„Democraţia nu cade din cer”, spune istoricul şi publicistul Thierry Wolton, profesor la École Supérieure de Commerce din Paris. Pentru el, lipsa de educaţie politică şi de cultură istorică reprezintă unul dintre argumentele care explică ascensiunea popularităţii candidatului Călin Georgescu. În acest context spune Wolton că au fost revitalizate ideile extremiste specifice epocii interbelice, iar acestea românii au fost seduşi de ele, şi pentru că îi resping pe liderii politici ai establishmentului. „Oamenii vor să-i dea o şansă şi pentru că nu-i mai vor pe ceilalţi”, spune profesorul francez.

Thierry Wolton este unul dintre cei mai citiţi istorici ai comunismului. Seria sa de trei volume „O istorie mondială a comunismului” – Călăii, Complicii, Victimele – a fost un bestseller internaţional. E preocupat în mod special de istoria regimurilor comuniste, de Războiul Rece și de influența sovietică în Occident. El s-a aflat în România pentru a lansa cel mai recent volum al său, „Întoarcerea vremurilor barbare”.

Interviul a avut loc miercuri, cu mai puțin de 48 de ore înaintea deciziei Curții Constituționale de vineri de a anula primul tur al alegerilor prezidențiale câștigate de Călin Georgescu. Scorul electoral al acestuia a fost anulat, ascensiunea și popularitatea în doar câteva săptămâni a acestuia rămân teme valabile de discuție însă și nu sunt anulate de decizia CCR de vineri.

„Moştenirea comunismului a lăsat România fără o educaţie pentru democraţie”

– Cum vă explicaţi ascensiunea liderilor iliberali în state care au cunoscut comunismul?

Thierry Wolton: – Căderea comunismului s-a petrecut foarte repede peste tot şi nu a existat un adevărat proces de reflecţie ca să înţelegem de ce s-a întâmplat aşa şi de ce totalitarismul e îngrozitor. Iar asta a mulţumit pe multă lume: şi pe occidentali, şi pe foştii comuniştii, care n-aveau chef să intre în prea multe detalii. Doar că, în felul acesta, s-a pus o frână în calea constituirii unei memorii despre comunism. În afara victimelor, această memorie nu există.

Un alt motiv e că, după căderea comunismului, lumea s-a deschis şi a avut loc un fel de mondializare. Chiar dacă nu peste noapte, lumea s-a deschis din punct de vedere comercial şi uman. Iar asta a adus o nouă dilemă: vrei să imporţi tomate şi avocado din Africa, dar nu vrei ca, alături de produse, să vină şi africanii. Or, nu poţi să fii pentru libera circulaţie a mărfurilor fără să fii adept al liberei circulaţii a persoanelor. Deschiderea aceasta a lumii a dat peste cap vieţile multor europeni.

Aceste două fenomene au dus la o repliere identitară din motive economice şi din punct de vedere cultural. Iar asta se traduce, din punct de vedere politic, prin populism şi prin poziţii iliberale. Dacă deschiderea pieţelor, de când a fost creată, în secolul XIX, este un principiu liberal, cei care se opun nu pot fi decât iliberali.

– Dar cei mai mulţi dintre români sunt în favoarea pieţei libere, nu au problema migraţiei…

– În România, cred că unul dintre motive ţine de moştenirea comunismului, care a lăsat România fără o educaţie pentru democraţie. Or, democraţia se face prin practică. Trebuie să existe o cultură democratică, iar asta nu se întâmplă peste noapte. Ţările din Europa Centrală şi de Est sunt ţări care au fost impregnate timp de generaţii de comunism, o cultură de care a trebuit să se descotorosească. Dar atunci când istoria comunismului a fost băgată sub preş, asta a făcut ca, în cele mai multe ţări, clasa politică de la putere să rămână aceeaşi ca în comunism. Deci oamenii nu s-au putut desprinde de practicile fostului regim. Astfel, mai ales în România, instaurarea democraţiei a fost pervertitiă de aceste fenomene.

„Nu ştim cine sunt cei care au orchestrat această manipulare, dar sunt vicleni și deștepți”

– Unde îl plasaţi pe Călin Georgescu în această ecuaţie?

– Eu cred că românii, pentru că nu au o adeziune puternică pentru idei democratice, votează mai degrabă ca să respingă oameni pe care nu îi plac. Posibilul viitor preşedinte Călin Georgescu profită de acest vot de respingere a clasei politice şi a politicienilor precedenţi. Asta explică succesul lui, pe lângă manipulările pe care oricum le face. Dar ne-am înşela dacă am crede că el a fost ales doar prin manipulare. Manipularea a funcţionat doar pentru că a venit pe un teren fertil.

