Președintele Parlamentului, Igor Grosu, a transmis un mesaj de comemorare a victimelor foametei din anii 1946–1947, marcată anual în a treia sâmbătă a lunii aprilie, subliniind că această tragedie rămâne una dintre cele mai dureroase pagini din istoria Republicii Moldova.
Oficialul a descris evenimentele drept „o rană vie în memoria familiilor noastre”, amintind că, în acea perioadă, zeci de mii de oameni au fost lipsiți de hrană și de speranță, fiind victime ale unui regim pe care l-a calificat drept criminal.
„A fost o tragedie provocată de un regim pentru care viața omului nu valora nimic. În familia fiecăruia dintre noi există o poveste spusă în șoaptă: despre foame și despre supraviețuire”, a menționat Igor Grosu.
Președintele Parlamentului a subliniat că această zi este dedicată nu doar comemorării celor care au suferit, ci și reafirmării responsabilității de a păstra vie memoria acelor evenimente.
„Memoria nu este doar despre trecut, ci și o călăuză pentru prezent și viitor. Să păstrăm vie amintirea celor care au fost omorâți fără vină”, a mai scris oficialul.
Foametea din anii 1946–1947
Foametea din anii 1946–1947 din spațiul actual al Republicii Moldova, pe atunci parte a RSS Moldovenești, este considerată una dintre cele mai grave tragedii umanitare din istoria regiunii. Evenimentele s-au produs într-un context extrem de dificil, marcat de urmările celui de-al Doilea Război Mondial, de distrugerea economiei și de o secetă severă care a compromis recoltele agricole.
Situația a fost însă agravată decisiv de politicile autorităților sovietice, care au impus cote obligatorii de livrare a produselor agricole către stat. Țăranii erau obligați să predea mari cantități de cereale, inclusiv în condițiile în care nu le mai rămânea suficient pentru consum propriu sau pentru semințe. Aceste măsuri au dus rapid la epuizarea rezervelor alimentare în mediul rural, acolo unde trăia majoritatea populației.
În lipsa hranei, oamenii au ajuns în situații dramatice, recurgând la consumul de plante sau alte resurse improprii alimentației. Malnutriția s-a extins rapid, iar spitalele și autoritățile locale au fost depășite de numărul mare de cazuri de distrofie și deces. Estimările istoricilor variază, dar se consideră că sute de mii de oameni au murit în acea perioadă din cauza foametei și a bolilor asociate.