Desigur, detaliile condițiilor se vor schimba și de mai multe ori. Din cea mai recentă versiune, de exemplu, au eliminat cu totul cifrele, înlocuindu-le cu formularea diplomatică, dar cel mai important lucru care rămâne neschimbat este scopul pe care Donald Trump încearcă să-l atingă prin semnarea acestui document. Se pare că acest scop nu privește în niciun fel mineralele ca atare, ele sunt doar un instrument pentru atingerea unor obiective complet diferite, scrie publicația ucraineană Zerkalo Nedeli.

Fuziuni și achiziții

SUA vor să înregistreze suma pe care au cheltuit-o și o vor cheltui pentru sprijinirea Ucrainei. În prezent, se discută public doar acordul-cadru dintre țări toate mecanismele și detaliile vor fi cuprinse într-un alt document, dar chiar dacă suma este omisă din acordul-cadru, aceasta va apărea în continuare în documentele ulterioare.

Această sumă va include TOTUL: sprijinul bugetar direct și costul armelor și munițiilor furnizate, inclusiv cele care urmau să expire și care au fost furnizate Ucrainei ca un fel de „eliminare gratuită”.

Statele Unite au propus aplicarea principiului „unu la doi”, și anume, pentru fiecare dolar de asistență acordată, doi dolari din veniturile provenite din resursele ucrainene să meargă la fond. Fondul s-ar acumula până când ar ajunge la 500 de miliarde de dolari în active. Este puțin probabil ca propunerea lor să se fi schimbat și, chiar dacă nu se regăsește în documentul-cadru, ar trebui să ne așteptăm la ea în planurile detaliate de „cooperare”, notează publicația.

Statele Unite vor avea control deplin asupra veniturilor fondului, o parte din acestea putând fi reinvestite în dezvoltarea activelor economice din Ucraina.

Activele fondului sunt investiții și control asupra infrastructurii: energie, transport, porturi.

Pasivele fondului sunt contribuțiile părților. Din partea Statelor Unite, valoarea estimată a asistenței furnizate. Din partea Ucrainei, este vorba de veniturile provenite din eliberarea de permise pentru utilizarea resurselor naturale (chiria și profiturile companiilor de stat care exploatează resurse). Fondul este, de asemenea, responsabil pentru eliberarea acestor permise.

Statele Unite vor avea dreptul de „prim refuz”, ca un lord feudal în Evul Mediu, de a interzice dezvoltarea anumitor resurse, vânzarea lor către o terță parte și vor avea dreptul de prim refuz de a achiziționa astfel de resurse.

Toate declarațiile privind nulitatea juridică a unui astfel de acord încheiat în Ucraina sunt mai degrabă condiționate, inclusiv menționarea articolului 13 din Constituția Ucrainei, care prevede că proprietarul resurselor naturale ucrainene este poporul. La urma urmei, acordul nu se referă la o vânzare: resursele naturale rămân în proprietatea virtuală condiționată a poporului ucrainean, la fel cum au fost anterior „comoară națională” pe hârtie, dar, de fapt, profitul din utilizarea lor a fost, de fapt, venitul din chirii al mai multor oligarhi.

În practică, are loc doar o anumită modernizare a sistemului: în timp ce anterior autorizațiile pentru utilizarea resurselor naturale erau acordate de Serviciul de Stat pentru Geologie și Subsol și de acordurile relevante ale Cabinetului de Miniștri (structuri autorizate), iar veniturile din chirii provenite din utilizarea resurselor naturale mergeau la bugetul de stat, conform proiectului de acord cu Statele Unite, aceste autorizații vor fi acordate de fondul relevant, care va primi autoritatea de a face acest lucru de la „managerul” oficial al acestor resurse în numele poporului - Cabinetul de Miniștri. Iar veniturile din chirii vor fi utilizate pentru achitarea datoriilor către Statele Unite pentru asistența financiară și militară primită. Pot exista chiar și înregistrări bugetare corespunzătoare: venituri din fonduri - venituri la bugetul de stat - cheltuieli la bugetul de stat pentru rambursarea datoriei de stat.

Problema nu este în subsol, ci în evaluarea acestuia

Unul dintre cele mai importante aspecte ale acordului propus privind utilizarea „în comun” a resurselor naturale ucrainene cu Statele Unite nu sunt mineralele, ci recunoașterea de către Ucraina a unei noi sume datorate Statelor Unite. Chiar dacă aceasta apare cu litere mici undeva în anexele la acord.

Într-un fel, toate aceste mii de miliarde de dolari care ar putea fi extrase din subsolul Ucrainei în viitorul apropiat sunt mai mult mit decât realitate. Dacă Ucraina ar avea depozite semnificative de minerale valoroase care ar putea fi extrase cu ușurință, companiile occidentale și-ar fi arătat interesul de a accesa astfel de resurse cu mult timp în urmă.

Dacă societățile occidentale au intrat în țări specifice precum Kârgâzstan (minerit aurifer), Kazahstan (minerit petrolier) și Mongolia (minerit de cupru), de ce nu ar putea intra pe piața resurselor naturale din Ucraina, o țară care și-a anunțat integrarea activă în grupul geopolitic occidental încă din 2014?

De exemplu, grupul britanico-australian Rio Tinto, care are filiale în Australia, Brazilia, Canada, Guineea, Madagascar, Mongolia, Noua Zeelandă, Africa de Sud și Statele Unite. În plus, această companie extrage resurse naturale care sunt disponibile și în Ucraina, cum ar fi minereul de fier, titanul și uraniul, dar nu și-a arătat încă interesul pentru zăcămintele ucrainene ale acestor resurse.

