„Asupra poziției americanilor planează cele mai mari dubii. Din declarațiile de până acum, rezultă că s-au aliniat în parte la pozițiile Rusiei. Și au făcut asta încă înainte să înceapă orice negociere sau contact măcar între delegații americane și rusești. Obsesia administrației Trump este cum să scape de Zelenski”.

„După multe decenii de colaborare, America se comportă astăzi mai bine cu dușmanii decât cu aliații. America singură nu putea câștiga Războiul Rece. Deceniile de Pax Americana, adică de hegemonie americană, n-ar fi fost posibile fără contribuția Europei”.

„Da, o să fie greu, dar Europa va trebui să învețe să se descurce și fără America”.

„Dacă pericolul rusesc este iminent, poate ar trebui ca țări precum Germania sau Polonia să-și procure arme nucleare, e singurul lucru care mai funcționează. La fel în Pacific, Coreea de Sud și Japonia. Se pot gândi serios la arme atomice. O să urmeze o cursă a înarmărilor, chiar cu arme atomice, ceea ce va arunca lumea în anii 1950”.

Asupra poziției americanilor planează cele mai mari dubii

– Contributors.ro: Nici nu știu cu ce să încep. Inițial,doream să vorbim despre consecințele conflictului dintre Zelenski și Trump din Biroul Oval, la 28 februarie. Știrea momentului este că astăzi încep negocierile în Arabia Saudită. Rușii cu americanii, ucrainenii cu americanii. La ce să ne așteptăm?

– Armand Goșu: Aceste negocieri vor aduce ceva mai multă lumină asupra pozițiilor părților implicate. Rușii vor repeta că vor să anexeze, pe lângă Crimeea, regiunile Lugansk, Donețk, Zaporojie și Harkov, pe care nu au reușit nici după trei ani de război să le ocupe militar. În plus, vor cere plecarea lui Zelenski din fruntea Ucrainei, prin alegeri, demisie, orice, numai să dispară. Vor cere dezarmarea Ucrainei prin limitarea numărului de militari din forțele armate și a armamentului acestora, neutralitatea Ucrainei, adică renunțarea la ideea aderării la NATO sau la un bloc militar occidental. Vor refuza categoric prezența oricăror trupe străine pe teritoriul Ucrainei, care să garanteze pacea în viitor. Rușii mai cer un pachet de „denazificare”, adică statut special pentru limba rusă, rescrierea manualelor de istorie, partide politice pro-ruse în parlament, media în limba rusă finanțată de Kiev, dar controlată de comisari de la Moscova. 

La Jeddah vor avea loc negocierile dintre delegațiile americană și ucraineană. Delegația americană îi are în componență pe secretarul de stat Marco Rubio, pe consilierul pentru securitate națională, Mike Waltz, și pe Steve Witkoff, trimisul lui Trump pentru Orientul Apropiat. Delegația ucraineană va fi condusă de Andrei Iermak, șeful administrației prezidențiale, principalul colaborator al lui Zelenski, care- întâmplător – se va afla și el la Riad, pentru o vizită amânată la invitația prințului moștenitor saudit. Ucraina a discutat mai întâi cu Franța și cu Anglia și propune un plan foarte concret, ușor de implementat: oprirea războiului în aer și pe apă.

Pentru Ucraina, garanțiile de securitate sunt linia roșie absolută, fără de care nu va accepta o încetare a focului. În acest moment, singura soluție acceptabilă pentru Kiev este prezența unor trupe străine, europene, franco-britanice, în interiorul Ucrainei, mai degrabă decât pe linia frontului. Soluția este însă respinsă categoric de Rusia, iar americanii n-au dat semne că o susțin. Ucrainenii speră că dacă semnează acordul pentru metale rare și își dovedesc disponibilitatea de a grăbi pacea cu Rusia, Trump o să reia măcar transferul de informații de intelligence, vitale armatei ucrainene, poate și promisiunea continuării transferurilor de arme și muniție. 

