Sunt 24 de ore din 24 alături de copiii lor, într-o grijă care nu ia niciodată pauză. Pentru mamele copiilor grav bolnavi, fiecare zi înseamnă medicamente, drumuri la medici, nopți nedormite și o teamă care nu dispare. Își adună toate puterile pentru a-și ține copilul bine, iar propriile nevoi rămân, de cele mai multe ori, undeva la urmă. Zi după zi, această povară le consumă trupul și sufletul și poate duce la epuizare profundă – un burnout despre care încă se vorbește prea puțin.
„24/24. Eu o hrănesc, eu o întorc, eu o schimb. Ea nu se mișcă, cum o pun așa stă.”
„De ce astfel de părinți ajung într-un burnout sau surmenaj?”
Elena dormise doar câteva ore, iar ziua începuse la fel ca în ultimii cinci ani. O verificase pe Valeria, pregătise aparatele, mâncarea specială și tot ce era nevoie pentru îngrijirea fiicei sale, diagnosticată cu atrofie musculară spinală.
La ai săi 5 ani, Valeria nu merge, nu vorbește, este hrănită prin sondă și e dependentă de aparate, dar cel mai mult, e dependentă de mama sa.
Elena GOLBAN, MAMA VALERIEI: „E foarte greu. 24/24 Valeria are nevoie de supraveghere. La noi nu există nu pot sau azi mi-e lene și nu-i fac proceduri, n-o pun la ventilator sau nu o hrănesc din 3 în 3 ore.”
Și Alina își trăiește viața între ședințele de terapie, crizele provocate de autismul fetei sale și disperarea că tot ce face nu e suficient.
Alina CHIRIAC, MAMA UNUI COPIL DIAGNOSTICAT CU AUTISM: „Ca femeie, am uitat că sunt femeie...Ca mamă, să spun că este greu – este puțin spus...”
În spatele îngrijirii permanente a copiilor cu dizabilități severe se ascunde o problemă despre care se vorbește prea puțin: epuizarea părinților care le sunt alături zi și noapte. Pentru unele mame, oboseala depășește cu mult lipsa somnului și se transformă într-o stare care le afectează sănătatea, relațiile și chiar puterea de a mai avea grijă de ele însele.
Ina CRASNOJON, PSIHOLOG - PSHIHIATRU: „Foarte des auzim că mamele ajung în ardere emoțională, că ajung în surmenaj, este din cauza că trăiesc continuu un stres în corp, o stare de anxietate, frica continuă că nu voi face suficient pentru copilul meu, astfel încât să-i ofer suportul necesar.”
Statul spune că lucrează la soluții pentru a reduce epuizarea părinților. Una dintre acestea este Serviciul Respiro, oferit în cadrul Centrului de plasament pentru copii din Chișinău.
Natalia GÎNGA, REPORTER PRO TV: „Părinții își pot lăsa aici copiii pe o perioadă de 30 de zile, timp în care se pot restabili fizic, dar cel mai important - emoțional. Suntem acum în camera de joacă, unde copiii petrec o bună parte a zilei, de asemenea instituția oferă o gamă largă de servicii.”
Vasile CUȘCA, SECRETAR DE STAT, MINISTERUL MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE: „Respiro este pentru mamele și persoanele care îngrijesc copiii cu dizabilități severe sau asistenții personali care, atunci când au nevoie de un răgaz, un respiro sau a intervenit o problemă de sănătate la îngrijitor și nu are unde-l referi, noi putem să oferim aceste servicii.”
Potrivit Ministerului Muncii și Protecției Sociale, serviciile sociale „Respiro” funcționează în municipiul Chișinău și în raioanele Cimișlia, Orhei, Ungheni, Fălești, Călărași, Telenești, Rezina, Rîșcani, Criuleni și Cahul. În țara noastră avem peste 13 500 de copii cu nevoi speciale, dintre care peste 6 mii sunt cu grad sever de dizabilitate.