Telescopul spatial James Webb de la NASA a surprins primele imagini si spectre ale planetei Marte.
Acesta a oferit o perspectiva unica a planetei noastre vecine cu ajutorul caracteristicilor sale de infrarosu, completand astfel datele adunate cu alte dispozitive.
Webb, o colaborare internationala cu ESA (Agentia Spatiala Europeana) si CSA (Agentia Spatiala Canadiana), se afla la aproape un milion de mile distanta de Pamant, in punctul Lagrange Soare-Pamant 2 (L2), potrivit SciTechDaily.
De acolo, Webb a oferit o vedere a discului observabil al lui Marte (portiunea din partea luminata de soare care este indreptata spre telescop) si poate surprinde imagini si spectre cu rezolutia necesara pentru a studia fenomene pe termen scurt, cum ar fi furtunile de praf, modelele meteorologice, schimbarile sezoniere si procesele care au loc in momente diferite ale unei zile martiane.
Cum reuseste telescopul Webb sa reziste stralucirii planetei Marte
Pentru ca este atat de aproape de Pamant, Planeta Rosie este unul dintre cele mai stralucitoare obiecte de pe cer noaptea, atat in ceea ce priveste lumina vizibila ochiului uman, cat si in ceea ce priveste lumina infrarosie pe care Webb este proiectat sa o detecteze.
Acest lucru starneste provocari speciale pentru telescop, care a fost construit pentru a detecta lumina extrem de slaba a celor mai indepartate galaxii din univers. De fapt, Webb este atat de sensibil incat, fara tehnici speciale de observare, lumina infrarosie stralucitoare de pe Marte este orbitoare, provocand un fenomen cunoscut sub numele de „saturatia detectorului”.
Astronomii s-au adaptat pentru luminozitatea extrema a planetei Marte, masurand doar o parte din lumina care a lovit detectoarele, folosind expuneri foarte scurte si aplicand tehnici speciale de analiza a datelor.
Ce arata primele imagini ale lui Webb cu Marte
Primele imagini ale lui Webb cu Marte, surprinse de Camera cu infrarosu apropiat (NIRCam), arata o regiune a emisferei estice a planetei la doua lungimi de unda diferite sau culori ale luminii infrarosii.
Imaginea NIRCam cu lungime de unda mai mare arata emisia termica - lumina emisa de planeta pe masura ce aceasta pierde caldura. Luminozitatea este legata de temperatura suprafetei si a atmosferei.
Cea mai stralucitoare regiune de pe planeta este acolo unde Soarele este aproape deasupra, deoarece este, in general, cel mai cald. Luminozitatea scade spre regiunile polare, care primesc mai putina lumina solara si este emisa mai putina lumina din emisfera nordica mai rece, care se confrunta cu iarna in aceasta perioada a anului.
De ce bazinul Hellas de pe Marte pare mai intunecat decat imprejurimile
Insa, temperatura nu este singurul factor care afecteaza cantitatea de lumina care ajunge la Webb cu acest filtru. Pe masura ce lumina emisa de planeta trece prin atmosfera lui Marte, o parte este absorbita de moleculele de dioxid de carbon. Bazinul Hellas, cea mai mare si bine conservata structura de impact de pe Marte, care se intinde pe mai mult de 2.000 de kilometri, pare mai intunecat decat imprejurimile din cauza acestui efect.
O echipa de la Centrul de Zbor Spatial Goddard al NASA a lasat primul spectru de infrarosu apropiat pentru Marte, iar analizele preliminare ale spectrului arata un set bogat de caracteristici spectrale care contin informatii despre praf, nori de gheata, ce fel de roci sunt pe suprafata planetei si compozitia atmosferei. Semnele spectrale – inclusiv vaile adanci, cunoscute sub numele de caracteristici de absorbtie - ale apei, dioxidului de carbon si monoxidului de carbon sunt usor de detectat cu ajutorul lui Webb.
In viitor, echipa va folosi aceste date pentru a explora diferentele regionale de pe planeta si pentru a cauta urme de gaze in atmosfera, inclusiv metan si clorura de hidrogen.