A trecut deja ceva vreme de cand urmaresc razboaiele culturale, de la o distanta sigura. Chestiunile in dezbatere sunt uneori interesante. Insa natura feroce, distrugatoare de cariere, a confruntarilor m-a descurajat sa ma implic efectiv in dezbatere, transmite hotnews.ro.
Am ramas in schimb pe banda mea geopolitica, evitand subiecte explozive precum baile pentru transsexuali in favoarea unor teme relativ ne-controversate, cum ar fi Brexit sau razboiul nuclear.
Sunt nevoit acum sa conchid cu reticenta ca spatiul meu sigur, al geopoliticii, se contopeste cu cel al razboaielor culturale. Priviti discursurile lui Vladimir Putin. Justificarile prezentate de conducatorul rus pentru invadarea Ucrainei nu sunt bazate exclusiv pe considerente de securitate sau istorice. Putin prezinta tot mai mult razboiul din Ucraina ca parte a razboaielor culturale.
In discursul lui din 30 septembrie, menit a celebra anexarea de catre Rusia a patru regiuni ucrainene, Putin a acuzat Occidentul ca „se indreapta catre satanism” si ca „ii invata pe copii deviatia sexuala”. El a sustinut ca „luptam sa ne protejam copiii si nepotii de acest experiment pentru schimbarea sufletelor lor”.
Aceste argumente nu sunt destinate doar - ori poate nici macar in principal - rusilor. Putin curteaza o categorie importanta din Vest - conservatorii culturali care sunt intr-atat de dezgustati de presupusa decadenta a propriilor societati incat sunt atrasi de Rusia lui Putin.
In ajunul razboiului din Ucraina, Steve Bannon, fost strateg principal al lui Donald Trump, declara in podcast-ul sau: „Putin nu e woke. E anti-woke.” La care Erik Prince, cel pe care-l intervieva, a replicat: „Poporul rus inca stie la ce toaleta trebuie sa intre”.
Cam tot pe atunci, Tucker Carlson, probabil cel mai influent prezentator TV pro-Trump din America, isi indemna audienta sa se intrebe: „A fost Putin vreodata rasist? [...] Incearca el sa lichideze crestinismul?”
„Razboiul anti-woke” este acum indiscutabil un element definitoriu al politicii Partidului Republican (GOP). In privinta acestor chestiuni, multi republicani se simt mai apropiati de Putin decat de democrati. Jacob Heilbrunn, un analist patrunzator al conservatorismului american, mi-a spus recent ca aripa de extrema dreapta a GOP „il vede pe Putin ca pe un aparator al valorilor crestine traditionale si un opozant al LGBTQ, un opozant al transsexualilor si un opozant al slabirii virtutilor masculine care sunt raspunzatoare de ascensiunea Vestului”.
Ted Cruz [senator republican - n.trad.] a redistribuit in 2021 pe Twitter un clip care compara o reclama ruseasca de recrutare, plina de soldati musculosi rasi in cap, cu una americana in care aparea o femeie soldat crescuta de un cuplu de lesbiene. Cruz opina: „Poate ca o armata woke, emasculata, nu e cea mai buna idee”.
Performanta dezastruoasa a armatei ruse in Ucraina sugereaza o replica pentru Cruz: poate ca a-ti trata cu brutalitate militarii si a-i folosi drept carne de tun nu e cea mai buna idee. Dar chiar daca acum nu prea mai e la moda sa lauzi Rusia lui Putin, dreapta americana si-a fixat atentia pe alti conducatori autoritari externi in calitate de aliati in razboaiele culturale.
Viktor Orban al Ungariei a gazduit in mai Conferinta Actiunii Politice Conservatoare Americane, indemnandu-i pe participanti la lupta comuna impotriva „liberalilor progresisti, neo-marxisti, imbatati de visul miscarii woke, aceia aflati in solda lui George Soros [...] Ei vor sa aboleasca modul de viata occidental”. Orban e vazut de multi drept liderul UE care-l simpatizeaza cel mai mult pe Putin.
Suprapunerea dintre nationalism si cruciada anti-woke nu e o coincidenta. Ele sunt legate de nostalgia pentru un trecut mitologizat al maretiei nationale si omogenitatii culturale, cand „barbatii erau barbati”, iar femeile si minoritatile isi stiau locul cuvenit. Nu e surprinzator ca nationalistii lui Trump, adeptii sloganului „mai intai America”, simt ca au o afinitate cu nationalistii similari din Ungaria si Rusia.
Dar chiar daca liniile fronturilor in razboiul din Ucraina si in cel anti-woke se suprapun, ele sunt departe de a fi identice. Guvernul polonez are o viziune similara cu a lui Orban in privinta chestiunilor LGBT, dar complet diferita in privinta Ucrainei si Rusiei.
Unele tentative ale lui Putin de a ajunge la presupusi aliati din Vest denota o incompetenta crasa. Odata a incercat sa lege soarta Rusiei de cea a lui JK Rowling, argumentand ca tara sa, la fel ca scriitoarea britanica, este „anulata”. Rowling a replicat sarcastic ca „poate e mai bine ca critica culturii occidentale a anularii sa nu fie facuta de cei care macelaresc in prezent civili”.
Israelul e un exemplu interesant de tara care sta cu fundul in doua luntri, inclinand spre stanga in chestiunile ce tin de razboiul cultural si spre dreapta radicala in privinta nationalismului. Israelienii au fost acuzati uneori de „pinkwashing”, adica de faptul ca se folosesc de atitudinea lor liberala fata de problemele LGBT pentru a-si ascunde politicile dure adoptate in privinta palestinienilor. O abordare care poate fi rezumata astfel: „lasati Gaza, ia uitati ce parada a Mandriei Homosexuale avem”.
Insa actuala coalitie de guvernare condusa de Benjamin Netanyahu pericliteaza aceasta echilibristica delicata. Ea include ministri din partide religioase de dreapta care au dat de inteles ca medicilor ar trebui sa li se permita sa refuze sa-i trateze pe homosexuali. Netanyahu a cultivat in trecut relatii stranse cu Orban, Putin si Jair Bolsonaro, fostul presedinte brazilian care-i ataca pe homosexuali. Dar el e constient concomitent ca trebuie sa mentina o relatie functionala cu Casa Alba, unde temutii liberali woke sunt acum in prim-plan.
Razboaiele culturale au devenit parte a luptelor geopolitice contemporane. Insa modul in care se suprapun aliantele in aceste conflicte creeaza niste parteneriate bizare.
Pe Telegram-ul Pro TV Chisinau gasiti imaginile, dar si stirile momentului din Moldova si din intreaga lume! Fii reporter Pro TV. Daca ai surprins imagini care pot deveni o stire, ni le poti trimite pe Viber, Whatsapp sau Telegram la numarul 079400508.