De altfel, asupra poziției americanilor planează cele mai mari dubii. Din declarațiile de până acum, rezultă că s-au aliniat în parte la pozițiile Rusiei. Și au făcut asta încă înainte să înceapă orice negociere sau contact măcar între delegații americane și rusești. Obsesia administrației Trump este cum să scape de Zelenski. Deocamdată, diplomația americană scrie poate cea mai rușinoasă pagină din istoria sa, împingând practic Ucraina spre capitulare. Asta pare a fi obiectivul de etapă al diplomației americane: cum să-i oblige pe ucraineni să se predea. 

După venirea lui Trump la Casa Albă, poziția Ucrainei în perspectiva unor negocieri cu Rusia s-a degradat considerabil. Atâta vreme cât putea rezista la presiunea militară a Rusiei, care după trei ani, sute de mii de morți și alte sute de mii de răniți, n-a reușit să își atingă obiectivele în Ucraina, Zelenski avea o platformă de pe care putea să poarte negocieri. Acum, poziția Kievului este mult mai șubredă. În următoarele zile și săptămâni, presiunile americano-ruse vor fi cumplite, iar Trump vrea să termine ce n-a reușit Rusia, în speranța că Putin o să negocieze cu America dosarele grele, adică o nouă arhitectură globală de securitate, un fel de Ialta 2.0. 

Dacă negocierile de astăzi din Arabia Saudită eșuează, situația Ucrainei și securitatea întregii Europe sunt sub un mare semn de întrebare. 

Marea lovitură pentru Kiev

 - Viteza cu care apar vești surprinzătoare se întețește. Iar veștile sunt una mai rea decât cealaltă. O sa abandoneze Trump Europa? Presa britanică sau germană a ieșit cu titluri care anunță mutarea trupelor americane din Germania în Ungaria lui Viktor Orban, care e prietenul lui Vladimir Putin. La ONU, America a votat, alături de Rusia, Iran, Coreea de Nord și Belarus, rezoluții care marchează trei ani de la începerea agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei. În acest grup „select” pro-Putin și anti-Ucraina apare și Israelul, ca să fie și mai nebulos totul. Ca o pedeapsă că Zelenski nu s-a lăsat umilit în Biroul Oval, la întâlnirea de la 28 februarie, Trump a suspendat transferul armelor și muniției americane, care fusese aprobată de Congres anul trecut, în timpul administrației Biden. 

– Putem să le luăm pe rând. Ca și ieșirea din NATO, mutarea trupelor americane este un scenariu aruncat la presă de administrația Trump. Nu poți să ieși din NATO în trei luni, doar pentru că așa crede Musk. Cum nu poți să muți bazele militare câteva sute de kilometri la Est, doar pentru că tremuri de nervi, pentru că aliații tăi politici de extremă dreaptă din Germania nu prea au șanse să ajungă la putere. O astfel de operațiune presupune costuri mari și durează de la 5 la 10 ani.

Votul împotriva Ucrainei de la ONU era previzibil, Trump îl urăște cu pasiune pe Zelenski și e deranjat de faptul că Ucraina continuă să lupte, în loc să se predea lui Putin. Și dă semnele, cu riscul de a deveni ridicol, că a abandonat Ucraina și e gata să înceapă o relație de afaceri cu Rusia. În ceea ce îl privește pe Beniamin Netanyahu, amintiți-vă că el are o relație specială cu Putin. Cred că este printre liderii cu care Putin s-a întâlnit de cele mai multe ori. Ca să nu mai spun că și ideologic se află pe aceeași pagină. Ambii luptă împotriva globalismului soroșist. Și – poate mai important decât orice – guvernele Netanyahu au depins și în continuare depind de partidele de extremă dreaptă votate masiv de diaspora sovietică, în rândul căreia influența Moscovei rămâne semnificativă. 

Întâlnirea din Biroul Oval se conturează a fi un moment de răscruce în istoria relațiilor internaționale. Ca și discursul lui JD Vance de la Conferința de la Munchen, care a anunțat acest moment al destrămării unității lumii occidentale. Nu știm dacă e un proces reversibil, dar este cazul să tragem concluziile decisive, iar Europa să acționeze în consecință. 

Însă, marea lovitură pentru Kiev a venit odată cu suspendarea livrărilor de material de luptă și, mai ales, a fluxului de informații către armata ucraineană. Militarii ucraineni au mai luptat economisind muniția.

