Ascuns in camaruta mica de la poarta spitalului, paznicul se uita ba la ceas, ba in telefon, ba pe fereastra, pentru ca niciun vizitator sa nu intre pe teritoriul spitalului, scrie sanatateinfo.md.
Interzis. Carantina. Si, cine-ar putea sa vina asa dimineata, cand nici macar pasarile nu s-au trezit? El stie, diminetile de obicei sunt linistite. Ambulantele cu micutii pacienti COVID incep sa vina dupa ce soarele rasare, dupa ce el isi bea cafeaua, dupa ce vin toti lucratorii medicali, dupa ce ii intampina si ii saluta. El stie ca fiecare copil care iese pe aceasta poarta este o victorie a unei echipe intregi de medici.
Si el ii vede, pe fiecare medic venit cu noaptea in cap la spital. Ii vede plecand noaptea tarziu. Vede fiecare copil adus cu ambulanta. Ii vede si cand pleaca, pe picioarele lor, sanatosi. Pierdut in gandurile lui, nu aude ambulanta care ajunge si opreste la cativa centimetri de bariera. Tresare cand peste linistea diminetii se aude sirena. Ridica imediat bariera si iese pe prag sa o intampine. O urmareste cu privirea pana se ascunde dupa colt si ajunge la sectia Primiri Urgente.
Cei din Unitatea Primiri Urgente de la spitalul Clinic de Boli Contagioase pentru Copii au inceput pregatirile imediat ce au auzit sirena ambulantei. Diana Vlad, sefa Unitatii, a iesit din Terapie Intensiva si, alergand, s-a indreptat imediat spre prima fereastra care iese spre curte. S-a ridicat pe varfurile degetelor, in asteptarea ambulantei, pentru a vedea daca medicii de pe ambulanta sunt echipati cu combinezoane. Asta ar insemna ca au in masina un pacient COVID-19 pozitiv si ca ea va trebui sa isi puna echipamentul special.
De cum s-a deschis usa ambulantei si din ea au iesit doi medici in combinezoane, fara sa mai astepte, Diana alearga in biroul de alaturi unde stau cladite, unul peste altul, seturi de echipamente sterile. Insfaca unul, il deschide si incepe sa se „impacheteze”. Mai intai combinezonul, apoi boneta, care ii ascunde orice fir de par. Apoi masca si respiratorul. Trage peste boneta gluga si imbraca manusile. Apoi inca o pereche de manusi. Se priveste fugitiv intr-o oglinda mica, pe piciorus si fuge in biroul de alaturi, unde va fi adus micul pacient.
![]()
Primul contact intre medicii de pe ambulanta si cei din spital are loc prin sticla usilor. Pentru a fi auziti, vorbesc tare.
- Ce-ati adus?
- De la Ignatenco suntem. O mama si un copil. Ambii poztivi. Sa intram? striga de dupa sticla medicul de pe ambulanta.
- Bun. Intrati si inchideti usa.
Din ambulanta coboara mai intai baietelul. Ezita sa faca un pas in fata, dar mama lui, care coboara dupa el il impinge usurel in fata. Copilul se uita la medicii din interiorul spitalului, echipati si ei din cap pana in picioare, care il privesc prin ochelarii de protectie si prin peretele de sticla , asteptandu-l langa usa. Pentru o fractiune de secunda, copilul se opreste in loc, dar mana sigura a mamei sale il impinge inainte. Si el paseste incet, uitandu-se speriat prin parti.
Ajuns in fata Dianei Vlad, Alexandru incepe sa planga. Se tine strans de mama lui, urmarind-o cu privirea, totodata, si pe doctorita.
- Mama nu se duce. Mama ramane cu tine, ii sopteste ea incet.
- Nuuuuu, suspina Alexandru.
- De ce strigi, mai Alexandru, ca nu-ti facem nimic, i se adreseaza vesel asistenta medicala din cabinet.
Cu doua masti pe fata, ochelari de protectie si combinezon este mai greu sa castigi increderea unui copil, pentru ca sa te lase sa-l examinezi. Chiar si zambetul medicului ramane ascuns in spatele mastii si a respiratorului. In asa situatie, pentru a-l convinge pe copil, medicul conteaza doar pe vocea lui. Si Diana Vlad incepe sa-i vorbeasca. Calm. Cald. Zambind. Glumind.
In cabinet se face liniste si se aude doar fosnet de combinezon. Alexandru este examinat, ba chiar o lasa de Diana Vlad sa-i masoare si temperatura. Totusi, fara sa se dezlipeasca de mama lui.
Diana Vlad: Majoritatea copiilor nu se tem, dar pentru ca sunt tare curiosi, atunci cand ne vad in combinezoane ne intreaba daca suntem baieti sau fete. De obicei, atunci cand vin la noi, cei mai mici se tem si se agata de gatul mamei. Vorbim cu ei pana ne accepta.
