O echipa de cercetatori neo-zeelandezi incearca o alta abordare pentru a stabili daca exista sau nu legendarul monstru din Loch Ness. In loc sa-l urmareasca in adancuri sau sa incerce sa-l prinda in plasa, ii cauta ADN-ul.
Daca Nessie exista, cu siguranta a lasat urme genetice în apa, spun oamenii de stiinta.
Turistii plimbati cu vaporasul pe Loch Nees spera ca vor avea parte de o întâlnire memorabila. De ce n-ar da, chiar ei, nas în nas cu creatura; care - spun legendele - s-ar ascunde în apele acestui lac situat la aproximativ 240 de kilometri, nord, de Edinburgh?
Povesti despre aparitiile din Lloch Ness aprind imaginatia oamenilor de secole. Dar, abia în ultimul veac, odata cu aparitia fotografiei, asa-zisul monstru a dobândit faima mondiala; si a devenit unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Scotiei.
Una dintre cele mai vehiculate teorii afirma ca Nessie ar fi o fosila vie, un plesiozaur cu gât lung care, cumva, a supravietuit din epoca dinozaurilor. O alta teorie sugereaza prezenta unui peste, un sturion, care a crescut peste masura.
Sunt, bineînteles, si multi sceptici, care cred ca presupusele aparitii ale mosntrului sunt doar farse, bine orchestrate, sau fenomene optice care pot fi explicate prin trunchiuri de copaci plutitoare sau vânt puternic.
Profesorul Neil Gemmell spune ca nu crede în existentza unui monstru în Loch Ness, dar crede în stiinta.
Neil Gemmell, profesor la Universitatea Otago: „Mergem la Loch Ness, prelevam esantioane de apa, filtram apa, extragem materialul organic din fiecare proba si extragem ADN-ul. Apoi comparam aceste secvente ADN cu tot ce exista în bazele de date din întreaga lume. Este aceasi metoda a compararii secventelor genetice folosita de criminalistii din CSI, sau alte showuri de care ati auzit. Iar în cazul monstrului din Loch Ness, desigur, vom testa si ipotezele lansate pâna acum, daca este sau nu gigantica creatura reptiliana, acoperita, cu solzi, pe care unii pretind ca ar fi zarit-o.”
Orice creatura ar înota prin Loch Ness lasa în apa fragmente minuscule de ADN - explica cei din echipa stiintifica.
Mark Stoeckle, cercetator: „Daca un animal traieste în apa, urmele ADN-ului sau se vor afla în apa. Asa ca în loc sa încercam sa-l prindem în plasa sau sa trimitem un submarin în cautarea lui, mai bine colectam esantioane de apa.”
Mai ales ca Loch Ness, lacul format pe o falie tectonica, este imens. Are adâncimea maxima de 220 de metri, si 8,3 kilometri cubi de apa. Adica ar cuprinde toate lacurile din Anglia si Tara Galilor.