In urma cu doi ani, istoricul Karen King de la Harvard Divinity School a anuntat descoperirea unui fragment dintr-un papirus. Conform analizelor ulterioare, fragmentul a fost datat ca fiind din Antichitate, inca de la inceputul Crestinismului. Recent, dezbaterile s-au purtat in privinta autenticitatii documentului si a semnificatiei cuvintelor scrise, informeaza Washington Post.

Editia din luna Aprilie a Jurnalului Teologic de la Harvard a confirmat ca documentul provine, cu aproximatie, din secolele VI-IX. Istoricul Karen King a declarat ca “Evanghelia sotiei lui Iisus”, asa cum a fost denumit documentul, nu dovedeste ca Iisus a fost insurat , dar ridica semne de intrebare in privinta modelului ideal al celibatului crestin.

Chiar daca nu se stie cine a scris fragmentul gasit, traducerile din copta, ultimul stadiu al limbii egiptene, indica faptul ca Iisus vorbeste despre mama Sa, despre viata dar si despre o femeie discipol, pe numele ei Maria. Cu toate acestea, istoricul King a explicat ca intelegerea textului nu trebuie sa fie cea evidenta. “Principala noutate din fragment este ca femeile, fie sotii, fie mame, erau discipolii lui Iisus”.

Hal Taussing, profesor expert in Noul Testament, care a lucrat alaturi de King la traducerea si interpretarea textului, a spus ca fragmentul sustine ideea conform careia Maria Magdalena “a fost un lider important al miscarii lui Iisus”.

Mai mult, Taussing recunoaste ca documentul este unul foarte vechi si la fel de important ca toate celelalte descoperiri care au alcatuit Noul Testament.

“Ceea ce avem noi este o copie a unei copii, a unei alte copii. Nu avem documente originale”, sustine Taussing.

Expertul spune ca aflarea unei posibile casatorii a lui Iisus ar putea fi “o schimbare majora” in intelegerea religiei. “Unii oameni o vor lua drept cea mai mare ofensa. Dar pentru multi dintre cei casatoriti, ar putea sa il faca pe Iisus mult mai apropiat lor”, a adaugat profesorul Taussing.

Cand a fost descoperit, documentul a fost imediat catalogat de Vatican drept un fals. Cu toate acestea, cercetatorii mai multor universitati precum Columbia, Harvard si Institutul de Tehnologie Massachusetts si-au unit fortele pentru a dovedi autenticitatea pergamentului. Dupa testele cu carbon, fragmentul a fost datat ca fiind din Antichitate.