Toamna, peste satele Moldovei se așterne un miros deosebit – cel de must proaspăt. În multe gospodării, un ritual străvechi – făcutul vinului – prinde viață și adună familia la un loc pentru câteva zile. Totul începe cu culesul strugurilor, continuă în zdrobitoare și se lasă la fermentat. Momentul culminant rămâne însă stoarcerea la teasc și turnarea vinului în butoaie pentru noul sezon.
În familia Jentimir, din satul Gura Galbenei, raionul Cimișlia, culesul strugurilor este momentul care reunește întreaga familie. De la mic la mare, se adună cu toții pentru a participa la recoltarea strugurilor.
Alexei JENTIMIR, LOCUITOR AL SATULUI GURA GALBENEI „Mulțumim Domnului că este roada așa frumoasă. Dați să culegem cât nu ne-a prins bruma.”
Pentru ca munca să meargă mai repede, fiecare își are rolul bine stabilit. Femeile culeg strugurii, cu grijă și răbdare, alegând fiecare ciorchine. E o muncă migăloasă, dar făcută cu drag, pentru că fiecare roadă poartă în ea munca unui an întreg.
Și dacă femeile culeg, bărbații se ocupă de partea mai grea a procesului și anume zdrobirea strugurilor.
Pentru o asemenea muncă nu e nevoie doar de putere, ci și de bună dispoziție. Iar Alexei Jentimir știe bine ce-i face munca mai ușoară – muzica.
O altă etapă importantă este tragerea vinului de pe drojdie, cunoscută în unele gospodării și drept tragerea vinului la teasc. Pentru a vedea cum se desfășoară acest proces, povestea continuă în satul Peresecina, raionul Orhei. Nicolae Buzu a venit să-și ajute soacra la această muncă.
Nicolae BUZU, LOCUITOR AL SATULUI PERESECINA „După cules, el se pune la fermentare și stă vreo 7 zile, când și cum, după timp. Dacă e soare afară el fierbe mai repede, dacă nu, mai mult timp. După ce a fiert se face acrișor și atunci deja îl guști, îi mai apeși în cadă. Când se începe a înăcri, îl tragem la teasc.”
Procesul a început cu spor, pentru că, spune Nicolae Buzu, să faci vin nu este deloc complicat, ci, dimpotrivă, îi aduce o satisfacție aparte. Vinul a fost scos din vasul în care a fermentat și turnat în teasc, unde a fost presat pentru a separa lichidul de resturile de struguri. Un pas simplu, dar esențial, pentru ca vinul să-și continue drumul spre forma sa finală.
Ana ERHAN, LOCUITOARE A SATULUI PERESECINA „Acum tineretul tot e dus peste hotare și au rămas cei mai în vârstă. Acum, la culesul poamei, ne-am ajutat toată mahalaua. L-am ajutat și pe Colea, pe ginere.”
După ce munca a luat sfârșit, a venit și verdictul.
„E bun, foarte bun.”
Așa se încheie, an de an, drumul strugurilor din vie în butoiul din beci. Iar tradiția, chiar dacă se schimbă odată cu vremurile, este transmisă mai departe din generație în generație. An de an, salvatorii transmit mesaje de avertizare. Mustul trebuie lăsat la fermentat afară, pentru că, în timpul procesului, se emană dioxid de carbon. Într-o încăpere închisă, poate deveni fatal.