Amintiți-vă că americanii, din motive de politică internă – se războiau democrații cu republicanii – au întârziat aprobarea unui nou pachet din august 2023 până la 20 aprilie 2024, când a fost aprobat de Congres. Au fost 10 luni dificile, dar în afară de ofensiva din regiunea Harkov, soldată cu nesemnificative câștiguri teritoriale, în luna mai, și ocuparea Avdiivka în februarie, armata rusă n-a reușit să materializeze superioritatea în victorii strategice.

Noutatea – iar pentru asta ucrainenii nu au fost pregătiți – a fost sistarea fluxului de intelligence dinspre americani. Asta explică pierderile mari, în doar câteva zile sute de militari ucraineni morți, pentru că informativ au fost lăsați descoperiți de americani, fără să fie anunțați. E vorba de informații din sateliți, de la pozițiile rusești, până la comunicarea momentului lansării unor rachete balistice, și a direcției lor, pentru ca apărarea anti-aeriană să le poată doborî.

Rachetele americane HIMARS și ATACAMS au fost blocate, deși ucrainenii nu le-au putut folosi, la fel și sistemele Patriot, cinci la număr, care mai au rachete doar pentru două săptămâni. Asta este riscul dependenței de armament american. Producătorii pot bloca electronic utilizarea armamentului. Germania își pune deja problema dacă mai e cazul să cumpere cele 35 avioane care transportă inclusiv rachete nucleare, pentru descurajare, model F 35 A, pentru care s-a votat un buget de 10 miliarde de euro, în condițiile în care SUA vor avea un cuvânt de spus în privința utilizării acestora. Și apoi, există riscul ca aceste aparate de multe miliarde să fie blocate electronic de producător sau să nu-ți mai vândă muniție. Bani pentru armatele europene înseamnă și autonomie strategică a Europei și renunțarea la armament american. Poate că nu e chiar ceea ce-și doresc americanii, care chiar riscă să piardă astfel contracte de multe zeci și sute de miliarde. 

Trump îl pedepsește pe Zelenski pentru că a colaborat bine cu administrația Biden

– Cum se explică acest dispreț pentru Ucraina și atitudine războinică față de Europa?

– Ostilitatea față de Zelenski este mai veche. În 2019, asupra lui Zelenski, proaspăt ales președinte al Ucrainei, președintele Trump a început să facă presiuni pentru a obține informații compromițătoare despre fiul lui Joe Biden, contra-candidatul său democrat. Acel șantaj a și stat la baza tentativei eșuate de suspendare a lui Trump. Nu s-a așteptat că proaspătul intrat în politică și neexperimentatul lider de la Kiev o să-l trimită la plimbare pe cel mai puternic om al planetei, iar procuratura ucraineană n-o să înceapă să-l ancheteze pe fiul lui Biden. Vechea administrație democrată avea o relație bună cu Zelenski, care era invitat să țină discursuri în Congres, fiind aplaudat în picioare minute în șir de deputați. 

Nu sunt nici specialist în politică americană, nici nu cred că mai sunt în România mulți oameni care înțeleg ce se petrece la Washington, și nu sunt nici psiholog ca să-i studiez comportamentul lui Trump, dar această atitudine față de Zelenski pare să aibă la origine o uriașă frustrare. Trump l-a făcut în toate felurile: dictator, comediant ratat, actoraș… În realitate, Zelenski este un președinte admirat în toată lumea, iubit, însuflețește mulțimile, creează emoție pozitivă. Cu alte cuvinte este tot ceea ce nu este, nu poate fi și nu va fi niciodată Trump. De unde și obsesia că trebuie să-l pedepsească pentru asta. 

– Sunt și motive politice. Zelenski în momentul de vârf al campaniei electorale din SUA a călătorit în Pennsylvania ca să viziteze o fabrică de muniție, însoțit de guvernatorul democrat. JD Vence i-a reproșat că a făcut campanie pentru Kamala Harris. 