Dupa examinarea copilului urmeaza dezechiparea, conform protocolului, si abia dupa aceasta, fara combinezon si ochelari, Diana iese in Zona curata. In timp ce completeaza fisele medicale de stationar ale celor doi pacienti, mama si copil, in fata Unitatii parcheaza alte doua ambulante.
- Diana Victorovna, mama si copilul il punem in sectia trei?, intreaba asistenta medicala care sta langa Alexandru si mama lui.
- Da.
Pacientii cu infectie confirmata COVID-19 sunt internati in sectia trei. Celor care inca nu le-a venit confirmarea sunt plasati in sectia doi.
Dintr-o ambulanta coboara o mamica insotita de doi copii. Fetita, de vreo 10 ani, cara in spate un rucsac mare, violet. Fratele ei, de vreo cinci ani, o urmeaza peste tot ca o umbra. Cu un rucsac si mai mare in spate, mama lor ii urmeaza in biroul unde ii asteapta Diana Vlad. Echipata, iarasi, intr-un alt set de echipament steril.
Mamica este confirmata pozitiv, iar copiii sunt doar suspecti. Pana au fost examinati si li s-a facut fisa de spitalizare, a venit si confirmarea pozitiva pentru copiii suspecti.
- Iiiii, este confirmat deja? Unde-i ducem dar? Tot in sectia trei?, intreaba asistenta medicala
- Da, ii raspunde din mers Diana Vlad.
Pe Diana o asteapta afara doua ambulante cu pacienti, asa ca, dupa ce se duce iarasi in biroul cu echipamente, insfaca unul din ele si incepe echiparea. Aceeasi procedura la fiecare pacient.
- Zece pacienti inseamna zece echipari. Si zece dezechipari. Iata Dvs. sunteti de cateva minute in echipament, dar deja va sufocati. Noi lucram in ele toata ziua. Si daca cu echipatul este mai simplu, dezechiparea este complicata, pentru ca trebuie sa o facem corect. In plus, de fiecare data folosim solutii dezinfectante.
![]()
Echiparea mea si a fotografului in combinezoane a fost monitorizata de Diana Vlad. Inainte de a ne scoate pe holul spitalului ne-a examinat minutios, iar pe parcursul timpului cat ne-am aflat la spital, plimbandu-ne dintr-o sectie in alta, a stat doar cu ochii pe noi. Ne-a protejat, poate pentru ca stia ca in goana dupa o poza putem face o greseala.
- Pacientii adusi acum cu ambulanta circula pe afara. Sunt confirmati pozitiv. Nu incalcati normele care nu trebuie incalcate pentru o poza reusita cu o ambulanta. Afara nu iesiti. Afara sunt bolnavi COVID pozitivi. Eu sunt la serviciu si imi asum riscul. Dar voi? Voi pentru ce sa riscati?...
Si n-am iesit. Pentru fotograf a fost insa o incercare sa faca poze prin sticla usii, avand si ochelarii transpirati. La un moment dat a recunoscut ca face poze aproape la nimereala, pentru ca nu vede nimic prin ochelari. Cu zece randuri de transpiratie pe noi, sufocandu-ne cu cele doua masti pe fata si sticlele ochelarilor transpirati, pentru cateva ore am fost in pielea unui lucrator medical si am vazut cum se lucreaza in linia intai. Infernal.
Dintr-o ambulanta iese o fetita de vreo 5 ani. Il lasa pe medicul de pe ambulanta sa o ia de mana si intra ambii in Unitatea Primiri Urgente. Fetita este COVID-19 pozitiva.
![]()
Din alta ambulanta iese o fetita de vreo 14 ani, fara vreun insotitor. Dupa examinare, asteapta sa fie preluata de asistenta si este dusa in sectie. Fetita este COVID-19 pozitiva.
Afara, la o distanta una de alta, au parcat inca doua ambulante
In ambulanta cu usile deschise, o fetita de vreo zece ani, cu sapca si o gentuta Winx asteapta sa fie chemata. Coboara cand unul dintre medicii de pe ambulanta ii spune ca este randul sau sa intre. Cei doi medici o insotesc in interior, ducandu-i gentile cu lucrurile personale. Fetita este COVID-19 pozitiva.
In prima sectie in care intram sunt internati 12 copii COVID-19 pozitivi. Cel mai mic pacient are opt luni, iar cel mai mare - 42 si este parintele unuia dintre copii. Virusul nu alege varsta, ne spune Tatiana Stirbu. Fiecare copil impreuna cu parintele lui sunt repartizati in boxe din care nu ies pana cand testul lor iese negativ.
![]()
Unii copii numesc asta „puscarie”. Si, intr-un fel, au dreptate.
CITESTE MAI DEPARTE PE SANATATEINFO.MD


