Willy Phillips Jr. avea 13 ani cand a scapat cu viata dintr-un accident aviatic in urma caruia tatal sau si-a pierdut viata. Noua ani mai tarziu, el a decis sa vorbeasca despre cosmarul prin care a trecut.
Pe 9 august 2010, in Akasla ploia torential. Grupul in care se afla planuise o excursie la pescuit, dar ca sa ajunga acolo trebuiau sa plece cu avionul.
„Dupa o ora, ne-am decis sa plecam. Eram super incantat. Toata lumea alerga sa isi adune lucrurile”, a povestit Willy, marturisind ca din cauza vremii erau cat pe ce sa renunte la excursie.
Grupul a zburat cu un hidroavion, insa Willy a decis sa nu isi mai puna centura. Nu era prima data cand acestia facusera o astfel de calatorie.
„Stateam la fereastra si din cand in cand mai atipeam. Unul din ultimele lucruri pe care mi le amintesc dinainte de accident este ca afara ploua torential. Stateam acolo si vedeam apa care se scurge pe fereastra. Apoi am adormit”, a mai declarat el pentru BBC News.
In jurul orei 14.30, avionul s-a prabusit pe munte. In acea zi, vremea era nefavorabila, insa la 9 ani de la tragedia aviatica, motivele prabusirii sunt in continuare necunoscute. Potrivit sursei citate, la acel moment s-a speculat ca pilotul ar fi adormit, insa nu au fost gasite dovezi care sa confirme ipoteza.
„Am stat acolo in jur de o ora. La fiecare cinci minute incercam sa adorm, dar apoi ma trezeam si incercam din nou sa adorm. De cate ori inchideam ochii, realizam ca sunt in acelasi loc atunci cand ii deschideam din nou.”
A realizat ca si-a pierdut tatal dupa ce i-a spus un prieten
In cele din urma, a realizat ca trebuie sa se iasa afara si sa caute ajutor.
„Nu eram la locul meu. Daca as fi purtat centura de siguranta, probabil ca starea mea ar fi fost mult mai grava. Am ajuns in cabina pilotului dupa ce am fost aruncat din spate din cauza impactului. In fata mea vedeam tufisuri si sticla sparta. Iti inchipui cele mai rele lucruri. Am auzit agitatie si voci, asa ca aveam speranta ca o sa ajung intr-o zona plina de oameni. Am mers in jurul avionului si ce am vazut era morbid: un grup de oameni fara suflare si alti oameni printre ei, care inca erau in viata”, a continuat Willy Phillips.
In urma impactului, dintre cei noua pasageri de la bord, cinci si-au pierdut viata, intre care si tatal sau.
„Toata viata, tata ne-a invatat pe mine si pe fratii mei sa raman rational si ca daca incep sa ma agit intr-un moment important, nu ma va ajuta. Primul meu instinct a fost sa raman cel mai calm; nu vedeam alta optiune. Nu mi se parea ok sa vorbesc despre cat de grava era situatia in care ne aflam.”
A aflat ca si-a pierdut tatal de la unul dintre cei mai buni prieteni ai acestuia.
„E unul dintre primii care m-au readus cu picioarele pe pamant. Mi-a zis: „Willy, stii ca avem nevoie de ajutorul tau, dar realizezi ca tatal tau a murit? Știam ca nu este momentul sa ma gandesc la asta. La acel moment, era ceva ce am aflat, dar nu am constientizat cu adevarat pana cand nu am scapat de acolo.”
Cand avionul nu a aterizat, ceilalti piloti au inceput sa ii caute, insa Willy spune ca autoritatile au presupus ca toti de la bord murisera, asa ca n-au pornit o operatiune de salvare.
„Scopul era sa fim salvati pana a doua zi, pentru ca din cauza speculatiilor ca nu exista supravietuitori si din cauza vremii, nu au pornit o operatiune de salvare.”
Hanoracul care i-a salvat viata
Ramasitele avionului au fost gasite patru ore mai tarziu.
„Auzeam in departare zgomotul unui elicopter, asa ca a trebuit sa ma misc repede de langa avion. Aveam un hanorac alb pe care am inceput sa ii arunc in aer si sa fac semne cu mainile. La acel moment, m-am gandit ca vom fi salvati.”
Hanoracul lui Willy a fost vazut din elicopter jumatate de ora mai tarziu, cand un medic si salvatorii locali au venit sa ii transporte pe raniti la spital.
Din cauza ranilor, Willy a trecut prin 13 operatii.
„A fost un proces indelungat. Apareau reporteri la noi la usa, ceea ce a facut lucrurile mai complicate. Mama era abordata chiar si cand mergea la magazin. Ani la rand, cineva a tot incercat sa obtina o poveste de pe urma tragediei noaste. In fiecare zi cand ma trezesc, ma gandesc ca viata e mult mai buna decat a fost in acea zi pe munte, asa ca imi spun ca azi va fi o zi buna.”