– Da, asta spuneam și eu. Trump îl pedepsește pentru că a colaborat bine cu administrația Biden. În același timp, asupra lui Zelenski au fost presiuni și din partea democraților. Soția lui ar fi trebuit să participe alături de Iulia Navalnaia la o întâlnire electorală, lângă Biden. A refuzat. Faptul că americanii, democrați sau republicani, trag de oricine are cotă de popularitate ridicată încercând să-l utilizeze în campanie electorală, mai ales în cazuri dramatice cum era cel al lui Zelenski, care depindea de bunăvoința americanilor, ca să obțină ajutor militar, este în sine regretabil și nu spune nimic de bine nici despre democrația americană, nici despre calitatea politicienilor de acolo. Nu cred că vreun lider european s-ar fi agățat de Zelenski ca să-l plimbe pe la mitinguri electorale. 

Obsesia negocierii unui acord cu Ucraina privind metalele rare amintește de alte discuții, din 2017, purtate de emisarii lui Trump cu Afganistanul. Faptul că repetă obsesiv cifra de 350 de miliarde (alteori, 500 miliarde) bani americani pentru susținerea Ucrainei, sumă care n-a există niciodată, deși i s-a spus repetat că este o minciună,  insistența aproape nerușinată cu care-i cere lui Zelenski să-și dea demisia, ca să-i facă pe plac lui Putin, aruncă diplomația americană într-o văgăună din care o să iasă tare șifonată. Și nu cred că o să iasă curând. Nu e un moft care ține de persoana lui Trump, după care toate lucrurile o să revină la situația dinainte. În politica americană, dar nu doar în politică, în presă, în lumea universitară, sunt oameni care disprețuiesc profund Europa, care nu contenesc s-o critice, s-o ridiculizeze. 

NATO, așa cum l-am cunoscut noi în ultimele decenii, o să dispară. Dacă plătește, Europa vrea să pună și muzică

– Dar după atâtea decenii, americanii zic că s-au săturat să plătească pentru securitatea și apărarea Europei. De câte ori Trump, în primul mandat, apoi Biden, nu le-au cerut europenilor să sporească procentul alocat apărării din buget? Rezultatul a fost modest, doar războiul din Ucraina i-a determinat să mai crească investițiile. Mai multe voci din SUA amenință acum cu ieșirea din NATO. 

– Armand Goșu: Este o socoteală greșită. NATO este o alianță asimetrică. Aceste alianțe asimetrice funcționează cel mai bine. Tratatul Organizația de la Varșovia era tot o alianță asimetrică. NATO a fost de la început dominat de SUA, a fost astfel conceput de americani. Era prelungirea puterii lor în Europa.

Nu întâmplător, instrumentele de ratificare nu se depun la sediul NATO, ci la Washington. În diverse perioade din istoria NATO, bugetul Pentagonului (care înseamnă și desfășurări pe alte continente, nu doar Europa) reprezintă 70-75% din bugetul alianței. Dar americanii au cel mai greu cuvânt de spus, comandanții militari sunt mereu americani, deciziile le iau americanii. În NATO nu e democrație, nu se recită poezii, nu se cocoloșesc orgolii și se mângâie frustrări. E o alianță militară condusă de SUA, în care americanii spun ce trebuie făcut, când și cum.

Dacă Trump insistă pe 3,5%, atunci America și Europa vor fi la paritate. Din acel moment, Europa vrea să aibă un cuvânt de spus privind planurile militare, împărțirea funcțiilor de comandă de la conducerea Alianței. O să vrea ca industria ei de apărare să producă și să vândă mai mult statelor membre din NATO. Și NATO, așa cum l-am cunoscut noi în ultimele decenii, o să dispară, pentru că, dacă plătește, Europa vrea să pună și muzică, adică o să vrea autonomie strategică. Are propriile sale interese globale de promovat. De câte ori a încercat s-o facă în trecut, să vorbească despre armată europeană, amintiți-vă de Franța, mai recent de Germania, americanii au pornit campanii de disuasiune, manipulând și manevrând între țările europene ca să îngroape orice proiect de acest tip. 

O să urmeze o cursă a înarmărilor, chiar cu arme atomice

– Și acum, în ceasul al doisprezecelea, va fi capabilă Europa să-și facă armată?

