Google+

Povestea impresionanta a romancei care ingrijea batrani in Italia pentru a-si ajuta cei opt frati. O intrebare adresata unui strain i-a adus multi bani

Desi provine dintr-o familie foarte saraca din judetul Bacau, Mihaela Parlac a reusit sa-si cladeasca un viitor in Italia, tara in care a strans primii bani ca ingrijitoare de batrani pentru a-si ajuta cei opt frati ramasi in tara. A plecat, fara sa stie limba italiana, dar, cu multa ambitie, a razbit, iar acum si-a intemeiat o familie in strainatate.

 

Mihaela a povestit că a avut o copilărie „plină de lipsuri, neajunsuri, violenţă şi multă tristeţe”, notează rotalianul.

 

„M-am născut cu 37 de ani în urmă, într-o comună din judeţul Bacău, sunt cea mai mare dintre 9 fraţi, o familie foarte săracă. Nu îmi face plăcere să îmi amintesc de copilărie, deoarece nu îmi amintesc decât munca, lipsurile, neajunsurile, violenţa şi multă tristeţe. Anii mei de şcoală au fost un coşmar, cu un tată violent, beţiv, ne lua la bătaie noaptea, ne dădea afară, în zăpadă, desculţi, o bătea pe mama zilnic”, a mărturisit tânăra.


Băcăuanca spune că, din cauza sărăciei, a făcut mari sacrificii pentru a termina liceul.

 

„Mergeam zilnic 12 kilometri pe jos, deseori chiar flămândă, şi pe iernile cele mai grele, cu viscol, zăpezi, ploi şi vânt. Erau zile când eram doar 2, 3 copii în clasă, însă eu eram mereu prezentă, deoarece singurul loc unde puteam să mai învăţ câte ceva era la şcoală, acasă nu aveam timp, trebuia să o ajut pe mama la treburile casei”, a povestit ea, despre greutăţile pe care le-a avut în adolescenţă.

 

După ce a terminat liceul, s-a angajat la o fabrică de confecţii din Focşani şi s-a bucurat că, astfel, îşi putea ajuta familia

 

„Aveam 21 de ani când l-am cunoscut pe bărbatul cu care m-am şi căsătorit şi imediat după nuntă plecam în Italia, cu dorinţa de a ne construi un viitor mai bun. Mai întâi a venit el, după 2 luni mi-a găsit şi mie un loc de muncă, care m-a ajutat să vin şi eu. Primul meu loc de muncă în Italia a fost ca îngrijitoare de bătrâni, trebuia să am grijă de două femei în vârstă, dintre care una era în căruţ şi cu cealaltă dormeam în pat. La 21 de ani eram badantă pentru doar 400 de euro pe lună, însă atunci nu prea aveam de ales, nu ştiam limba italiană şi nu cunoşteam pe nimeni în Italia”, a precizat Mihaela.

 

Tinerei îi era gândul mereu la fraţii ei rămaşi în ţară pe care i-a ajutat, cum a putut, din banii agonisiţi în străinătate.



„Aveam un frate bolnav de ciroză hepatică, ce ulterior a murit după chinuri groaznice, umblând din spital în spital. Cei 400 de euro pe care îi câştigam eu erau puţini. Trebuia să îl ajut şi pe soţ ca să îşi plătească datoriile, să le trimit şi celor rămaşi acasă, să mai am şi pentru mine, dar făceam tot posibilul să am pentru fiecare”, a spus românca care a plecat să muncească în Italia.

 

Ambiţioasă, Mihaela stătea şi noaptea să înveţe limba italiană cât mai repede penru a-şi putea găsi un loc de muncă mai bine plătit.

 

„Îmi doream să schimb lucrul cât mai repede, să stau cu soţul meu, dar nu puteam să îmi permit asta, el nu muncea tot timpul, bani nu aveam, nu aveam nici măcar celular, primul celular mi l-am cumpărat la primul salariu din Italia, şi acela mi l-au furat în metrou, la Roma, după o săptămână. Însă Dumnezeu a ţinut mereu cu mine, în ziua în care mi-au furat telefonul am găsit un inel de aur pe stradă, l-am vândut şi cu banii mi-am cumpărat cel mai ieftin celular pe care l-am găsit”, a mărturisit românca.

