Pacientii COVID pozitivi in stare grava si extrem de grava sunt tratati in sectii specializate de terapie intensiva la doua cele mai mari spitale din tara. Astazi intram in una din sectiile in care pacientii sunt intubati, conectati la aparate, imobilizati sau sedati medicamentos. Aici se da o lupta reala pentru viata - o lupta in care, pentru o viata de om, se sacrifica o echipa intreaga de lucratori medicali, scrie report.md
Inainte de a trece, impreuna cu fotoreporterul, din "zona curata" in cea "galbena" si, ulterior, in "zona rosie", suntem preluate de asistenta superioara, Natalia Turcanu, si instruite cum sa imbracam combinezonul, ce avem voie sa atingem si ce nu in „zona rosie” si ce trebuie sa facem la iesire, inainte de dezechipare...
Ne-au condus in fata unui perete improvizat dintr-o stofa verde, pe care scrie „Intrare” si ne-au ordonat sa asteptam. Abia atunci am simtit cum patrunde frica pe sub combinezon, accelerandu-mi ritmul inimii. Cand eram pe punctul de a intra in panica, aud vocea asistentei undeva in spatele meu:
- Intrati!
Trecerea din „zona galbena” in cea rosie se face printr-un coridor, despartit de doua paravane din stofa verde. Am trecut mai intai de unul. Apoi inca unul... Si am intrat.
In Sectia Terapie Intensiva 2 COVID de la Spitalul Clinic Republican „Timofei Mosneaga” din Chisinau lupta acum pentru viata 9 persoane. Una este sedata medicamentos, iar alta va fi scoasa din sectie in cateva momente. E vie!
Dinu Condrea este seful Sectiei Terapie Intensiva COVID 2. Cu trei luni in urma, sectia avea o alta denumire: Terapie Intensiva - Chirurgie Generala si Toracala.
Sectia Terapie Intensiva 2 COVID SCR / FOTO: Report.md
Pe primul pat de langa usa, conectat la aparatul de ventilare artificiala, in stare grava, il vad pe primul pacient. Este un medic oftalmolog. A fost adus recent de la Cahul. „E un caz grav. Facem tot posibilul”, imi spune Dinu Condrea. Pacientul aproape ca nu misca. Imi dau seama ca e constient doar pentru ca uneori, ne urmareste cu privirea. La un moment dat chiar a miscat mana dreapta.
Pe patul de alaturi - un alt pacient. E tanar. Si el e in coma indusa. Sta nemiscat, cu capul lasat spre umarul stang. Pe langa COVID-19 si complicatiile de pe urma virusului, pacientul are patologii pulmonare foarte grave: pneumotoraxul bilateral spontan. Ca sa nu simta durerea, i-a fost indusa coma. Nu simte nimic. Doarme. Nici macar pleoapa nu-i tremura. Corpul lui e ca o masina conectata la celelalte masinarii din jurul lui. Cablurile, sondele si furtunurile care i-au fost introduse in diferite parti ale corpului il mentin in viata, iar fiecare repriza de aer pompata in plamanii lui si fiecare picatura de lichid care ii este injectata in organism ii cresc sansele de supravietuire.
In artera de la gat i-a fost introdus un cateter prin care i se face plasmafareza. Aceasta procedura este folosita, de obicei, la pacientii extrem de gravi. Se extrage plasma rea si se introduce plasma curata, convalescenta sau antistafilococica. Altfel spus, sangele pacientului trece printr-o centrifuga care desparte plasma de concentratul eritrocitat (component sanguin obtinut din sange total, eliminand o parte din plasma, fara alte modificari). Eritrocitele sunt pompate inapoi in organismul uman, iar plasma ramane. Respectiv, orice eroare, orice greseala poate genera o hemoragie sau coagulare. De aceea, alaturi de pacient, mereu sta de veghe cineva din lucratorii medicali.
Sangele este compus din plasma, eritrocite si trombocite. In plasma se afla radicalii liberi, radicalii toxici si citochinele care agraveaza situatia pacientului. Pentru a fi ajutat sistemul imunitar si organismul pacientului se face plasmafereza. Plasma cu toate toxinele se arunca, iar in loc se introduce plasma proaspat congelata sau convalescenta de la pacientul care deja a fost bolnav.
In picioare, nemiscata, privind la monitoare si la aparatul care curata plasma pacientului, sta o asistenta de statura mica.
Cat ceilalti medici si asistenti se muta de la un pacient la altul, ea sta parca inmarmurita alaturi de pacientul in coma. Combinezonul este prea mare pe ea, asa ca atunci cand se deplaseaza spre un alt pacient, apuca cu ambele maini de faldurile pantalonilor si ii tine ridicati - asa cum apuca, pana acum cateva luni, faldurile unei rochii vaporoase.
Dinu Condrea: Aici toti pacientii sunt in stare grava. Boala e absolut imprevizibila si nu stim ce va fi maine. Este o categorie de pacienti la care, in 24 de ore, starea de sanatate poate degrada atat de tare incat este trecut la ventilare artificiala ori la masca CPAP (din limba engleza – Constant Positive Airway Pressure) - modul de ventilatie artificiala pulmonara cu presiunea continua care ofera un flux constant de aer sub un anumit algoritm de presiune in caile respiratorii printr-un tub flexibil si o masca nazala (sau nas-orala). Astfel, aparatul nu permite cailor respiratorii sa se blocheze, furnizand fluxul de aer continuu.
Pe patul de alaturi este un pacient constient. In stare grava, dar constient. A fost intubat. Detubat. Iarasi intubat. Apoi deconectat de la aparatele de ventilare artificiala si trecut la masca CPAP. Nu-si aminteste prin ce a trecut si asculta atent tot ce ne poveste medicul despre cum a fost readus el la viata. Din discutia noastra el afla ce s-a petrecut in cele cateva zile cat a fost inconstient.
- Ce inseamna „intubat”? – intreba el aproape indescifrabil.
- Intubat? Un tub in gura, in gat. Va amintiti?
Nu-si aminteste. Isi ridica usor capul si se uita spre noi.
- Va ajunge aer? Va odihniti bine? Peste jumatate de ora o sa va intoarcem pe partea cealalta.
Dinu Condrea: Luptam si cu bolile concomitente ale pacientului, care, din pacate, ne complica foarte mult situatia. Are diabet zaharat decompensat, hipertensiune, obezitate de grad 3. In plus, are si apnee de somn, adica uita sa respire cand doarme.
Langa fiecare pat este cate un aparat de ventilare si, in cazul in care monitorul le da de stire ca pacientul nu respira, ori face apnee, ori se desatureaza (scade nivelul oxigenului din sange), este conectat imediat la aparat. Personalul se afla 24/24 in Terapie Intensiva si intervine imediat daca starea unui pacient se agraveaza brusc.
Dinu Condrea: Cei de aici lupta pentru fiecare zi de viata. Situatia e critica. Lumea de afara nu intelege, dar situatia e foarte rea. Cei care neaga existenta virusului, dupa ce ajung aici isi schimba viziunea. O buna parte din cei care ajung aici spun: „nici nu am crezut ca o sa ajung si eu aici”. Uitati-va la ei in ce situatie sunt. Medicii lupta pentru fiecare viata. Aceasta este datoria noastra si muncim cu daruire, altfel, credeti-ma, nu ne-ar tine niciun salariu. Aici conteaza si dorinta pacientului de a trai, de a lupta pentru viata lui. Speranta ca va invinge virusul il ajuta foarte mult. Cand pacientul vine deprimat...
Fiecare aparat de la capul pacientului este incarcat cu seringi automate. Fiecare seringa este incarcata cu un anumit preparat si fiecare are programata viteza si cantitatea pe care trebuie sa i-o administreze pacientului pe parcursul a 30 de minute, o ora sau 24 de ore.
FOTO: Report.md
Report.md: In cazul acestor pacienti, aparatele respira pentru ei?
Dinu Condrea: Da. Plamanii lor sunt decompensati total. Fara suport ventilator ar muri. Dupa cum vedeti, pacientii nu stau doar pe spate. Nu o sa vedeti niciunul pe spate. Toti pacientii sunt pozitionati pe stanga, dreapta sau semiculcati. Chiar daca sunt conectati la aparat, chiar daca sunt in coma indusa, pacientii sunt repozitionati permanent.
Report.md: Cine ii intoarce?
Dinu Condrea: Personalul medical.
Report.md: Daca sufera de obezitate, cate persoane il repozitioneaza?
Dinu Condrea: Trei-patru.
Report.md: Si ei nu simt ca sunt intorsi?
Dinu Condrea: Nu.
Report.md: Deci ei, practic, toti sunt inconstienti.
Dinu Condrea: Nu, doar cei care sunt conectati la aparatele de ventilare. In rest, dupa cum vedeti, pacientii sunt constienti. Puteti vorbi cu ei.
Cei mai multi pacienti nu tin minte nimic din ceea ce li s-a intamplat. Dupa detubare, ei sunt stresati. Treptat, uita ca au fost conectati la aparatul de ventilatie artificiala. Sunt internati in stare grava. Uneori, medicii au la dispozitie doar cateva minute pentru a-i stabiliza, pentru a-i readuce la parametrii normali. Aproape fiecare pacient care ajunge aici, este intubat imediat. Foarte rar se intampla ca un pacient in stare grav-medie sa nu necesite ventilare artificiala. Hipoxia la care au fost supusi in cele doua-trei zile pana ajung aici le afecteaza creierul si functia de memorie. Respectiv, nu-si amintesc nimic din „drumul” spre lumea cealalta. Nu stiu cum au fost salvati, cum au inspirat primul gat de aer fara ajutorul aparatului. In 90 la suta din cazuri, nu-i tin minte nici pe medici reanimatologi.
Cand au inceput sa primeasca pacienti cu COVID, lucratorii medicali se temeau. Sarcina lor era sa lupte pentru a salva pe altcineva si, totodata, sa nu se infecteze. Treptat, s-au obisnuit. Au intrat in ritmul pandemiei. Se tem mai mult in exterior, afara, decat in Sectie.