Revoluţia din 1989 a fost confiscată de către cei care urmăreau şi erau pregătiţi să preia puterea după Ceaușescu. Poporul care a văzut asta ajunge să fie nemulţumit că e condus de aceiaşi oameni care se îmbogăţesc şi, astfel, ajunge să respingă această clasă politică.

Aşa că vine Georgescu, un candidat care doar pare nou pentru populaţia neinformată. Oamenii vor să-i dea o şansă în primul rând pentru că nu-i mai vor pe ceilalţi. Şi, da, are şi un discurs care a ajuns să placă unora: împotriva războiului din Ucraina, împotriva militarilor americani din România, împotriva Uniunii Europene.

Sigur că manipularea a accelerat acest fenomen, dar e clar că tendinţa exista deja şi ea doar a fost catalizată. Nu ştim cine sunt cei care au orchestrat această manipulare – poate vom înţelege cumva –, dar sunt foarte vicleni şi deştepţi.

– Discursul său este cel al salvatorului. Aţi mai întâlnit genul acesta de retorică?

– Da, toţi dictatorii spun că vor puterea pentru a salva poporul. Nu spun niciodată că vor puterea pentru a-şi garnisi buzunarele. Ştiu că el se prezintă bine îmbrăcat, la patru ace, dar ficţiunile din cuvintele lui sunt evidente.

„Cred că duşmanul omenirii este algoritmul”

– Călin Georgescu este un admirator şi al lui Vladimir Putin, dar şi al Mişcării Legionare. Cum pot să-şi găsească aceste idei teren fertil în România anului 2024?

– Trebuie întâi de toate să înţelegeţi ceva foarte important: nu există diferenţe mari între fascism şi comunism. Vorbesc despre asta în cartea mea „Roşu brun”. Aceste ideologii sunt inamice tocmai pentru funcţionează la fel. Or, într-o ţară ca România ideile extremiste au fost revitalizate şi pentru că democraţia fost pângărită de comuniştii şi de securiştii care s-au unit, pentru că nu a existat educaţie despre ce a însemnat comunismul şi pentru că perioada interbelică, în care găsim figuri ca Zelea Codreanu şi Ion Antonescu, nu a fost bine înţeleasă. O să explic.

Chiar dacă nu văd mari diferenţe ideologice între Garda de Fier şi Partidul Comunist, ei au fost inamici. Inamici din punct de vedere al cursei pentru putere, nu din punct de vedere ideologic. Pentru că, spuneau ei atunci, „noi luăm puterea, aşa că vă eliminăm pe voi, ceilalţi”. Astfel, comuniştii, care au câştigat după război, i-au diabolizat pe fascişti. Doar că acest lucru a făcut ca sentimentul de ataşament faţă de ideile fasciste să rămână în mintea oamenilor. Iar după căderea comunismului, la ce s-a ajuns? S-a spus că poate nu erau atât de răi.

Memoria trecutului interbelic şi istoria extremei drepte au fost cosmetizate. Şi, în lipsa educaţiei, a culturii, dar şi având în vedere că democraţia nu cade din cer, ci trebuie fim educaţi pentru asta, rezultatul e că a rămas în viaţă acest substrat roşu-brun. Nu e majoritar, el e subtil, dar există. E un reziduu soft care nu se manifestă zgomotos, dar e un substrat pe care se implantează populismul lui Georgescu.

În felul acesta, se respinge şi clasa politică de ieri, marcată de corupţie, de tot felul de tovarășii. Iar aglomerarea acestor sentimente te duce la alegeri de genul Călin Georgescu. Sigur că şi manipularea este importantă şi TikTok are responsabilităţile lui. Dar nu trebuie să credem că reţelele sociale au făcut asta.

– Dar ce rol pot avea reţelele sociale în formarea unor opinii politice?

– TikTok a fost doar un catalizator. Dar reţelele sociale şi algoritmii lor pe care nimeni nu-i poate controla sunt un pericol uriaş. Oameni care nu se cunosc, dar care au aceleaşi idei şi care merg în aceeaşi direcţie au acum capacitatea de a forma o mulţime digitală. Iar în acest mediu se nasc şi păstorii, cei care conduc mulţimea. Asta distruge logica democraţiei! Democraţia reprezentativă funcţionează pe principiul alegerii unor reprezentanţi pe care-i alegem pentru a lucra pentru noi din Guvern şi din Parlament. Or, dacă oamenii consideră că nu mai nevoie de aceşti reprezentanţi şi se vor ei la putere, dacă mai sunt şi ajutaţi de algoritmi şi ajung într-o mulţime de oameni cu aceleaşi idei, vă daţi seama cât de uşor manipulabili sunt. Cred că duşmanul omenirii este algoritmul.