De patru ani casa lui este o cisterna aruncata la marginea orasului. Acolo doarme pe arsita si pe ger. Ca sa poata supravietui, munceste cu ziua. Iar atunci cand capata cate-un colt de paine, este pentru el cea mai fericita zi.
Pe Anton Balan, in varsta de 69 de ani l-am gasit la marginea orasului Causeni. Ne-a invitat "acasa", pentru ca asa numeste el cisterna veche si ruginita aruncata printre niste scarte de paie. Aici isi duce traiul de 4 ani. Vara se adaposteste in cisterna la umbra. Iar in noptile geroase de iarna doarme acoperit cu niste plapume rupte lasate pe la gunoi de locuitori. Mai are si niste toale, o perna si o scandura asezata pe cotileti, care ii serveste drept pat Â- asta e toata averea sa. Iar ca sa castige o coaja de paine munceste cu ziua. Oamenii care locuiesc in apropiere ii mai aduc uneori cate ceva de mancat.
Anton Balan a ajuns aici dupa ce in urma cu 10 ani sotia l-a parasit. A plecat de-acasa si s-a adapostit la o stana unde a lucra cioban. Apoi a ramas si fara lucru, a incercat sa mearga la un azil de batrani, dar spune ca nimeni nu l-a primit. Asa ca, cisterna pe care a gasit-o i-a fost ca o adevarata binecuvantare. Angajatii directiei asistenta sociala Causeni ne-au spus ca stiu despre acest caz si ca se vor ocupa de el, dar nu au precizat cum anume.