Se fac trei ani de teroare, de durere și de agresiune rusă. Se fac trei ani de când sute de mii de ucraineni au fugit din calea războiului și au încercat să își caute liniștea în Moldova. Oamenii de la noi s-au mobilizat și au dat dovadă de bunătate și mărinimie. Au întins o mână de ajutor din puținul pe care îl aveau, i-au primit în case lor și au încercat să le ofere... speranță.
24 februarie 2022 – a fost ziua în care ne-am lovit de o realitate cruntă. În Ucraina a început războiul.
Speriați, ucrainenii au început să fugă și, de nevoie, și-au părăsit locuințele, iar Moldova s-a pomenit cu un val de refugiați nemaivăzut până atunci.
Peste 300 de mii de ucraineni au traversat frontiera țării noastre de frica bombardamentelor.
„Orașul nostru, Nikolaev, este bombardat, la stații sunt mulți oameni omorâți, spitalele sunt bombardate, casele, mereu se aud sirenele. Noi am fugit de acest coșmar.”
Coșmarul lor a fost văzut prin ochii noștri. Le-am urmărit drama și am fost martorii despărțirilor dureroase.
„Soțul a ramas acasă. Nu avem ce face. Satele vecine pur și simplu nu mai sunt."
Din primele zile ale agresiunii ruse, moldovenii s-au mobilizat. Au venit la vamă cu mâncare caldă, fiind gata să le ofere tot ajutorul de care aveau nevoie.
„Trebuie să ne ajutăm, mâine putem să fim noi în locul lor.”
În toată țara au fost amenajate zeci de centre pentru refugiați.
„S-a început războiul.”
„Spun mulțumesc tuturor, pentru că avem acoperiș deasupra capului.”
Iar generozitatea moldovenilor s-a simțit din plin atunci când au adăpostit refugiați în casele lor.
„Aceasta e casa noastră, în Mariupol. Casa noastra a ars.”
„Am dat o mână de ajutor.”
Reporterii PRO TV au urmărit îndeaproape tot ce se întâmplă în țară.
Dar și în afară. Pentru a cunoaște ce se întâmplă în Ucraina, am mers și am relatat despre război, de la fața locului.
După trei ani de agresiune, ucrainenii rezistă. Și, întâmpinați aici de bunătate, refugiații au avut curaj să trăiască și să se bucure din nou.
Iraida SPAC, REFUGIAT DIN ODESA: „Am întâlnit doar întelegere, doar bunatate, ajutor, pentru care suntem recunoscatori intregii tari."
Copiii au început să meargă la școală și la tabere de vară.
„Mie îmi place să vin la școală pentru că am am mulți preieteni."
Iar adulții și-au găsit un loc de muncă și au început să învețe limba română.
Cu timpul, pentru unii ucraineni, Moldova a devenit a doua casă, dar și o platformă de rezistență, unde sentimentul libertății este mai puternic decât frica.
„Noi nu vom ceda. Ucraina va rezista pana la urma. Ne vom reintoarce casele."
