Președintele țării, Maia Sandu, a ținut un discurs la monumentul „Maica Îndurerată”, astăzi, când se împlinesc 34 de ani de la declanșarea conflictului de pe Nistru. Șefa statului a mulțumit celor care au apărat țara și a precizat că Republica Moldova nu mai dorește război. Astfel, a reiterat că țara noastră cere cu fermitate retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova.
Maia SANDU, PREȘEDINTELE RM: „O zi în care ne înclinăm cu gândul la cei care în 1992 au apărat suveranitatea și independența Republicii Moldova. Este o zi a durerii și demnității. O zi în care ne amintim nu doar faptele celor care au luptat, ci mai ales sacrificiul pe care l-au făcut pentru că libertatea a venit cu un preț greu. Pentru ea, sute de oameni și-au dat viața. Alte zeci de mii și-au pus sănătatea, viitorul și liniștea celor dragi în pericol."
Totodată, în cadrul discursului ei, șefa statului a spus că timp de decenii, libertatea noastră a fost sugrumată, iar limba și tradițiile noastre au fost marginalizate.
Maia SANDU, PREȘEDINTELE RM: „Destinul nostru era decis în altă parte, iar moldovenii au vrut în sfârșit să-și hotărască singuri viitorul. Au vrut să trăiască într-un stat în care vocea lor contează. Cei care și-au apărat țara în prima linie înțeleg cât de prețioasă este libertatea, de aceea, dumneavoastră, veterani, ați fost în toți anii și sunteți în prima linie a apărării democrației. Vă datorăm respect și recunoștință."
De asemena, șefa statului a menționat că astăzi, la mai bine de trei decenii de la acele evenimente, pacea și libertatea noastră sunt din nou amenințate.
Maia SANDU, PREȘEDINTELE RM: „Ele sunt apărate inclusiv pentru noi de către ucraineni pe câmpul pe luptă. În război agresorul este cel care atacă. În 1992, agresorul a fost Rusia, astăzi, în Ucraina, agresorul este Rusia. A spune că ambele părți sunt vinovate - înseamnă a falsifica adevărul. Republica Moldova nu a râvnit la teritorii străine, nu a pornit războaie, și-a apărat doar pământul strămoșesc."
Astăzi se împlinesc 34 de ani de la declanșarea conflictului de pe Nistru. Președintele țării, Maia Sandu, președintele Parlamentului, Igor Grosu, prim-ministrul Alexandru Munteanu, veterani, dar și alți reprezentanți ai instituțiilor statului au depus flori la monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt.
Primele tensiuni în stânga Nistrului apar în 1989, când limba română a fost recunoscută limbă de stat, lucru care a stârnit nemulțumiri în regiune.
În septembrie 1990, regiunea transnistreană și-a proclamat independența, iar puterea de la Chișinău nu mai putea controla regiunea.
Primele ciocniri dintre forțele moldovenști și cele separatiste au avut loc peste câteva luni de la autoproclamare. Gărzile republicane separatiste au atacat orașul Dubăsari. Atunci au murit primii polițiști.
Începutul anului 1992 găsește regiunea transnistreană în pregătiri de război. Pe 1 martie, câțiva cazaci din Dubăsari atacă un echipaj al poliției. Polițiștii răspund cu foc, iar în câteva ore cazacii înconjoară sediul poliției și cuceresc orașul Dubăsari.
În același timp, la New York se desfășoară ceremonia de primire a Republicii Moldova în Organizația Națiunilor Unite. Este începutul războiului. Era 2 martie 1992.
În stânga Nistrului a fost decretată mobilizare generală. Forțele paramilitare de acolo erau formate din soldați din garda republicană, voluntari și mercenari, cei mai mulți dintre ei – cazaci.
Forțele paramilitare din stânga Nistrului au fost susținute tehnic și logistic de armata a 14-a a Federației Ruse.
Ostilitățile au durat 4 luni, iar cele mai grele lupte s-au dat la Cocieri, Coșnița și Tighina.
Cei mai mulți dintre localnici, în mare parte femei, copii și bătrâni, au fost nevoiți să se refugieze pe malul drept al Nistrului.
Luptele finale s-au dat în orașul Tighina, unde au murit zeci de oameni.
Armata a 14-a, condusă de Alexandr Lebedi, a fost, de fapt, cea care a luptat cu Chișinăul în războiul din 1992. Războiul s-a încheiat pe 21 iulie 1992, când Mircea Snegur și Boris Elțin au semnat la Moscova acordul de încetare a focului, în prezența liderului separatiștilor de atunci, Igor Smirnov. Au trecut 33 de ani, dar Rusia nu și-a retras trupele militare staționate ilegal în stânga Nistrului. Și, chiar dacă liderii politici de la Chișinău s-au schimbat, nici până azi nu s-a găsit o soluție pentru rezolvarea diferendumului transnistrean.

