Zealandia, considerată al optulea continent al Pământului, s-a scufundat în urmă cu milioane de ani, iar oamenii de știință care o studiază au identificat o zonă a ei care a rămas până recent ascunsă oamenilor, potrivit Earth.com, scrie hotnews.ro

În apele Pacificului de Sud, geologii au identificat o zonă terestră masivă care a rămas în mare parte ascunsă sub suprafață. Mulți oameni de știință o consideră acum un continent separat, care se întinde pe aproape cinci milioane de kilometri pătrați.

Doar 5% din Zealandia se ridică deasupra apelor, în locuri precum Noua Zeelandă. Potrivit Earth.com, cercetătorii sugerează că acesta s-a desprins din mase terestre mai mari cu multe milioane de ani în urmă, devenind astfel cel mai nou candidat al planetei pentru un continent „cu drepturi depline”.

Cum a apărut Zealandia

Cercetătorii de la GNS Science din Noua Zeelandă au examinat modul în care s-a format Zealandia. Studiul lor, publicat în 2003, merge peste 100 de milioane de ani în trecut, pe când Gondwana era un supercontinent ce îngloba actualele teritorii din America de Sud, Africa, Antarctica și Australia, precum și părți din Asia.

De-a lungul timpului, Gondwana a început să se separe, iar o porțiune s-a transformat în cele din urmă în Zealandia. Pământul care se înălța deasupra nivelului mării a început să alunece sub suprafața oceanului din cauza modificării forțelor care deplasează plăcile tectonice, astfel că Zealandia s-a îndepărtat treptat de Antarctica de Vest. Ulterior, s-a separat de Australia și a devenit o masă continentală izolată.

Descoperiri recente

Timp de decenii, mulți geologi au presupus că acest teritoriu scufundat este de natură continentală, dar etichetarea sa drept continent separat nu a fost acceptată pe scară largă.

În timp ce oameni de știință au înclinat să creadă că platourile și culmile subacvatice reprezintă doar fragmente izolate, noi date au schimbat această perspectivă.

Folosind geocronologia, o metodă care determină vârsta rocilor pe baza măsurării dezintegrărilor radioactive, cercetătorii au reușit să cartografieze principalele unități geologice din Zealandia de Nord.

Ei au colectat probe de rocă în regiunile nordice ale Zealandiei și au identificat astfel resturi de gresie, pietriș vulcanic și lavă bazaltică, datând între Cretacicul timpuriu (în urmă cu 100 – 146 milioane de ani) și Eocen (în urmă cu 34 – 56 milioane de ani).

Datarea rocilor, semnăturile magnetice ale acestora și cartografierea tectonică au ajutat la definirea limitelor Zealandiei, iar cercetătorii au acum o imagine mai clară a acestui peisaj scufundat și a zonelor sale geologice distincte.

Deși s-au făcut progrese, porțiuni mari din Zealandia rămân în prezent neexplorate, iar oamenii de știință speră mereu să găsească indicii suplimentare cu ajutorul cărora să contureze structura și trecutul acestei zone.