Oamenii de stiinta care participa la proiectul CarbFix din Islanda, considerati veritabili alchimisti ai secolului al XXI-lea, transforma in roca dioxidul de carbon (CO2), principalul vinovat pentru modificarile climatice.
Oamenii de stiinta au descoperit o metoda prin care injecteaza dioxidul de carbon in bazalt, poros ca un burete, unde se pietrifica pentru eternitate, informeaza AFP, preluata de Agerpres.
Aceasta tehnica reproduce in ritm accelerat un proces natural care are loc in mai multe mii de ani: mineralizarea dioxidului de carbon, un gaz cu efect de sera, produs in masa pe aceasta insula de transporturi, industrie si vulcani.
"Gratie acestei metode, vom schimba radical scala timpului", a explicat experta in geologie Sandra Osk Snaebjornsdottir. Ea face parte din proiectul CarbFix, alaturi de cercetatori si ingineri de la compania energetica Reykjavik Energy, Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS) din Franta, University of Island si Columbia University.
Intr-un peisaj selenar, la poalele piscurilor inca inzapezite ale masivului vulcanic Hengill, trei mici domuri gri au fost construite, perforate de cateva hublouri.
In interiorul acestor domuri, dioxidul de carbon, dupa ce a fost captat si transportat prin conducte pe distante de multi kilometri de la centrala geotermica din Hellisheidi, este dizolvat in apa, apoi injectat la presiune inalta in roca bazaltica, la o adancime de 1.000 de metri.
"Ca principiu fundamental, noi nu facem altceva decat sa producem apa incarcata cu gaze pe baza de CO2", a rezumat Edda Sif Aradottir, care detine functia de sef de proiect in cadrul acestei initiative.
Solutia apoasa penetreaza apoi in cavitatile rocilor. Incepe atunci procesul de solidificare, devenit posibil in urma reactiei chimice a gazului cu calciul, magneziul si fierul continute in bazalt. CO2-ul se insereaza in roca bruna si poroasa sub forma unor cristale albe calcaroase.
Procedeu natural care dureaza mii de ani, redus la doi ani
"Cvasitotalitatea CO2-ului injectat s-a mineralizat in doi ani in cadrul testului nostru pilot", a declarat Sandra Osk Snaebjornsdottir.
Odata pietrificat, nimic - sau aproape nimic - nu poate sa pericliteze captarea CO2-ului.
"Daca se produce o eruptie vulcanica si roca este incalzita la o temperatura foarte ridicata, o parte a mineralului se va descompune", a prevenit insa Sigurdur Gislason, geochimist la University of Island. El a temperat insa acest scenariu: "Aceasta este totusi forma cea mai stabila si mai securizata de stocare a CO2-ului".
Captarea si stocarea CO2-ului in subsolul terestru sunt incurajate de GIEC (Grupul de experti internationali in evolutia climei) pentru a limita cresterea temperaturilor medii la 1,5 grade Celsius in raport cu era preindustriala.
In Islanda, tara gheizerelor, ghetarilor si vulcanilor, cel putin jumatate din energia produsa de oameni este de origine geotermala. Acest detaliu reprezinta o adevarata mana cereasca pentru cercetatorii din cadrul proiectului CarbFix, care au facut din centrala din Hellisheidi - una dintre cele mai mari de acest tip din lume - laboratorul lor.
Centrala islandeza degajeaza intr-adevar CO2, se afla pe un strat bazaltic si dispune de cantitati de apa aproape nelimitate.
Ea pompeaza direct apa calda in profunzimile vulcanice ale insulei, pentru a face sa se invarta cele sase turbine ale sale, necesare alimentarii cu electricitate si caldura a capitalei tarii, orasul Reykjavik, aflat la o distanta de 30 de kilometri.
Procedeul “mananca” 30% din emisiile de CO2
CarbFix permite scaderea cu 30% a emisiilor de CO2 eliberate in atmosfera de centrala geotermala, iar astfel sunt captate 12.000 de tone de gaz pe an, la un cost de aproximativ 25 de dolari pe tona - aproximativ 300.000 de euro pentru cele 12.000 de tone anuale.
Aceste cifre par derizorii in contextul in care vulcanii islandezi elibereaza in atmosfera in fiecare an intre 1 milion si 2 milioane de tone de CO2.
Inconvenientul principal al sechestrarii geologice a CO2-ului consta in faptul ca procedura este mare consumatoare de apa, o resursa care exista din abundenta in Islanda, dar rara in alte zone de pe Terra: la o tona de CO2 injectat, sunt necesare 25 de tone de apa desalinizata.
"Este calcaiul lui Ahile al acestei metode", a recunoscut Sandra Osk Snaebjornsdottir. "Insa castigam mult eliminand definitiv acest CO2, care, altfel, ar pluti in atmosfera", a adaugat colega ei, Edda Sif Aradottir.
In virtutea Acordului de la Paris pentru clima, Islanda s-a angajat, la fel ca restul Uniunii Europene, sa isi reduca cu 40% pana in 2030 emisiile de gaze cu efect de sera in raport cu 1990. Or, aceste emisii au crescut in Islanda cu 2,2% intre 2016 si 2017 si cu 85% in raport cu 1990, potrivit al Agentiei islandeze pentru mediu.
O treime din emisiile islandeze provin din transportul aerian (33%), vital pentru turismul de pe insula, iar o alta treime din uzinele locale de aluminiu si siliciu (30%). Ministrul islandez al Mediului si resurselor naturale, Gudmundur Ingi Gudbrandsson, intentioneaza "sa incurajeze" aceste uzine sa isi dezvolte la randul lor mecanisme de captare a CO2-ului.