Invingatorii nu se nasc, ci devin. Ei sunt cei care, in ciuda sortii, tin piept celor mai grele incercari. Vadim Negura este unul dintre ei, pentru ca nu s-a oprit atunci cand toti incepeau sa-l compatimeasca. Acum 17 ani, un accident rutier i-a luat mersul, dar nu pentru mult timp. L-a recapatat cand a inteles ca poate sa faca mai multe decat sa stea intr-un carucior cu rotile. Desi picioarele nu-l asculta, Vadim conduce, face naveta aproape zilnic spre Iasi si isi castiga singur existenta. In plus, si-a ridicat o gospodarie de toata mandria cu propriile forte.
Asa, la varsta de 38 de ani, a invatat sa se ridice din nou si sa se miste mai departe decat ii permite un scaun cu rotile. Mai departe si de marginile satului Parlita din Ungheni, si chiar dincolo de hotarele tarii. Drumurile si masina sunt indispensabile in viata lui Vadim Negura. Nu-i place sa stea in loc, de aceea este mereu in miscare. Astfel, a parcurs sute de mii de kilometri si a vazut o lume intreaga.
Vitezometrul din aceasta dubita arata peste 300 de mii de kilometri, desi nu este prima masina a lui Vadim Negura.
In urma cu 17 ani, de ziua mamei sale, a suferit un grav accident de circulatie. Avea 21 de ani si vise care asteptau sa fie implinite. Intr-un moment de neatentie, motocicleta pe care o conducea a iesit de pe carosabil si, astfel, a tras o linie in viata lui - pana si dupa. Dupa aproape cinci ani de spitale, interventii chirurgicale si o lupta istovitoare, verdictul medicilor a fost in defavoarea lui Vadim.
Asa ca a intins manusa provocarilor. Si-a reutilat masina, avand toate comenzile langa volan, si a purces la drum. A facut initial taximetrie apoi a inceput sa faca naveta in strainatate, transportand marfuri. S-a invatat sa schimbe si rotile la masina, chiar daca s-ar parea ca este imposibil in situatia lui. Si-a ridicat o adevarata gospodarie pe care a amenajat-o asa cum ii place - cu oale de lut si foisor din lemn, cu o curte pavata si plina cu flori. In plus, a revenit in sport, participand la diverse concursuri nationale si internationale. In toate, a fost insotit si ajutat de nepotul sau, care i-a inlocuit practic picioarele.
Viata l-a invatat sa nu spuna NU si nici NU POT. Este plin de forte si cu o sumedenie de idei, spune Vadim, numai sa-i ajunga timp pentru toate.
Si chiar daca uneori parintii lui Vadim mai scapa cate o lacrima, spun ca nu o fac de durere, ci pentru ca se mandresc cu fiul lor.
Vadim spune ca a reusit sa-si schimbe viata, pentru ca a inteles ca poate merge mai departe.