Doua decenii au trecut de cand virusul cunoscut drept SARS a aparut in China, facand sute de victime si declansand o panica atat de mare incat a dat fiori economiei globale. Coronavirusul care provoaca acum haos in China ar putea sa fie si mai periculos pentru stabilitatea economiei globale, relateaza CNN.

Efectele epidemiilor asupra economiei mondiale, de la SARS la coronavirus

China a devenit o parte indispensabila a economiei globale de la epidemia de SARS din 2003. De atunci, ea a devenit o „fabrica” mondiala, fiind principala producatoare a numeroase dispozitive si bunuri de uz general si principala generatoare de cerere pentru bunuri precum petrol sau cupru.

China este, de asemenea, tara in care exista sute de milioane de consumatori instariti care achizitioneaza bunuri de lux. Economia Chinei reprezenta aproximativ 4% din economia mondiala in 2003. Astazi, ponderea ei a ajuns la 16%.

SARS a imbolnavit 8098 de persoane si a ucis 774 inainte sa fie adus sub control. Noul coronavirus, originar din orasul central Wuhan, a ucis deja peste 900 de persoane si a infectat peste 40.000 in cel putin 25 de tari si regiuni. Autoritatile chineze au ajuns pana la a inchide Wuhan si un numar important de orase, insa virusul nu a putut fi inca adus sub control.

„Epidemia are potentialul de a crea perturbari severe ale economiei si dislocari ale pietei. Dar nivelul acestui impact nu va putea fi determinat cu usurinta pentru ca nu stim, pentru moment, cat de mult se poate raspandi si evolua acest virus. Comportamentul guvernelor in fata acestei crize este, de asemenea, relevant”, spune Neil Shearing, economist-sef la Capital Economics.

Globalizarea si interconectarea economiilor amplifica efectele economice ale epidemiilor

Globalizarea a facut in asa fel incat lanturile de distributie sa treaca prin granite, facand ca economiile tarilor sa fie din ce in ce mai interconectate. Principalele banci nationale au folosit deja multe dintre instrumentele necesare pentru a lupta impotriva crizelor economice din 2008 pana acum, iar nivelul datoriilor publice la nivel global nu a fost niciodata mai ridicat.

De asemenea, cresterea in intensitate si influenta a nationalismelor va face din ce in ce mai complicata coordonoarea unui raspuns coerent la nivel global, daca va fi nevoie de unul. Pana acum, virusul deja a inceput sa afecteze lanturile de furnizare si sa perturbe companii.

Fabricile de masini din China vor ramane inchise si dupa Anul Nou Chinezesc din cauza coronavirusului, fapt ce va afecta un numar semnificativ de companii din acest domeniu. Conform acestora, productia va fi scazuta cu cel putin 15% in primul sfert al acestui an.

Producatorii de bunuri de lux care depind de consumatorii chinezi, fie din tara fie din strainatate, sunt, de asemenea, afectati. Zeci de companii aeriene si-au anulat zborurile in si spre China, fapt ce le va afecta puternic profiturile.

Insa mai mult decat orice, cea mai mare problema este la nivelul distributiei. Economistii spun ca nivelul actual de perturbare nu este inca extrem de periculos, iar daca epidemia incepe sa intre sub control, atunci efectul va fi minimal – o incetinire moderata a economiei chineze in primul sfert al acestui an si o scadere a ritmului de crestere al economiei globale.

Daca coronavirusul continua sa se raspandeasca, insa, prejudiciile aduse economiei mondiale vor creste considerabil si rapid. Mohamed El-Erian, consilier economic, a spus pentru CNN ca este foarte ingrijorat de potentialele efecte „in cascada” ale virusului asupra economie.

„Mai intai, epidemia poate paraliza din punct de vedere economic regiunea de unde a pornit. Apoi, dupa ce se raspandeste, ea afecteaza comertul intern, consumul, productia si miscarea populatiei. Daca virusul nu este adus sub control, atunci procesul se extinde mai departe, inclusiv la nivel regional si international, perturband comertul, lanturile de distributie si calatoriile”, a spus el.

Este dificil pentru economisti sa isi dea seama cat ne-ar putea costa o epidemie generalizata pentru ca astfel de fenomene au caracteristici foarte specifice. Bolile, insa, pot fi mult mai periculoase decat dezastrele naturale precum uragane, tsunami sau alte evenimente greu de prevazut, cunoscute drept „lebede negre”.

Conform unui studiu realizat de Banca Mondiala, o epidemie severa ar putea duce la pierdere economice de aproape 5% din PIB-ul de la nivel mondial, ceea ce inseamna peste 3 trilioane de dolari. Pierderile produse de o epidemie ceva mai putin intensa, precum cea de H1N1 din 2009 pot si ele sa duca la pierderi de 0,5% din PIB-ul de la nivel global.

„Efectele unei potentiale pandemii, asemanatoare cu un razboi mondial”

„O pandemie severa ar putea sa semene cu un razboi mondial in ceea ce priveste efectele sale rapide, profunde si raspandite”, a evaluat Banca Mondiala intr-un raport din 2013.

Guvernul Chinei a inceput deja sa caute solutii pentru a evita eventuale probleme economice produse de raspandirea coronavirusului. Banca Nationala a Chinei a injectat cantitati imense de bani in piete pentru a putea elimina presiunea care exista asupra bancilor si debitorilor. Autoritatile chineze au anuntat, de asemenea, mai multe taieri de taxe si subventii pentru a ajuta consumatorii.

China este, insa, mult mai vulnerabila in fata unei crize fata de acum 17 ani, in timpul epidemiei de SARS – datoria sa publica este mult mai mare, se afla in plin razboi economic cu unul dintre principalii sai parteneri comerciali, iar cresterea sa economica a inceput sa incetineasca deja de cativa ani.

Analistii se asteapta ca autoritatile chineze sa renunte la strategia lor de a pastra deficitul sub control si sa inceapa sa pompeze lichiditati direct in economie. La nivel global, insa, aceste masuri sunt problematice. Marile puteri financiare ale lumii sunt extenuate dupa un deceniu de lupta impotriva cresterii anemice produse dupa marea criza financiara.

Nivelul deficitului a crescut semnificativ in Statele Unite, Japonia si tari importante ale blocului european precum Italia, limitand, astfel, spatiul de manevra existent in ceea ce priveste stimulii fiscali pe care aceste tari ii pot folosi in cazul unei noi crize majore.

Sursa: