Pentru majoritatea, un gol, o pasă reușită sau o aruncare la coș pot părea gesturi simple. Pentru copiii cu dizabilități, un asemenea moment este o victorie în sine. De peste trei ani, o organizație din capitală le oferă copiilor cu autism, sindrom Down și alte dizabilități un loc în echipă și șansa de a se dezvolta prin mișcare. Părinții spun că rezultatele se văd, iar fondatoarea își dorește ca proiectul să beneficieze și de susținerea autorităților.
Pe acest teren, fiecare reușită este încurajată, iar atunci când nu le iese din prima, copiii mai încearcă o dată.
„Mie îmi place să joc baschet și să arunc mingea în coș și îmi place să joc fotbal și să bat mingea în poartă. Eu vin ca să fiu mai bun și ca să încerc de toate.”
Ideea acestor antrenamente a pornit de la o mamă care a înțeles din propria experiență cât de importantă este mișcarea pentru copiii cu nevoi speciale.
Irina, FONDATOARE ASOCIAȚIE: „La început, nu credeam că vom reuși. Eram doar eu, fiul meu, familia mea și câteva mămici care au avut încredere în mine. În trei ani, am ajuns de la trei-patru familii la peste 160. Cred că acest lucru spune multe.”
Pentru părinți, schimbările se văd și dincolo de teren. Unii spun că micuții lor sunt mai activi, mai comunicativi și mai dornici să participe la activități alături de alți copii.
„Ne simțim nemaipomenit dacă sincer. Ne simțim în familia nostră.”
„Altă oportunitate la noi nu prea avem unde să mergem, dar aici am format o comunitate foarte frumoasă și el mereu este foarte fericit când vine aici.”
La antrenamente participă, în funcție de perioadă și de vreme, între 30 și 40 de copii. Fiecare are propriul ritm, iar exercițiile sunt adaptate astfel încât nimeni să nu fie lăsat în urmă. De trei ani, cel care îi îndrumă este Igor. Și el este tatăl unui copil cu nevoi speciale și a acceptat să se implice voluntar în acest proiect.
Igor BULGAR, ANTRENOR VOLUNTAR: „O fac din plăcere, o fac pentru că acești copii au nevoie să fie integrați în societate. De la început a fost foarte greu, dar le mulțumesc foarte mult părinților care sunt aici. Ei își cunosc în primul rând copiii și de asta apelez și la ei și așa ajung la copiii lor.”
Din primăvară până în noiembrie, copiii se antrenează de trei ori pe săptămână, pe terenurile oferite gratuit de Federația de Fotbal. Iarna, însă, antrenamentele devin o provocare. Organizația nu are propria sală și trebuie să caute de fiecare dată un spațiu în care copiii să poată continua să facă sport.
Irina, FONDATOARE ASOCIAȚIE: „Ne-am dori să fim remarcați de autorități și să beneficiem de sprijin. Am vrea să putem să-i oferim un salariu antrenorului nostru. Ne dorim și o sală proprie, unde să putem veni și să ne antrenăm. Avem foarte mulți copii și nu ne ajunge spațiu, nu ne ajunge timp.”
Dincolo de sport, fondatoarea își dorește ca acești copii să aibă cât mai multe ocazii să iasă în lume, să participe la spectacole, să meargă la teatru și să cunoască alți copii. Pentru că incluziunea nu se învață doar din vorbe, ci se construiește prin fiecare întâlnire, fiecare activitate și fiecare ușă care li se deschide.