Cazul tragic de la Măgdăcești scoate în evidența eșecul statului în protejarea victimelor violenței domestice. Specialiștii spun că multe tragedii de acest fel pot fi prevenite dacă semnele de abuz ar fi recunoscute din timp, iar instituțiile ar reacționa mai ferm. În același timp, multe din femeile abuzate se tem să ceară ajutor, iar unele nu au unde să plece, din cauza că depind financiar de agresor.
Potrivit Biroului Național de Statistică, 7 din 10 moldovence, cu vârste cuprinse între 18 și 65 de ani, spun că au trecut printr-o formă de violență în familie – o proporție de peste două ori mai mare decât cea înregistrată în Europa.
Angelina ZAPOROJAN-PÎRGARI, DIRECTOAREA CENTRULUI DE DREPT AL FEMEILOR: „În Republica Moldova există o toleranță față de violență, în general, în societate și față de violența în familie.”
Specialiștii atrag atenția că abuzul nu începe, întotdeauna, cu o lovitură. Controlul, izolarea de familie și prieteni, umilirea, verificarea telefonului sau a banilor sunt primele semne. În timp, abuzul psihologic ia alte forme, cum ar fi violență fizică și abuzul sexual.
Angelina ZAPOROJAN-PÎRGARI, DIRECTOAREA CENTRULUI DE DREPT AL FEMEILOR: „Cel mai des totuși este violența psihologică. Este violența care este cel mai ușor de trecut cu vederea și este violența care este cel mai ușor de normalizat.”
ONG-urile care activează în acest domeniu îndeamnă femeile și fetele care se confruntă cu o formă de violență să ceară ajutor. Centrul Internațional La Strada pune la dispoziție Telefonul de Încredere pentru Femei și Fete. În prima jumătate a acestui an s-a înregistrat deja același număr de apeluri ca pe parcursul întregului an trecut: 2.800.
Daniela DABIJA, MANAGERUL TELEFONULUI DE ÎNCREDERE PENTRU FEMEI ȘI FETE: „Femeia are nevoie de suport. Acum a fost pregătită să facă un prim pas, înseamnă că trebuie să fim lângă ea, să o susținem și să îi explicăm mai multe. Ce se poate întâmpla, care sunt drepturile ei.”
După cazurile de violență, intens mediatizate, numărul apelurilor crește chiar și cu 300 la sută. Cu toate acestea, multe dintre victime nu ajung la poliție. Potrivit specialiștilor, unele spun că au fost dezamăgite de autorități, altele se tem de urmări, printre care răzbunarea agresorului.
Angelina ZAPOROJAN-PÎRGARI, DIRECTOAREA CENTRULUI DE DREPT AL FEMEILOR: „Dacă o femeie a sunat la poliție, deja nu mai vorbim de conflict. Pentru că într-un conflict părțile sunt pe picior de egalitate. Un conflict presupune găsirea unor soluții. Dacă a sunat femeia sau a sunat copilul la poliție, înseamnă că este un risc.”
În Republica Moldova, există ordine de restricție de urgență și ordonanțe de protecție, iar victimele pot fi plasate în centre specializate. Problema este însă ce se întâmplă după intervenția de urgență. Și asta pentru că majoritatea lor nu se pot descurca pe cont propriu, fiindcă depind financiar de partener.
Angelina ZAPOROJAN-PÎRGARI, DIRECTOAREA CENTRULUI DE DREPT AL FEMEILOR: „Ce face statul aici? Pentru asistența de urgență avem aceste centre. Poliția intervine, a emis ordinul. Dar ce se întâmplă mai departe? Este acest ordin eficient? Sunt aceste măsuri suficiente?”
Daniela DABIJA, MANAGERUL TELEFONULUI DE ÎNCREDERE PENTRU FEMEI ȘI FETE: „Ceea ce vedem ultimele 4-5 luni este că aceste centre sunt arhipline cu beneficiari și de a plasa de urgență devine tot mai complicat. Și înțelegem că ar fi bine ca ele să fie extinse.”
În Republica Moldova, anul trecut au fost înregistrate peste 23 de mii (ECRAN!!!) de sesizări privind violența în familie.
Diana AMBROS, REPORTER PRO TV: „Comisia care examinează cazurile de deces și leziuni grave în urma violenței a ajuns la concluzia că peste 70 la sută dintre situațiile cercetate ar fi putut fi prevenite. Anul trecut, au fost înregistrate 68 de cazuri grave de violență în familie. În urma acestor acțiuni violente, 13 femei au murit. Cu un an mai devreme, au fost 86 de cazuri grave și 21 de femei ucise.”
Reprezentanții ONG-urilor specializate cer schimbări urgente în legislație, instruirea continuă a polițiștilor și medicilor, dar și extinderea numărului de servicii pentru victime. Oferirea unui adăpost temporar nu este suficientă. Dacă o femeie trece printr-o formă de violență domestică poate găsi ajutor, printre care serviciul unic de urgență 112 și la Telefonul de Încredere pentru femei și fete 0 8008 8008.