– Armand Goșu: Poate și trebuie să facă ceva. Deja a pornit motoarele, ați văzut și declarațiile doamnei Von der Layen, ale președintelui Macron, ale viitorului cancelar german Merz. Nu sunt foarte optimism în privința creării armatei europene, asta va lua timp, dar creșterea capacității de apărare a câtorva state care să formeze nucleul viitoarei apărări europene, asta se poate realiza. La fel, se pot pune bazele interoperabilității dintre armatele britanică, franceză, germană, spaniolă, italiană, poloneză pentru a putea interveni în cazul unui atac. Turcia trebuie și ea atrasă în viitoarea arhitectură de securitate europeană. Are un rol important de jucat. E cazul să regândim politica europeană față de Ankara. 

În Europa, SUA aveau prevăzut să mobilizeze o forță de 300 de mii de militari, ca să facă față Rusiei. Probabil că în acest moment, fără exercițiul comandamentului unic, fără sateliți, fără flotilă de aviație corespunzătoare, cei 300 de mii de americani ar trebui înlocuiți de 450 de mii de militari europeni, ca forță de disuasiune în fața Rusiei. 

Vă propun și perspectiva americană, acum. SUA nu mai face față angajamentelor. Nu mai poate lupta pe două teatre majore de operațiuni, cum a făcut-o cu succes în cel de-al Doilea Război Mondial. Pur și simplu, capacitățile Americii sunt mult mai reduse decât necesarul de American Power pe întregul glob, din Israel, în Marea Roșie, din Coreea de Sud și Japonie, în Taiwan, de sudul Pacificului, din Australia și Noua Zeelandă, până în Islanda și Svalbard.

Soluția este ca Germania, Marea Britanie, Franța, Coreea de Sud, Japonia, Australia să imagineze alianțe locale, cu geometrii variabile, pentru că scutul american nu mai funcționează. Aliații americanilor pot înțelege asta. Ce este mai greu de acceptat este comportamentul acestei administrații. După multe decenii de colaborare, America se comportă astăzi mai bine cu dușmanii decât cu aliații. Ori așa ceva este inadmisibil. America singură nu putea câștiga Războiul Rece. Deceniile de Pax Americana, adică de hegemonie americană, n-ar fi fost posibile fără contribuția Europei. 

Da, o să fie greu, dar Europa va trebui să învețe să se descurce și fără America. Dacă pericolul rusesc este iminent, poate ar trebui ca țări precum Germania sau Polonia să-și procure arme nucleare, e singurul lucru care mai funcționează. La fel în Pacific, Coreea de Sud și Japonia se pot gândi serios la arme atomice.

O să urmeze o cursă a înarmărilor, chiar cu arme atomice, ceea ce va arunca lumea în anii 1950. Nu exclud ca asta să fie singura soluție și pentru Ucraina, în condițiile în care nu se pot imagina garanții de pace suficient de solide. Povestea dramatică a Ucrainei ar trebui să fie o lecție pentru noi toți. Nu renunți la arme nucleare pentru că-ți promit americanii, britanicii și rușii integritate teritorială, suveranitate și securitate. S-a văzut că promisiunile lor n-au nici o valoare. 

– Va rezista Ucraina în fața Rusiei și e capabilă, într-adevăr, Europa s-o ajute?

– Deocamdată, va rezista. Nu are de ales. Nu te poți preda Rusiei după ce vreme ce trei ani ai luptat cu succes împotriva ei, iar acum vine un președinte la Washington care te aruncă sub tren. Când spun că va rezista, mă gândesc la ucraineni, la acești oameni incredibil de încăpățânați, pentru care libertatea nu e doar un cuvânt lipsit de conținut.

Europa, Occidentul datorează enorm acestui popor. Care sper că va avea locul pe care-l merită cu prisosință, în selectele cluburi ale Occidentului. Acești oameni curajoși ne-au dat o lecție de curaj. Iar Zelenski în fiecare zi ne dă câte o lecție de demnitate. 

Pe Telegram-ul  Pro TV Chisinau  găsiți imaginile, dar și știrile momentului din Moldova și din întreaga lume! Fii reporter Pro TV. Dacă ai surprins imagini care pot deveni o știre, ni le poți trimite pe Viber, Whatsapp sau Telegram la numarul 079400508.