate câștiga alegerile, Zelensky poate pierde alegerile, dacă aceste alegeri vor avea loc. 

Dar astăzi nu alegerile nu sunt o problemă în sine, pentru că mai este un drum lung până la momentul în care vom putea discuta cu adevărat despre asta. În primul rând, toată energia trebuie direcționată spre obținerea unui armistițiu și încheierea războiului. Acest lucru va crea condițiile pentru alegeri.

„Cred că este destul de clar pentru UE că SUA nu intenționează să continue să susțină apărarea europeană”

– Care ar trebui să fie rolul Uniunii Europene în contextul în care SUA încearcă să organizeze negocieri între Rusia și Ucraina?
Cred că este destul de clar pentru Uniunea Europeană că Statele Unite nu intenționează să continue să susțină, să asigure apărarea europeană la nivelul în care a fost asigurată în ultimele decenii, ceea ce pune țările UE într-o dilemă. 

Fie trebuie să accepte că nu pot să investească mai multe resurse în securitatea europeană, iar acest lucru le va pune într-o poziție mai slabă față de Rusia, dar vor încerca să negocieze. Fie vor trebui să investească mai mult în apărarea lor pentru a înlocui retragerea Americii din teatrul de securitate european. 

Pentru UE, este un punct critic, este o răscruce, unde trebuie să facă o alegere: dacă vor să își asume întreaga responsabilitate pentru securitatea lor, sau să își expună slăbiciunea și să încerce să negocieze o înțelegere, o înțelegere de securitate pentru ei înșiși, fără să investească mai mult. Cred că alegerea este evidentă, dar rămâne de văzut cum se va încheia totul.

„Ucrainenii sunt acum mai deschiși la un acord negociat cu Rusia decât erau în urmă cu un an” 

– Cum vede poporul ucrainean negocierile cu Rusia? Oboseala războiului influențează opiniile pe acest subiect?
Ucrainenii sunt clar mai deschiși astăzi la ideea unui acord negociat decât erau acum un an. Dar totuși, ucrainenii așteaptă un acord negociat corect, nu concesii unilaterale față de Rusia. Și astăzi, nivelul de susținere al forțelor armate este foarte ridicat, încă ridicat. Așteptările ucrainenilor sunt foarte mari. Dar ce se va produce ca rezultat al acestor negocieri este o altă întrebare. Și cel mai important, adevărata întrebare va fi dacă oamenii din Ucraina vor accepta ideea negocierilor, dar vor accepta rezultatul negocierilor? Aceasta este întrebarea.

– În legătură cu teritoriile ocupate de Rusia, de exemplu Mariupol, Donbas. După negocieri ce se va întâmpla cu populația ucraineană din aceste teritorii?
– Adevărul este că nimeni nu știe cu adevărat care este opinia publică de pe teritoriile ocupate, deoarece sunt zero șanse de a realiza un sondaj corect pentru a înțelege poziția oamenilor. Există un consens că aceste teritorii au fost ocupate ilegal de Rusia în urma invaziei sale ilegale în Ucraina.  Și aceste teritorii trebuie să revină Ucrainei pentru că sunt teritorii ucrainene. Întrebarea despre cine ce crede este secundară în acest context. Mulți oameni au fugit din teritoriile ocupate, dar vor să se întoarcă acasă. Unii oameni au rămas acolo și așteaptă ca armata ucraineană să-i elibereze. Alții doar își duc viața încercând să supraviețuiască. 

Rusia aduce ruși din Rusia în aceste teritorii pentru a schimba balanța populației în favoarea sa. Toate acestea sunt lucruri importante, dar cel mai important este că aceste teritorii sunt, din punct de vedere legal, istoric și moral, teritorii ucrainene și Ucraina are dreptul deplin de a le controla, indiferent de ce gândesc unii despre situația de la fața locului. 

Încă un subiect sensibil, legea mobilizării: Credeți că este nevoie de reducerea vârstei de mobilizare la 18 ani? Sau există și alte soluții pentru nevoia de oameni pe front?
Nu cred că scăderea vârstei de mobilizare la 18 ani este o decizie care va trebui aprobată prea curând. Cu cât durează mai mult un război, cu atât devine mai complicată problema mobilizării în orice țară, în orice război din istorie. 

Rusia este un stat totalitar. Știți că ei introduc măsuri barbare pentru a-și păstra soldații pe câmpul de luptă, inclusiv uciderea celor care se retrag din poziții. Noi însă suntem o democrație și nu facem astfel de lucruri barbare. 