În plus, companiile miniere din SUA se concentrează pe tipuri complet diferite de resurse naturale decât cele disponibile în Ucraina. De exemplu, Freeport-McMoRan, cu active în SUA, Chile, Peru și Indonezia, este cel mai mare producător de cupru, aur și molibden. Această societate a preluat și concurentul său american, Phelps Dodge Corporation (al doilea mare producător mondial de cupru). Newmont Minings produce aur (6% din producția mondială și primul loc în lume).

După cum se poate observa, SUA controlează activitatea minieră în ceea ce privește producția de cupru (o resursă-cheie a etapelor tehnologice a patra și a cincea), molibden (producția de oțel de înaltă calitate) și aur. SUA cumpără restul materiilor prime miniere.

Uzina Timet, ultimul producător de bureți de titan din SUA, s-a închis în 2020 și a fost înlocuită de furnizori din Canada și Australia. Producătorul de litiu Albemarle Corporation este încă în funcțiune, dar tehnologiile sale miniere nu sunt potrivite pentru zăcămintele ucrainene și chiar și profitul potențial din exploatarea în Ucraina va fi de zece ori mai mic decât cele 5,4 miliarde de dolari câștigate de companie în SUA anul trecut.

În concluzie, toate cele de mai sus confirmă teza că americanii nu sunt interesați în mod deosebit de materiile noastre prime miniere.

Atunci de ce toate astea?

Care este adevăratul scop al acordului?

Este posibil ca acest acord să aibă un cu totul alt scop decât cel declarat.

Potrivit lui Donald Trump, Joe Biden a făcut „cea mai mare greșeală”, neformalizând asistența financiară și militară acordată Ucrainei într-un acord interguvernamental adecvat. Un acord cu o sumă a datoriei și un calendar de rambursare, cel puțin, și, de preferință, cu o rată a dobânzii.

În opinia lui Trump, Biden a prejudiciat interesele naționale americane procedând astfel.

De exemplu, Uniunea Europeană și-a emis ajutorul sub formă de împrumuturi și, astfel, dacă vă uitați la declarațiile de datorie ale Ministerului de Finanțe ucrainean, veți vedea că, în decembrie 2024, Ucraina datorează UE 44 de miliarde de dolari din cele 115 miliarde de dolari ale datoriei publice externe a țării. Chiar și Canada a acordat asistență în valoare de 5 miliarde de dolari, iar această sumă este reflectată în înregistrările bugetare.

Cu toate acestea, dacă te uiți la datoria Ucrainei față de SUA, există doar zerouri. Adică, Ucraina nu datorează oficial nimic SUA. Nici 75 de miliarde de dolari, nici 175 de miliarde de dolari. Nici un dolar, nici un cent.

Desigur, rapoartele includ datorii către băncile americane (Chase Manhattan Bank), FMI, dar nu și către guvernul SUA.

Ajutorul transformat în datorie

Prin urmare, Trump vrea să corecteze această „greșeală” (în accepțiunea sa) a lui Biden. Nu poți veni pur și simplu și să spui: „Semnați un acord că ați primit 75 de miliarde de dolari de la noi”. Asistența SUA a venit sub formă de granturi sau de livrări de arme în afara bugetului. Aceste „cadouri” nu pot fi materializate pur și simplu sub formă de datorie, deoarece nu există înregistrări bugetare corespunzătoare și nimeni din Ucraina nu va semna un protocol privind așa-numita datorie nouă, care a fost descoperită din cauza unor circumstanțe care s-au schimbat brusc din cauza alegerilor din SUA.

Prin urmare, este mult mai ușor să includă această datorie în anexele la acordul privind utilizarea resurselor naturale. Principalul lucru în care nu este un set de resurse naturale, ci o sumă fixă de compensare în favoarea Statelor Unite din partea Ucrainei pentru asistența acordată anterior.

În plus față de stabilirea scrisă a datoriei, este necesar acordul scris al Ucrainei pentru a permite recuperarea sumei prin sechestrarea activelor sale internaționale. De exemplu, rezervele valutare ale Băncii Naționale a Ucrainei, care depășesc acum 40 de miliarde de dolari. Singurul lucru omis din discurs este de ce plata nu este recuperată de la țara agresoare, ci de la victima atacului, obligând-o în esență să plătească despăgubiri propriului aliat?

Logica lui Trump este clară: el este „ofensat” că Ucraina datorează chiar și Canadei 5 miliarde de dolari, ca să nu mai vorbim de UE, căreia îi datorează 44 de miliarde de dolari, în timp ce Statelor Unite nu datorează nimic. Dar... , suma în sine crește ca o buruiană, fără să corespundă absolut niciunei cifre reale, iar „procentul” a apărut retroactiv sub forma unei condiții de „doi dolari pentru un dolar”, iar termenii parteneriatului în gestionarea resurselor ucrainene nu mai sunt deloc parteneriat, iar retorica generală a președintelui american nu este foarte prietenoasă, notează Zerkalo Nedeli.

Acordul nu menționează nicio garanție de securitate. Desigur, ajutorul militar american reprezintă 60 % din aprovizionarea frontului, iar oprirea acestuia este o amenințare directă la adresa existenței Ucrainei. Documentul care va detalia acordul-cadru trebuie ratificat atât de Radă (parlamentul ucrainean ), cât și de Congres, conform procedurii, iar aceasta este o oportunitate pentru manevre. Oricum ar fi, va trebui să găsim un compromis și să negociem. Din fericire, președintele Trump este obișnuit cu acest lucru..., conchide Zerkalo Nedeli.

Pe Telegram-ul  Pro TV Chisinau  găsiți imaginile, dar și știrile momentului din Moldova și din întreaga lume! Fii reporter Pro TV. Dacă ai surprins imagini care pot deveni o știre, ni le poți trimite pe Viber, Whatsapp sau Telegram la numarul 079400508.