 

„Când am început cât de cât să stăpânesc limba, după vreo 2 luni, am început să caut altceva de muncă, întrebam lumea pe stradă dacă are nevoie la curăţenie, mă gândeam că totuşi era ceva mai bun, nu am căutat mult şi am găsit. Într-o zi l-am oprit pe un bătrân şi l-am întrebat dacă dumnealui cunoştea pe cineva care ar fi avut nevoie de o femeie la curăţenie, la care el s-a uitat foarte mirat la mine şi mi-a spus:

 

„Aşteaptă puţin să o sun pe soţia mea, chiar noi căutăm o persoană, avem nevoie în fiecare zi, inclusiv sâmbăta”

 

„Şi aşa, de la 400 de euro pe lună, în scurt timp câştigam peste 1.000 de euro. Şi dacă nu-mi căutam singură binele ăsta, nimeni nu venea să mi-l ofere la uşă! În scurt timp mi-am adus mai mulţi fraţi în Italia, ajutându-i cu locuri de muncă, bani şi tot ce aveau nevoie pentru a-şi construi şi ei un viitor”

 

Pentru Mihaela a urmat o altă perioadă grea, după ce a născut.

 

„Când s-a născut fetiţa, soţul meu rămăsese fără muncă, iar eu a trebuit să reîncep munca devreme, când fetiţa avea doar o lună. Mergeam 2, 3 ore la curăţenie, mă întorceam să alăptez şi din nou la muncă, munceam şi plângeam, acele momente au fost cele mai grele din viaţa mea. Aş fi putut să împrumut bani sau să cad drept milă pe spatele altora, sau să merg pe la servicii sociale, dar eu am o mare demnitate, îmi place să îmi câştig existenţa cu demnitate şi muncind. Nu ne permiteam să stăm acasă amândoi, cumpărasem casă aici, aveam rată la bancă, datorii de plătit, el nu găsea de muncă şi aşa până când fetiţa a împlinit 5 luni, soţul a reînceput munca, iar fetiţa am dus-o la creşă particulară”, a precizat ea.

 

Pentru că era convinsă că poate mai mult, Mihaela Parlac s-a înscris într-o companie de distribuţie produse din aloe vera. Alegerea i-a schimbat viaţa.

 

„În cadrul companiei respective am găsit o nouă familie, am găsit căldura aceea familiară, prietenoasă, pe care eu o căutam, m-am regăsit pe mine acolo, din mai multe puncte de vedere. Compania pentru care lucrez acum îmi oferă ceea ce nimeni nu mi-a oferit până acum, pentru mine munca nu înseamnă să mergi într-un loc unde să câştigi bani şi gata, munca pentru mine înseamnă să faci ceea ce îţi place şi să te regaseşti în ceea ce faci.

 

Nu am scris povestea mea ca să impresionez pe cineva, nu îmi place să mă victimizez, dimpotrivă, urăsc acest lucru, însă am scris-o în ideea că poate să ajute pe cineva, care se regăseşte în cele trăite de mine dar nu găseşte curajul de a-şi lua viaţa în propriile mâini .

 

Ştiu ce înseamnă să îţi doreşti şi să nu ai, să nu ai posibilităţi, să fii discriminat, să cauţi de muncă ceva mai bun şi să nu găseşti, ştiu ce înseamnă să fii nevoit să te mulţumeşti pentru că altfel nu ai de ales, ştiu, pentru că le-am trăit şi eu toate astea.

 

Acum mă simt un alt om, investesc zilnic în mine, în curând îmi voi relua studiile şi îmi voi urma visele. Fiecare are o poveste de viaţă deosebită, însă a mea este specială pentru că este trăită de mine”, a conchis Mihaela Parlac.


Sursa: PRO TV
Citeste mai multe despre: ,

stiri pe acelasi subiect:

vezi mai multe stiri din Actualitate
    Stirile Pro TV iti recomanda
    Euro
    • Leu moldovenesc
      2.8 lei
    • Euro
      323 eur
    • Dolar S.U.A.
      323 usd
    • Leu romanesc
      323 ron
    • Rubla ruseasca
      4 rub
    • Hrivna ucraineana
      4 uah
    • Leva bulgara
      4 bgn