Dar întreaga discuție despre mobilizarea ucrainenilor este un fel de cerc vicios, pentru că unii din Vest spun că Ucraina trebuie să mobilizeze mai mulți oameni și Ucraina va răspunde. Care este sensul mobilizării dacă nu ne ajutați cu arme pentru a-i echipa și a-i pregăti oamenii pentru luptă? Și ajunge să fie o poveste fără sfârșit. Așadar, în loc să aruncăm aceste acuzații unii asupra altora, ar trebui să ne concentrăm pe găsirea de soluții. Dar nu cred că scăderea vârstei la 18 ani este soluția imediată.

„Ucraina are suficiente resurse pentru a se asigura că nicio armată străină din vest nu-i va putea traversa hotarul”

– Ce credeți despre declarațiile recente ale fostului candidat la alegerile prezidențiale din România, Călin Georgescu referitoare la revendicări teritoriale precum nordul Bucovinei, nordul Maramureșului și sudul Basarabiei. Acesta a repetat și afirmațiile lui Putin despre statul ucrainean care ar fi unul artificial? De ce apare acest subiect acum și dacă reprezintă sau nu un pericol pentru stabilitatea din regiune?
Mai întâi, astăzi relațiile dintre Ucraina și România sunt exemplare. Și am asigurat câteva realizări foarte importante în ultimii trei ani. Practic, am resetat relațiile noastre bilaterale și le-am dus la nivelul următor. 

Declarațiile despre revendicările teritoriale pe care le auzim sunt motivate doar de alegeri și de nevoia acestui candidat de a produce mai multe titluri atrăgătoare în favoarea sa. Deci astăzi este doar o campanie. 

Dar dacă el câștigă și apoi va încerca să transforme lozincile campaniei sale în politică reală, va înțelege rapid că, în timp ce se confruntă cu un inamic mult mai puternic, care este Rusia, Ucraina are suficiente resurse pentru a se asigura că nicio armată străină de pe granița sa vestică nu va putea traversa hotarul și să ia vreo parte, vreun metru pătrat de teren ucrainean prin forță. 

Așadar, poate spune orice vrea, dar va arunca România într-o mare problemă și în dificultăți dacă încearcă să pună în aplicare promisiunile sale. Și, în cele din urmă, orice ar spune acești politicieni, uită un lucru: adevăratul dușman al României nu este Ucraina, este Rusia.  Și dacă vrea să slăbească Ucraina și să facă Rusia mai puternică, atunci este dușmanul intereselor României. 

În ceea ce privește evoluțiile interne din Rusia, credeți că au început sau vor începe în curând unele schimbări în gândirea oamenilor despre război, despre cât de necesară a fost această invazie în Ucraina?
Am văzut unele sondaje din Rusia care indicau că numărul persoanelor care sunt gata să accepte o soluție negociată a războiului a crescut. Dar, în general, cred că sentimentul anti-ucrainean este principal în societatea rusă. Și dacă rușii ar fi informați că Ucraina poate fi distrusă în termen de șase luni sau un an, ar continua să tolereze pierderile printre poporul rus pentru a distruge Ucraina. Deci nu am nicio iluzie despre cum tratează oamenii din Rusia Ucraina.

– Îi vor  ierta vreodată ucrainenii pe ruși?
Dacă mă uit la Franța și Germania, văd că în istorie iertarea este posibilă în principiu. Dar, pentru ca această iertare să vină, conducerea Rusiei, oricare va fi ea, și poporul Rusiei, vor trebui să recunoască crimele comise împotriva poporului ucrainean, să-și ceară scuze pentru ele și asta va pava calea pentru reconcilierea eventuală. Dar acest lucru nu se va întâmpla prea curând. Cred că chiar și dacă războiul se încheie mâine, nu aș aștepta nicio iertare timp de decenii după încheierea războiului. Dar, în principiu, este posibil.

– Domnule Kuleba, ați plecat în septembrie 2024 din postul de ministru al Afacerilor Externe în Ucraina, cu ce vă ocupați în acest moment?
– Dmitro Kuleba: Locuiesc în Ucraina. Am câteva lucrări academice cu Universitatea Harvard din Statele Unite și cu Universitatea Sciences Po din Franța. De asemenea, sunt consultant pentru unele companii occidentale pe proiectele lor cu industriile de apărare, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și cu Ucraina.

– Aveți regrete, sunt lucruri pe care le-ați face acum mai bine ca ministru de Externe?
– Nu are sens să regreți trecutul și cred că Ucraina a făcut o treabă de remarcabilă în ultimii trei ani, având în vedere nivelul de provocări și amenințări fără precedent cu care se confruntă. Așa că am făcut totul la o viteză foarte mare, pentru că timpul chiar conta. Ceea ce aș schimba, poate, este că aș fi lucrat chiar mai repede decât am făcut-o. Deși noi, ca echipă, deja lucram la viteza unei mașini de Formula 1, dar nu totul depindea de noi. Dinamica în cadrul țărilor partenere conta. Dar altfel, nu cred că există greșeli mari.